1,304 matches
-
vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de boală nu este o stare normală, firească a omului, cuvioșii părinți considerau că îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dumnezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea: A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
ceva lipsit de sens. Sfaturile, zicerile sau butadele Sfinților Părinți pe care m-am sprijinit în prezentul studiu, ce constituie de fapt și o terapie spirituală, răspund multor întrebări, nedumeriri și probleme duhovnicești, pe care lecturându-le, realizăm că dragostea cuvioșilor era atât de mare, încât aveau aplecare și înțelegere pentru fiecare om, iar anduranța lor în suferință, încercare sau necaz le era sprijinită și întărită de Hristos, de credința în El și de gândul la bunătățile veșnice ale Împărăției Lui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
în suferință, nu va învăța nimic din această experiență. Dar cine crede că Dumnezeu poate folosi suferința în favoarea lui, să vorbească în ea Și prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că părintele
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ea Și prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că părintele a suferit de următoarele boli: infarct miocardic, insuficiență renală cronică, ulcer cu nișă (cu repetate gastroragii), cataractă, herpes zosterial pe față, dermatidă
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
este foarte frumoasă boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Mă străpung la inimă și mulțumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele. Sunt păcătos și Dumnezeu Se străduiește să mă curățească (se vede aici marea smerenie a acestui cuvios părinte îmbunătățit duhovnicește și harismatic - n. n). Atunci când eram de șaisprezece ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de boală nu este o stare normală, firească a omului, cuvioșii părinți considerau că îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dumnezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea: A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
masă din Grande Salle. Toate comandamentele epocii fuseseră încălcate: rațiune, bun-simț, evlavie, castitate, ca să nu mai vorbim de transgresarea barierelor sociale, păcat impardonabil pentru care represaliile nu mai pot zăbovi. Claude este consemnată într-o mănăstire, astfel încât să rămână neprihănită, cuvioasă, demnă de numele familiei și al viitorului soț. Totodată, licornul de Nicolas este și el "ascuns", adică trimis, la ordin, la atelierul țesătorilor din Bruxelles, pentru un plus de siguranță. Fapt e că în iarna lui 1492 sosesc tapiseriile ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
modelul rabelaisian. În acord cu legile spirituale ale vechilului Răsărit, pofta pântecului constituie o slăbiciune care, dacă este ațâțată, prilejuiește apariția altor vicii mai grozave, zădărnicind cu totul efortul urcușului duhovnicesc. Iată cum evaluează situația Pitirim, autorul celebrei jalbe (Jalba cuviosului Pitirim), care se plânge exarhului de relele pe care le produce cârciuma din interiorul mănăstirii: Că dacă bărbații când se îmbată pricinuiesc scârbă, fără să aducă sminteală, muierile însă aduc fierbințeală și turburare. Că-și lasă trupul îmbrăcat ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin proiectul ei fundamental, instituția mănăstirii e ancorată. Departe de a fi o împărăție a spiritului, aici se face apologia exteriorului și a libertăților sale. O anchetă, Păcăința starețului, Dragoste și smerenie, Jalba cuviosului Pitirim, Amintiri din mănăstire, Pustnicii de sub stâncă ș.a. ilustrează perfect această contradicție. Astfel, mănăstirea definește un spațiu insular în care desfătările trupului, tocmai pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
port și uneori prin năzuințe" (1962, p. 6). Să reamintim o secvență din Dragoste și smerenie text care conține poate cel mai spectaculos exercițiu de virtuozitate sofistică din opera lui Damian Stănoiu în care călugării, pentru a-l convinge pe cuviosul Chiril să le mai dea vin, apelează la armele cuvântului: "Chiril se înapoie cu sticla... pe jumătate plină. Ermolae făcu un semn deznădăjduit către duhovnic. Acesta își lărgi brațele în semn de nedumerire și dezamăgire și grăi astfel: Fiule Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fie deplină", deci nu pe jumătate au pe sfert, și ai mai socotit că este drept să umpli numai paharul meu și pe-al lui Arcadie, fiindcă și aici tot Diavolul te-a pus la cale, căci iată ce grăiaște cuviosul Maxim: "Dragostea adevărată este cea care nu osibește pre oameni..." Blagosloviți și iertați! zise Chiril cu oarecare căință pentru el și cu oarecare nemulțumire împotriva Diavolului, și umplu sticla" (1964, 89-90) În principiu, regulile mănăstirii definesc și reglementează un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
emisiunii "Credo", aveau un loc stabil. Acestui gen de prozelitism îi opuneam refuzul de a difuza seriale al cultului Bahai, care de multe ori ni se impuneau, și o contra-balansare prin dialoguri cu marii duhovnici: părintele Arsenie Papacioc, părintele Cleopa, cuviosul Teofil Pârâianu și alții."43 Așa cum a reieșit din cele mai sus enumerate, demersul de recuperare a discursului religios în Televiziunea Română este strâns legat de numele teleastului Radu George Serafim, cunoscut în rândul oamenilor de cultură, însă controversat în rândul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
care să folosească mijloacele de comunicare în masă, și nu ea să fie cea folosită în scopuri politice sau economice 44. Cred că o poziție echilibrată între avantajele și riscurile acestei utilizări a mass-media în scop misionar a avut-o Cuviosul Ieromonah Porfirie, despre care Arhimandritul Daniil Gouvalis, teolog, scriitor și realizator de emisiuni Radio, spunea de mult: "Impresionant era mai ales că Părintele Porfirie admira și se folosea de invențiile tehnicii. Era uimit de faptul că Dumnezeu dăruise omului putința
