139,825 matches
-
o infernală tâlhărie, te voi chema la trebuință, fă-mă să-nțeleg, lucrurile sunt cam scumpulețe, făcu un gir de privire, dezmierdări simțuale, îl sărută cu un transport de amor prefăcut, iușchiurzlâc (adică afacere, șmecherie)... - Întreprindeți o adevărată arheologie lingvistică. - Da, sunt sintagme care nu mai apar în limba română, sunt ca niște fosile pe care eu le scot la iveală, le pun între ghilimele și le folosesc. Le reînviu, pentru că merg ca o mănușă cu ceea ce scriu. Intru într-un
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
se juca de-a cucu-bau,/ pînă ce-ntreagă etajera/ suna a ceasuri de Svițera,/ nenumărate ( vorba gazdei, / doar una dintre cele cîte-ț/ tot vin în minte): «Aveț cuci/ nenumăraț», i-am spus, în doi/ peri, într-o seară. «O să rîdeț,/ da-s număraț: noozejdoi»". Sau un joc potolit de lumini, ca un danț pictural: Lumina albă, în reflux,/ filtrată printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavimentul tern/ ( ca într-un pod
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
bonomie într-o sugestie exegetică, adică într-un conglomerat descriptiv al făpturii autorului și al textului, conglomerat deasupra căruia se recompune aura lirismelor comunicante: "Pe domnul care-și face pete/ pe mîini ( cînd scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da să urce,/ noi coborînd) în prag de lift./ Ploua cu ace de molift/ și n-ar fi vrut să ne încurce/ pe mine și Dimov, cu care/ am fi făcut o patrulare/ prin ploaia de a cărei apă/ se apăra
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
chiar așa, e doar un festival: urmează bosniacul Remake - jenant. 29 mai. Recuperez, recuperez...După ce trimit pe toată lumea la Intacto, văd - în fine -, nu pe video, ci într-o proiecțe specială pentru Barry & me, Noi Albinoi al islandezului Dagur Kari. Da, într-adevăr, e un film minunat: original, puternic și delicat, emoțonant la sfîrșit. Multe momente formidabile, undeva la limita umorului negru. Iar personajul principal (jucat de Tomas Lemarquis) e-atît de cool încît ar putea deveni personaj-cult printre tineri! Recuperez - pe
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
pentru ca duminică dimineața să pot număra cei 2000 ( două mii) de pumni pe care îi promisese Leonard al nostru lui Spadaflora. Și unde? Tocmai în bârlogul acestuia, în Pittsburgul american, în prezența a doi arbitri americani și un panamez. Mă scuzaț, da’ Panamaua asta nu e, cumva tot prin America, că parcă-mi amintește de-un Canal? Mă rog... Și încep să număr; se termină repriza a 12-a și abia ajunsesem la vreo 1000 de pumni expediaț spre american. Îmi zic
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
mesajul bătrânilor din picioare (cei de pe scaune nu zic nimic, se uită pe geamuri, mimând interesul, la muncitorii sprijiniți în lopeți) și articulează, limpede și sonor (o ajută, ce-i drept, și constituția fizică stil Monserrat Caballé) următorul discurs vindicativ: „Da’ unde s-a mai pomenit firobuz fără scaune Ce e asta, cinci-șase să stea jos și o sută în picioare Că am muncit o viață întreagă și-acuma să murim sufocați în firu’ ăsta nenorocit Toți e hoți și nesimțiți
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu Mircea Eliade, revăzut recent la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea că va fi mîine la Dalles și-și va ține conferința despre Țuculescu, își aprindea altă țigară, uitînd s-o stingă pe cealaltă, bătea la ușă factorul și-i lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
S.R.I., nu s-a dezbărat nici azi, după reciclarea prin Parlament, de unul din curioasele ticuri ale armei pe care-a servit-o ( sau nu). După cum știe orice răcan, grănicerii armatei comuniste păzeau granița stând cu fața spre interiorul țării. Da, spre interior, și nu spre exterior, așa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu tehnic și era de-ajuns să te lămurești cu ce fel de patrioț aveai de-a face și cu ce mentalitate ofițerească. Misia lor era
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
acces la o mai bună înțelegere a esenței romanelor lui Kundera. Dar mărturisind unor prieteni germani, autohtoni și literați plăcerea cu care am citit L’Ignorance, am avut parte de zîmbete condescendente. „Cum îți poate plăcea acest autor de bestselleruri?" „Da, mi-a plăcut", am răspuns, fără a recurge la alte argumente decît banala precizare că și o anumită experiență de viață te poate face să îndrăgești o carte.
