1,517 matches
-
cunoscut de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor, iar el se Înverșuna să profite de fiecare clipă de absență din oraș a naivului său amic. Când se lăsase noaptea, Încă, Începuseră să apară pe cer dârele luminoase ale trasoarelor, iar pe strada cu piatră cubică goneau spre centru tancuri și camioane militare. Se Îmbrăcă În fugă și porni către locul de unde i se părea că se trăgea. Ajunse Într-o vestită piață a orașului, Înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de copite ale calului meu. Întorcându-și calul spre est, Hideyoshi porni în galop, îndreptându-se dinspre Monzen direct către Harakozai, după care descrise un arc, de acolo și până la Muntele Ishii. Kyuemon și Rokuro alergau după el, lăsând o dâră de orez pisat. Îi urmau muncitorii, care înfigeau pari pentru a însemna linia stăvilarului. Când linia trasată devenea baraj, iar apele celor șapte râuri erau deviate spre a curge în interiorul său, întreaga zonă avea să devină un lac în forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Laurențiu Oglinda amintirilor Chiar dacă oglinda era spartă, era aceeași oglindă în care și-a privit copilăria, adolescența, viața în cele mai adânci simțiri. Privește și acum. Își trece o mână tremurândă peste chip. Mâna sau chipul sunt înscrise cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste față, ca o adiere ușoară, într-o zi tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lovesc cu fluierul piciorului de marginea de porțelan necruțătoare a căzii, atunci când am fugit să-mi găsesc telefonul fără fir care suna la 2:00 dimineața. Fără să mă mai deranjez să-mi iau un prosop, lăsând pe podea o dâră de bălți, am alergat către sunetul strident al telefonului. Cine putea să fie la ora aia? În vreme ce-mi derulam în minte variantele, am încercat să nu mă panichez. Randall zbura, peste noapte, către Europa, pentru o altă călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
groaznică. Bărbatul își cere drepturile. Ea se consideră un animal pe masa abatorului. Expresia lui îi amintește de un țap după ce a rumegat copios iarbă. Maxilarul lui se mișcă dintr-o parte în alta. Dintre picioarele ei se prelinge o dâră de sânge. E plină de ranchiună și scârbită. Visasem să mă îndrăgostesc ca în opere. Mă așteptam ca soțul meu să fie inteligent și ocrotitor. Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le nombre des années! * Dar ce le-a terminat pe ele a fost dâra de TABAC original, the successful range for men of the world all over the world after shave lotion amestecat cu Încă un parfum viril ce nici până la ora aceasta nu a fost detectat și comunicat agențiilor noastre de presă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiți liniștiți, imediat ce vom avea date noi, vă vom transmite. După Telejurnal, reluăm transmisia la aeroport. Capitolul 14 Callypso cu o mie de fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
este singurul care a evadat, dar a fost prins. Din ce am Înțeles, familia a plătit din greu ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le stivuiește În punga de plastic pe care Antonio are s-o arunce. Uscățivă, chiar urâțică, atrăgătoare, câteodată, În feminitatea ei fragilă, de care nu este conștientă, pentru că mintea Îi este mult mai intensă decât simțurile. Cară alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acces la ele. De fapt care au fost deosebirile Între lumea noastră și lumea din acea partecare l-au izbit În primul rând? Îl Întreabă pe Traian Manu. * Stratul catifelat de moloz și praf de pe frunza decolorată, zidurile cenușii, cu dâre și mai cenușii de ploi, verdeața alburie, pânza roșie, atârnând moale, Încremenită pe zidul striat cenușiu de poluare și ploi. Există și o altă ambianță sonoră, altfel de zgomote... Pentru că și liniștea de acolo e alta. Deși parcă tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra, aiurea cum e de obicei, deja Începuse să strige: — ... Hai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
următoare, plină de hotărâre, își schimbă hainele, își pictă fața, așteptă momentul în care familia era distrasă de agitația pe care o presupunea baia zilnică a lui Sampath și evadă pe cărarea care pornea din spatele adăpostului. Își conturase ochii cu dâre negre groase, trasate pe pleoapa de sus și pe cea de jos și-și prinsese câte un buchet de flori îmbobocite, care avea să se deschidă cu o explozie, după fiecare ureche. Asemeni unei actrițe gata de spectacol, era pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
amuzat. De asta era pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei or să spele, vezi de treabă, trimite-i numai după teu și cârpă și-s băieți de-nțeles, bine crescuți, că doar cine i-a crescut dacă nu noi? Nu le-o plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scursese din rana de pe tâmplă, coagulându-se În părul ei blond și lăsându-i chipul atât de palid, Încât fardul de pe ambii obraji se observa strident. Pe podea erau câteva picături de sânge, iar pe vas, În spatele ei, se vedeau dâre mari, Întinse. Unul dintre brațe, și acesta plin de sânge, Îi atârna de sub cap, dar pe costumul mulat negru abia de se vedeau câteva pete ca niște puncte mai Întunecate, care trebuie să fi fost umede la atingere. Lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
umedă, umiditatea ce va rezulta va fi clar vizibilă În aer. În vreme ce treceam pe lângă o fată În rochie argintie, ea s-a dat Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor) se Împingeau alții care voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Vântul ne împroșca obrajii cu stropi de apă. Fața Annei se umezise, și-a șters-o cu dosul mâinii, apoi, cu aceeași mână, mi-a șters și mie fața. Asta făcea de obicei numai tata. Pe piatra albă se vedeau dâre negre. Urme late și mari, ca râurile din America de Sud, care își unesc apele. Anna mi-a spus că e din pricina timpului. Timpul vine și înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
râurile din America de Sud, care își unesc apele. Anna mi-a spus că e din pricina timpului. Timpul vine și înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trecut de pe o bandă transportoare pe alta fără ca nimeni să-și dea seama și apoi să se fi Întors la punctul de plecare ca un om care, rătăcit În deșert, nu mai are altceva În care să se Încreadă decât dâra lăsată În urma lui. Soluția va fi să o trimit din nou, spuse moartea către coasa aflată alături, sprijinită de peretele alb. Nu e de așteptat ca o coasă să răspundă, și aceasta nu făcu excepție de la regulă. Moartea continuă, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avea genunchi, și picioare, și brațe, și mâini, și un chip care se ascundea În palme, și niște umeri care tremurau nu se știe de ce, că doar nu plângea, nu se poate cere atâta de la cineva care lasă Întotdeauna o dâră de lacrimi În urmă pe unde trece, dar nici una dintre ele nu e a ei. Așa cum era, nici vizibilă, nici invizibilă, nici schelet, nici femeie, se ridică de pe podea ca un suflu și intră În cameră. Bărbatul nu se mișcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma lor o dâră sfidătoare de insulte, intru în salon, bărbatul de vizavi se ridică din nou în șezut plin de speranță, după care se prăbușește dezamăgit pe pernă, dar Udi nu se mișcă, este înconjurat de cortul său, așa cum făcea și în excursii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se vedea, parcă întreaga suflare aștepta ca el să apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
crezuserăm că vom reuși să o transformăm în mii de poveri micuțe, iar uimirea aceasta ne legase atât de puternic, încât încă mai simțeam în birou răsuflarea lui stânjenită, mă apropii din nou de fereastră, în fața ochilor revăd privirea lui, dâra argintie lăsată de mașina sa în timp ce pleca de aici, iar durerea acestei oportunități pierdute parcă mă mușcă de gât, și în clipa în care îmi întorc privirea, ea stă acolo, burta aproape că îi acoperă fața, umflăturile care vesteau apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]