1,965 matches
-
ca și toate muzeele etnografice din România și destul de bine folclorul altor popoare (de care m-am ocupat, de asemenea, la TVR)», mărturisește în schiță biografică de bun simț, realizatoarea Theodora Popescu. Sunt cuvinte simple și sincere fără râvnirea slavei deșarte, dar pentru cunoașterea minimă a unei opere titanice a maestrei care a adus „floarea din grădină”, floare spirituală din grădina folclorului muzical românesc, iubitorilor lui dăruiți cu har, porniți cu speranțe pe calea slujirii lui. „Bea apă din vasul tău
FLORI GRĂDINĂRITE DE MAESTRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341061_a_342390]
-
voi, dar n-ați avut ochi să mă vedeți! - Părinte, îți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Am fi ajuns batjocura diavolilor. Vroiam să te duc în fața domnitorului și să te rogi pentru viitorul marelui principat. - Fiule, nu te grăbi în afirmații deșarte!... Niciodată nu cunoști puterea vrăjmașului de lângă tine! - Totuși, explică-mi prin ce vicleșug te strecori noaptea pe întuneric printre stânci, peste creasta muntelui, așa bătrân, căci și anii ți-ai uitat la număr, slab și lipsit de forță, că abia
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
doctorul în drept, fost absolvent magna cum laude la Cluj, dar, prin forță împrejurărilor, rămas modest jurisconsult al unei întreprinderi dintr-o insignifianta urbe ardeleneasca, ba chiar simplu magaziner în cele din urmă, dezavua cu gestul omului lipsit de ambiții deșarte. Poate doamna Milea avea în vedere faptul că tatei i se propusese cândva o destul de înaltă poziție politică, e drept, în partea de țară ocupată de horthyști, ceva reprezentant al națiunii române în Dieta, după câte putusem să înțeleg. Nu
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
opri prin urmare asupra câtorva texte sau idei din ansamblul celor prezente. Eseul care ne introduce în „biografia cuvântului" este intitulat Graiul umanității de la „Turnul Babel" la Cincizecime, și familiarizează cititorul cu fabuloasa tematică a diversității lingvistice originate în ambiția deșartă a „cuceririi și anexării cerului"9, care are ca pol opus evenimentul pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime peste Sfinții Apostoli, când temporar diferențele lingivstice sunt anulate. Evenimentul care include comunicarea umană în dialectica specific creștină a lui deja și nu
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
de ce mi-e sîngele amestecat cu lutul neștiutor de basme, de jocuri, de zburdălnicia pruncului scăldat în lumina dimineților promițătoare?” Uneori, și martoră mi-e inima fragilă, mă simt ca un fruct aruncat (dintr-o imperioasă nevoie de răzbunare) în mijlocul deșertului devorator. Cine să-și îmbete simțirea cu aromele mele? Cine să-mi slăvească împlinirea, acolo unde freamătul izvoarelor s-a înstrăinat... Cînd apele mușcau din maluri și pămîntul se golea de seve, toate întrebările se înrădăcinau în noua ordine a
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!" Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi" pentru
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!" Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi" pentru toate greșelile duhovnicești, de a se îmbrăca pe sine într-o pseudosmerenie, care constituie cea mai subtilă și cea mai periculoasă formă a trufiei
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
vocalele mă cheamă-n așternut ... ”, „Să ieși din ea, Poporul meu, pe lacrimi de tămâie zimbrul moare ... ”, „Litanii la poarta Raiului. Nu plângă nimeni, caii-mi sunt departe...”, „La nunta Mielului. Neprihănire, chipul tău mă colindă în somn ... ”, „Voi, amăgiri deșarte, Cuvântul înzidește ... ”, „Final în tăcere. Apocalipsa după apocalipsă. Da, vin curând! ” Metaforele din titluri se corelează cu reperele universului liric, inepuizabile ca substanță și sens. Într-un alt spațiu și timp configurația Poetului se amplifică, dobândind noi și noi valențe
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
și curat și să nu‑l ascundem cu viclenie. Th.Carlyle, autorul lucrării "Revoluția franceză", este socotit filozoful tăcerii. El spune pe drept cuvânt, că jumătate din păcatele noastre provin din josnicul viciu al limbuției, al nestăpânirii limbii, al vorbelor deșarte și calomniatoare. De aceea, aduce tăcerii cele mai mari elogii. Un proverb popular românesc spune că tăcerea e de aur, iar vorba e de argint. Pune‑ți deci, la inima voastră curată aceste sfaturi și îndemnuri și luați aminte la
“VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIŢI-VĂ TINEREŢEA!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342123_a_343452]
-
și tot numai astfel - lucrând intens la mântuirea sa, inclusiv la cea a semenilor - el poate cunoaște adevărata fericire. Doar câteva cuvinte despre actul deliberativ al renunțării. Este nu numai fapta de mare curaj prin care cel în cauză azvârle deșartele zorzoane ale acestei lumi (bogăție, putere, faimă) și cu umilință se dedică meditației și rugăciunii în singurătatea unui colțișor sau al unei chilii mănăstirești (avem nenumărate exemple de senzație în acest sens), ci este și singura modalitate eficace prin care
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
de vreme ce în această umilință a inimii în care credem și mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!"Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi"pentru
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
o primim ca pe un medicament al tristeții noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniți de deșartă trufie și stăruință a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine... Stăpâniți de deșartă trufie!"Sfântul Ioan Casian accentuează aici abilitatea ciudată a unora de a găsi un "alibi"pentru toate greșelile duhovnicești, de a se îmbrăca pe sine într-o pseudosmerenie, care constituie cea mai subtilă și cea mai periculoasă formă a trufiei