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem , ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
Lumina caldă aproape târzie a singurătății), „La sfârșitul sacului de orez / s-a terminat prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să vorbim: schimbăm vorba / cam așa: / vânătoarea de vulpi a început într-o dimineață de toamnă... / Și câinii? / Da, și câinii! Și mă-ta mare care a văzut Cehoslovacia invadată de roboți? Da, și mă-ta mare!" (Conversația) sau „A sosit clipa înduplecării și a bătut în ceasuri / până când orelor li s-a făcut dor de secole". (Ceas) Un
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să vorbim: schimbăm vorba / cam așa: / vânătoarea de vulpi a început într-o dimineață de toamnă... / Și câinii? / Da, și câinii! Și mă-ta mare care a văzut Cehoslovacia invadată de roboți? Da, și mă-ta mare!" (Conversația) sau „A sosit clipa înduplecării și a bătut în ceasuri / până când orelor li s-a făcut dor de secole". (Ceas) Un poem e dedicat lui Mihai Ungheanu, un altul, firav însă, pare că vrea să
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
trecutul comunist nu este în măsură să ofere multora prilej de nostalgie, trebuie să recunoaștem că existența în peisajul epocii a unor caractere precum Petre Țuțea sau părintele Dumitru Stăniloae (sunt doar două exemple din multele care s-ar putea da chiar și dincolo de cadrul strîmt al acestei cărți) este în măsură să producă fiori. În anii ’60-’70-’80 exista o Românie paralelă. România scriitorilor și artiștilor care își făceau vara concediile la 2 Mai, iar în restul anului alcătuiau
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar fi
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a dreptul
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
demonstrație de poetică aplicată, trecînd în revistă formele lirice și tipurile de versificație din poezia română clasică. Poemul Mitică respectă întocmai ritmul și rima „Luceafărului" lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu,/ cam după cinci, pe vară.// Mitică-i e amic fidel/ cu gîndul și cu fapta,/ încît îi zice,-ndată, el:/ „Hai, că te iau în dreapta" ( Caragialeta bis, p. 63). Finalul din La Moși
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
-s bimbașa/ (să n-am parte),/ îs pe sponci...Ș.a./m.d." (Caragialeta, p. 40). Rimele rare sau insolite sunt o specialitate a lui Șerban Foarță. Și asta nu de ieri de azi. Cîteva exemple dintre foarte multele care se pot da oferă poemul 1901, a.m.: "Pe Bulivar, la Eforie,/ la ’901 fix,/ vieața-i o euforie/și nici o stradă nu-i un Styx.// O calfă traversează timpul,/ în timp ce domnii beau la Brofft;/ să treci în alt eon e simplu,/ pot pentru ca să zic
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
colț, or mai avea ei o sticlă, două pentru dumneavoastră și vă așteptăm la una scurtă". "Nu prea am stare în seara asta, băieți, și, pe urmă, iar vă bat, vă supărați și, uite, nu găsesc bere rece la voi." " Da, ce-ați pățit, e sîmbătă seara, jucăm o partidă și gata Începe săptămîna acușica, și iar n-o să avem timp", răspund politicoși, incluzîndu-se și pe ei în categoria celor fără timp. {i ei, și eu știm că se joacă table
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Marin par surori cu ale mătușii din Caracal după ce a căzut din car de-i zâsă unchi-mi-o: "Fă, proasto, dăduși cu capu^ de piatră, nu văzuși gardu^?" Ea l-a aprobat din cap râzând și așa a rămas, da^ care-i baiu^? Vorba ardeleanului. Fratele meu, îți spun: râsetele Andreei sunt altceva, mă, un fel de bijuterii muzicale, în primă audiție, prelucrări corale după Marșul spre eșafod (v. H. Berlioz, Simfonia fantastică), Dansul săbiilor de Haciaturian, totul glazurat cu
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
orbi vorbind despre susur și milă despre voci și soare stranii cuvinte povestiri clipă pe care diavolul n-o ajunge? Un picior dezvelindu-se către peretele de fag cântec auzit de copil pot să te-nsoțesc pot să merg cu tine da, poți foarte bine dar totul e dublu și plin de lacrimi de asemenea căzând descompunându-se Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
hotărât citându-l, din greșeală, pe Corneliu Vadim Tudor: "Arătați-mi un corupt, că-l ducem pe stadion și..." Exact: și? Și dacă ăla suferă de claustrostadionomie? Că zice prietenul meu, Haralampy: mă totdeauna trebă luate în calcul toate ipotenuzele... Da noi ce facem aici? Dar mâine seară, din nou știrile cu oribilitățile românești. Însă, mă întreb, așa, mai temător: oare în țara asta nu se mai petrece nimic bun? Pentru că, într-o singură zi, am numărat 78 de știri de
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
numai eu, singură, de treizeci de ani. Împreună cu Grigri am locuit în strada Armenească nr. 14; după ce a murit el, casa fiind prea mare pentru mine, m-am mutat aici printr-o întâmplare... - În orice caz, unele lucruri sunt aceleași. - Da, sigur, mobila de exemplu; dar Grigri n-a văzut niciodată casa asta. - Fatalmente vă pun o întrebare de o banalitate care mă sperie: cum v-ați cunoscut? - A fost deosebit de romantică prima noastră întâlnire; mie mi-a plăcut foarte mult
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
tot acolo locuia. Am suferit groaznic atunci când totul s-a dărâmat! Am iubit locul acela de cum l-am văzut; țin minte că în stânga era casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos! - Să revenim la prima întâlnire. - Da. În seara aceea eram acolo mai mulți tineri, băieți și fete, fiecare cu flirt-ul lui. La un moment dat, doamna Moisil a luat-o pe Lena lângă dânsa ca să stea de vorbă; eu, fiind singură, am asistat la conversația
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]