1,599 matches
-
din mâini a lehamite: „și ce-o să-mi ia dom’ șăf, praful dă pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de țigănci cu figuri amărâte. Care spunea că are paralizată o mână, care un picior, una zicea că-i oarbă și o ducea alta sănătoasă de mână și tot așa. Cu ele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Cezar că este un număr prim. Sau, mai grav chiar, când auzim că nimicul se plimbă nestingherit și senin prin fața casei noastre. Să ne amintim însă de acela care, aproape întreaga sa viață, a tot urmărit cum nimicul, impetuosul nihil, cutreieră istoria europeană în lung și în lat. Îl va recunoaște în destule conduite și ideologii, în forme istorice de viață și gândire. Fenomenul numit nihilism ajunge constitutiv unei întregi istorii și definește logica ei modernă. Iar Nietzsche, martorul treaz al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Cezar că este un număr prim. Sau, mai grav chiar, când auzim că nimicul se plimbă nestingherit și senin prin fața casei noastre. Să ne amintim însă de acela care, aproape întreaga sa viață, a tot urmărit cum nimicul, impetuosul nihil, cutreieră istoria europeană în lung și în lat. Îl va recunoaște în destule conduite și ideologii, în forme istorice de viață și gândire. Fenomenul numit nihilism ajunge constitutiv unei întregi istorii și definește logica ei modernă. Iar Nietzsche, martorul treaz al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru o mică turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se bălăcesc în opulență, dar în mod sigur stau mult mai bine decât noi, de asta pot să te asigur. De altfel, trebuie să te gândești că, pentru fiecare zece războinici pe care-i vezi acolo, cel puțin doi războinici cutreieră câmpurile și satele, chiar la multe mile distanță, în căutare de resurse, iar alții pasc animalele. Printre altele, o bună parte din ce vezi în îngrăditurile acelea aparținea țăranilor care s-au refugiat chiar aici, în mare grabă, lăsând animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care mai târziu s-a împărțit în regiunile cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceleași spațiu fără să se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată. Fascinat, se lăsa purtat în lungi călătorii pe care nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care circulau despre peregrin povestesc că odată un lepros îngrijit de Pimen i ar fi mulțumit, punându-i ceva de-ale gurii în vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin care trecea, de o bisericuță ascunsă într-o peșteră în munți, dar toți ridicau, nedumeriți, din umeri. După mai mulți ani, află din gura unui bătrân legenda Sfântului Grigorie Decapolitul, care, prigonit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
voi opri căutarea. Pașii, mă duc pe cărări mult umblate Și visuri mă poartă nebune în noapte, Iar zorii mi-aduc în tainice șoapte, Gânduri răzlețe, ce mă cheamă departe. O pereche sau două de aripi mi-ar trebui Să cutreier cerul într-o singură zi, Să mă întrec cu vântul și gândul în zbor Și să uit, însemnele cuvântului dor. Dar, asta mi-e firea și locul sub soare Și chiar fără aripi am să zbor peste mare, Să dau
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
celui născut în iesle sub stea se stinge încet focul iubirii pe pământ și nimeni nu vine să îl mai aprindă dar poate un duh curat de Dumnezeu își va ninge cândva peste noi tăcerea și răbdarea Alb hoinar, libertatea cutreieră în mine din clipa nașterii deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire dar cu aceeași prospețime ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
hotărârii de recunoaștere a Bangladesh de către România a trenat o jumătate de an. Între timp, multe țări, inclusiv țările socialiste din Europa, hotărâseră această recunoaștere. În Bangladesh se formase un guvern, având ca ministru de externe pe A. Malik, care cutreiera prin lume pentru obținerea recunoașterii țării sale ca stat independent și stabilirea de relații diplomatice. A vrut sa vină și în România, dar nu și-a aranjat în prealabil vizita, deși putea s-o facă eventual cu sprijinul Ambasadei indiene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în lumină. Scânteile de la bordeie se stânseră. Numai în întunericul de sus luceau stele. Vântul de peste zi tot sufla și fremăta ușor în perdea. Mihalache Prescurie, vânătorul, zise: —Vătav ca Faliboga n-a avut boierul nici n-a mai avea... Cutreieră moșia ca vântul... N-au fost niciodată păzite hotarele așa ca acum. De unde-i de loc? întrebă Lepădatu. Prescurie se întoarse spre el. — Nu știu, răspunse. Nimeni nu știe de unde-i... Altfel, când a venit știm cu toții... Iaca, toți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne șfichiuiau auzul înspăimântat: — Am plecat, mi-am abandonat casa și pământurile, am cutreierat munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se înverșunaseră necontenit asupra noastră. Și asta, încă din clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-te, du-te, du-te, spuse pasărea. Omenirea Nu suportă prea multă realitate. îT. S. Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci încolo? Negi faptul că, luând-o pe sora ta din tribul axona, ți-am provocat expulzarea? Negi faptul că, izgonindu-l pe Nicholas Deggle în continuumul tău, te-am călăuzit către insula Calf? Negi faptul că, lăsându-te să cutreieri lumea timp de secole, în loc să te aduc aici, te-am făcut bărbatul care ești acum, cameleonic, flexibil și dezorientat? Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi ale intuiției care se zvârcoleau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți să-i impui nisipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zilelor Într-o perpetuă agonie. Soția lui Jausá fu găsită În camera ei, Întinsă pe pat, nepurtînd altceva În afară de bijuterii și o brățară de diamante. Supozițiile poliției erau că, după comiterea crimei, Marisela Își tăiase venele cu un cuțit și cutreierase prin toată casa Împrăștiindu-și sîngele pe pereții din camere și de pe coridoare, pînă cînd căzuse moartă În camera ei de la ultimul cat. Mobilul, potrivit poliției, Îl constituise gelozia. Pe cît se pare, În clipa morții, nevasta potentatului era Însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îngerul venise la ea În catedrala din Toledo, cu motanul și cu unghiile lui stacojii, proaspăt vopsite. Nu se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În Andorra și că o rupea pe limba bască). Diaconul, care preciză că nu cunoștea vreun Înger pe nume Zacarías În rîndurile legiunilor cerului, ascultă cu atenție viziunea Jacintei și, după ce cîntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]