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
slujitoare, îngerii au ca trăsatură definitorie nevoia de a proteja creația lui Dumnezeu. Iar un obstacol, o piedică în calea protecției îngerești, este exercițiul egolatru, obsesional al protecției și iubirii de sine. Grija meschină de sine expune la trufie, slavă deșartă, orgoliu și suficiență de sine. Omul nu poate fi propriul său înger: "Nu vă îngrijorați de viața voastră ( ... ) nici de trupul vostru ( ... Nu vă îngrijorați de ziua de mâine (Matei 6, 25, 34). Faptul de a fi protejat stimulează consolidarea
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
acestei stări de fapt, anume: statutul creștinului, locul lui în timp și în spațiu, în coordonatele fizice și morale ale lumii. Din acest cronotop vizionar, sinteză între imanență și transcendență, creștinul privește, judecă, evaluează întâmplările, înfăptuirile, căderile și înălțările, slava deșartă, deșertăciunile veacului. El, creștinul, este dincolo de toate acestea, în ciuda faptului că nu refuză să le aparțină. Precum se întâmplă, de pildă, în “Sfânta Grădină” a Muntelui Athos, unde “pretutindeni aerul a mir amiroase” și icoana Edenului nu a încetat să
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
florile n-ar înflori! Nu ești destul de prețuită!Adam n-a înțeles defel: Atunci când tu ești umilită, pedeapsa-i mare pentru el!. Și tu-ai greșit, te-ai dus departe, ți-ai părăsit de mult Menirea! Faci ,,treburi muulte”și deșarte, prea rar, mai cauți. . .Fericirea! De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt, Să limpezesc puțin izvorul, izvorul Vieții pe pământ! E prea puțin, un gest, o floare și prea puțin te prețuiesc!. Cât timp mă
IZVORUL VIEŢII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341948_a_343277]
-
deosebirea că aceștia din urmă constituie încă o sursă de hrană, își spun astăzi tot mai răspicat cuvântul și își reclamă un drept patrimonial asupra pământului pe care albul cuceritor nu e dispus, deocamdată, să i-l recunoască decât asupra deșertului australian. A evoluat societatea? Cu siguranță, da. A recunoaște valorile spirituale ale aborigenilor, considerați cu numai câțiva ani în urmă sălbăticiuni, dreptul lor de a se manifesta nestingheriți pe pământul strămoșilor este un semn clar al evoluției unei societăți. Doar
NICOLAE BREBAN... de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341909_a_343238]
-
zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”[52]. Cu toate acestea omul patristic (adică și tânărul), discerne ca factor principal al mântuirii, în principal pentru motive de protejare a lui de microbul aducător de moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia, mântuirea e rezultatul sinergiei factorului dumnezeiesc și omenesc. Astfel, omul patristic, privind mântuirea sa, se odihnește trăitor în
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
aceștia nu-i primesc nici pe cei ce au mintea întreagă, ci caută să se arate mai legali decât legea. Observația a opta Unii precizează spunând: "Oare ei, ca niște oameni, nu sunt chinuiți de patimi, de lăcomia pântecelui, slava deșartă, râs, vorbire deșartă și alte asemenea? Și cum vor să se cuminece frecvent?" Acestora le răspunde Sfântul Anastasie al Antiohiei și spune: "Sunt mulți care, deși se împărtășesc o dată pe an se predau păcatului, și alții care se împărtășesc mai
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
primesc nici pe cei ce au mintea întreagă, ci caută să se arate mai legali decât legea. Observația a opta Unii precizează spunând: "Oare ei, ca niște oameni, nu sunt chinuiți de patimi, de lăcomia pântecelui, slava deșartă, râs, vorbire deșartă și alte asemenea? Și cum vor să se cuminece frecvent?" Acestora le răspunde Sfântul Anastasie al Antiohiei și spune: "Sunt mulți care, deși se împărtășesc o dată pe an se predau păcatului, și alții care se împărtășesc mai des, se feresc
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
care se împărtășesc mai des, se feresc de multe ori de la multe rele, temându-se de osânda împărtășirii. Deci dacă greșim cu unele lucruri mici și omenești și ușor de iertat, furați de limbă, de auz, de ochi, de slava deșartă, atunci făcându-ne reproșuri noua înșine și mărturisindu-ne lui Dumnezeu, să ne împărtășim așa cu Sfintele Taine crezând că împărtașirea dumnezeieștilor Taine se face spre curațirea de asemenea păcate; dacă însă facem lucruri grele, rele, trupești și necurate și
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
iar mi-e dor de casă și de vii cînd mă duceam cu tata la arăt mă înfrățeam cu orele târzii. Am avut un vis să plec departe să mă rup de oamenii din sat dar toate sunt atâta de deșarte ca iar mi-e dor să merg la semănat Mi-e dor să alerg desculța prin câmpii păsările -n codru să le ascult să mă mai joc cu ai satului copii așa cum mă jucam demult, demult... Întoarsă-n sat nu
POEME ÎNSINGURATE de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341530_a_342859]
-
iar mi-e dor de casă și de vii cînd mă duceam cu tata la arăt mă înfrățeam cu orele târzii. Am avut un vis să plec departe să mă rup de oamenii din sat dar toate sunt atâta de deșarte ca iar mi-e dor să merg la semănat Mi-e dor să alerg desculța prin câmpii păsările -n codru să le ascult să mă mai joc cu ai satului copii așa cum mă jucam demult, demult... Întoarsă-n sat nu
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
împodobit mormântul cu cetini multe. În vârf i-au pus o cruce de lemn, după datină creștinească. Ridicând glasul, voievodul rosti: - Iată cum sfârșesc cei care nu știu să se oprească la timp din alergarea după avuție și după fala deșartă a lumii! Referință Bibliografică: Lăcomia de pământ / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]