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ale comunicării, Editura Comunicare.ro, București, 2001. Moldovan, Ilie, Iubirea, taina căsătoriei, vol. 2, Alba Iulia, 1996. Morris, Charles, Signs, Language and Behaviour, Prentice-Hall, New-York, 1946. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. 3, Editura IMBOR, Bucuresti, 1997. Paisie, Aghiorâtul, Cuviosul, Cu dragoste și durere pentru omul contemporan, Chilia "Bunei-Vestiri" Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000. Pânzaru Ioan, Practici ale interpretării de text , Editura Polirom, Iași, 1999. Paris, Claude și Bastarache, Yves, Gândire critică și argumentație, Éditions C.G., 1995. Pelikan, Jaroslav
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
relaxare continua și după întreruperea vizionării. Subiecții se simțeau fără energie, pasivi și nu se puteau concentra la fel de bine ca înainte de vizionare. Prin contrast, ei nu aveau aceste dificultăți după lectura unei cărți. 15 Virgiliu Gheorghe, op. cit., p. 142. 16 Cuviosul Paisie Aghiorâtul, Cu dragoste și durere pentru omul contemporan, Chilia "Bunei-Vestiri" Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pp. 174-175. 17 Interviu acordat de Prea Fericitul Părinte Daniel, Pariarhul Bisericii Ortodoxe Române, realizatorului TV Titi Dincă, 30 septembrie 2007 Reședința Patriarhală
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
aștepta la poartă, să-i spună ceva. Se întoarse înnebunit în odaie. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat prin adjectiv: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă Prin care trece albă regina nopții moartă. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână (M. Eminescu, Melancolie, p. 39). Predicatul circumstanțial exprimat prin adjectiv poate determina substantivul sau pronumele cu funcție de complement direct în propoziție: Am găsit-o bolnavă. Și-a găsit mama după ani de zile sănătoasă. Predicatul circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
împliniți. E o carte de maturitate existențială. Subiectul era de mult în mintea autorului, dar a fost bine gândit, trecut prin filtrul (re)analizei, interpretărilor, (re)considerărilor, experienței, înainte de a fi așternut pe hârtie. Părintele a înțeles foarte bine cuvintele Cuviosului Antonie cel Mare, care spunea că numai tăcând întelegi și abia după ce ai înțeles grăiește. Căci în tăcere naște mintea cuvântul. Și rostind cuvânt de mulțumită lui Dumnezeu, îți lucrezi mântuirea. Lucrarea conține adevăruri, principii, cuvinte de ordine, fundamentări fără de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus de s-au strâns toate gângăniile și toate jivinele târâtoare într-o lacră pe care i-a dat-o lui Moș Alexa, Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu, ca să le țină închise acolo. Le-a ținut el cât le-a ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strălucește lumina cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri și pe tot norodul ce vă aflați de față, să ziceți cu un glas și cu inimă, toți deodată, Dumnezeu să o ierte și să o fericească pe roaba lui Dumnezeu Stanca, pentru ca să se învrednicească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu știu ce să fac ca să-i răsplătesc binele cu care m-a înconjurat. — Stai aici, și patriarhul Ierusalimului îi arată pupitrul care mai era luminat puțin de soarele gata să apună. Stai aici și scrie tot ce ai auzit. Până termini, cuviosul Ilarion are grijă ca scrisoarea să plece în noaptea aceasta. În cel mult două zile va fi la București, în mâna lui vodă Brâncoveanu. Monahul, fără nici un cuvânt, ieși ca o umbră pe ușă în timp ce medicul se pregătea de scris
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiule, descalecă, am ajuns la crucea de la Gemenea. De la înălțimea calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da, cuvioase. — Numele lor, că așa am primit poruncă de la răposatul vlădica Theodosie să mă rog întâi pentru vii și apoi pentru morți. — Costandin și Maria. Ectenia începu, foarte rezumativă și, într-un fel, neobișnuită. Mai întâi preotul se rugă pentru sufletul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poată dormi? Nu răspunse nimic și așa cum mergea, ultimul pe potecă, luna luminând acum din stânga, băgă de seamă cum capul ieromonahului se lasă în piept, deci adormise. Până la el nu se auzea sforăitul dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea piciorul la fiecare pas? Noaptea i se părea măreață, îi pierise frica aceea care-i paralizase simțurile când crezuse că ieromonahul este nebun, acum știa că nu este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos, Ioan, Stan, Neagoe și Ioachim. Ieromonahul îi urmări cătarea și pe perete întâlni icoana sfântului său, a Cuviosului Gherasim, având alături leul căruia îi scosese din labă mărăcinele. Ștefan după ce se uită lung la icoană întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile de pomenire la ieșirea cu Sfintele Daruri. Și iarăși îl auzi pe cuviosul Gherasim pomenindu-i pe toți voievozii și boierii pictați pe pereți în dunga cea mare a neamurilor Basarabești și Cantacuzinești, aducând aminte când spunea numele pomenitului de moartea de care avusese parte. Era atâta gravitate în modul în care-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adevăratele lui frământări. Îi este milă de mine..., nu-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea sfântului pustnic și a leului pe care cuviosul l-a vindecat scoțându-i un ghimpe din labă; leul apoi, când sfântul s-a mutat din lumea aceasta, a plâns pe mormântul pustnicului până ce a murit și el. Au mers fără să mai doarmă în șa. Povesteau, când unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]