8,244 matches
-
pe care o merita. Mi se părea anormal. Nefiresc. Era ca și cum un călău ar fi venit la muncă îmbrăcat într-o cămașă hawaiiană și cu o șapcă de baseball cu cozorocul întors la spate, rânjind cu gura până la urechi și debitând bancuri cu „Cioc-cioc! Cine-i acolo?“. James a sunat la ușă. Am inspirat profund și m-am dus să deschid. Inima-mi bătea să-mi sară din piept. Am deschis larg ușa și iată-l stând în prag. Același James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cred că tot ce se întâmplase fusese din vina mea. Că nu eram o femeie rea. Că nu eram nici măcar o persoană egoistă. Și nici imatură. Dar apoi îmi imaginam cum avea să răspundă James la furia mea. Avea să debiteze un șir întreg de explicații raționale și de acuze. Iar eu aveam să mă simt și mai rău. Și mai frustrată. De parcă m-aș fi dezamăgit singură și mai tare. Singurul lucru care mă ajuta să-mi țin în frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui explodează pe ecranul televizorului. Multe ore petrecute la orizontală. Nu putea să Întindă mîna după telefon. Porni televizorul, Îl văzu pe tatăl lui la ceremonia de inaugurare a unei autostrăzi și Își Înfipse țeava pistolului În gură În timp ce bătrînul debita platitudini. Trăgaciul pe jumătate apăsat - trecere la un moment publicitar. Scoase patru cartușe și roti butoiașul revolverului, apoi Își duse țeava la tîmplă. Apăsă trăgaciul de două ori - În gol. Nu-i venea să creadă ce face. Aruncă pistolul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
singură, amuțită, copleșită de dimensiunile uriașei încăperi. Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simțămintele mele față de Emily au fost Întotdeauna ceva mai afectuoase după weekendul cu pricina. Asta până acum, evident. Nu o plăceam Îndeajuns pentru a asculta cu drag lucrul - cu siguranță enervant sau inoportun - pe care se pregătea să mi‑l debiteze. — Vorbesc serios, vocea ta sună oribil. Ești cumva bolnavă? Am Încercat, plină de vitejie, să strecor În voce o nuanță de compasiune, dar Întrebarea mea a sunat agresiv și acuzator. — O, da, a răspuns ea, după care a apucat‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu eram Înlocuitoarea cel mai la Îndemână. Sau poate că ne Îndreptam spre garderobă, unde urma să o Înlocuiesc pe fata care stătea acolo, cu o expresie plictisită și obosită pe chip. Mintea mea refuza să se muleze pe povestea debitată de Christian. — Păi, eu nu spun că nu trebuie să mă dădăcești toată seara, pentru că am de gând să‑ți solicit foarte multă atenție. Dar cred că o să fie o seară mai plăcută decât ai crezut. Așteaptă aici. M‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu activitatea ta pentru petrecerea de mâine seară? Mi‑au venit În minte, preț de două secunde, un milion de minciuni pe care le‑aș fi putut debita, dar nu aveam timp să elaborez destule detalii. Mai ales că ea Își fixase Întreaga atenție asupra mea. Nu mi‑a rămas altceva de făcut decât să spun adevărul. — O, nimic important. O prietenă de‑a mea a avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știi, să arătăm decente. Fuste lungi, cum nu-ți vine a crede. Poftim. N-are importanță. O să rezolvi chestia asta și-o să arăți iar ca o regină. Vai, ce păr frumos ai, nu crezi? Continuă să pălăvrăgească Împleticindu-și limba, debitînd tot soiul de absurdități. O aduse pe Viv lîngă ea, lăsînd-o să-și sprijine capul, netezindu-i și mîngîind-o pe păr cu degetele ei aspre și boante. Dar și Viv Își dădea seama că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Plec de-aici, Duncan. Duncan se holbă la el. — N-o să te Înscrii ca animator? — N-am luat-o În serios, rîse el cu poftă. E la fel de rău ca orice alt lucru. Să stai Într-o cameră și să-ți debitezi piesa În fața străinilor? De ce să fac așa ceva? Ce-i doare pe alții, dacă eu nu mă duc să lupt? Oricum, adăugă el, nenorocitul de taică-meu m-ar omorî. Atunci ce vrei să faci? Alec Își duse mîna la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dorește ca ab Arhidiacono vel Clero in omnibus defensentur et conserventur. Renumitul Hincmar, Arhiepiscop de Reims, scria astfel în secolul al IX-lea Episcopilor și mai-marilor din provincia sa (ep. IX): Et sicut Episcopus et suas et ecclesisticas facultates sub debita discretione in vita sua dispensandi habet potestatem, ita facultates Ecclesiae viduatae post mortem Episcopi penes oeconomum integrae conservari jubentur futuro successori ejus Episcopo; quoniam res et facultates ecclesiasticae NON IMPERATORUM ATQUE REGUM POTESTATE SINT ad dispensan-dum vel invadendum, sive diripiendum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stil rusesc, Daniil Harms. De exemplu, Așteptîndu-l pe Godot. Cum știm cu toții, în piesa lui Beckett, mult așteptatul Godot, un fel de Dumnezeu mai mic, minimalizat și familializat prin diminutivare franțuzită nu mai vine, dar Vladimir și Estragon îl așteaptă debitînd în acest răstimp tot felul, vorbind fără să comunice, fiind vorbiți de clișeele în libertate. Tot aștepți în filmul lui Haneke o intervenție, dacă nu divină, sub chipul Providenței, atunci măcar de altă natură, chiar și extraterestră. Între timp, două
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
să-i scoată din scenă pe cei doi comedianți care-i maimuțăresc atitudinea de confort neimplicat și sadică delectare for art sake. Ionescian sau beckettian jocul continuă, iar el împrumută clișee din universul burghez, din stocul practic nelimitat al filmului debitînd fie orori, fie moralități servite după legea talionului, fie scene domestice manipulate sadistic. "Dă-ți jos hainele, iubito!" este silit să spună George (Tim Roth) soției sale Ann (Naomi Watts) - o surpriză foarte plăcută rolul remarcabil pe care-l face
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
am rămas cu gura căscată și, deși am acceptat să mă duc la Cafeneaua Flore, unde viitorul academician primea felicitările sau, mai puțin, reproșurile prietenilor și admiratorilor, n-am înțeles nimic din cele câteva fraze pe care scriitorul, hilar, le debita drept explicații. Cu atât mai mult cu cât, cu aproape treizeci de ani în urmă, când Eugene Ionesco, exasperat să se afle, ca măgarul printre oi, la aceeași Academie, m-a trimis la Robbe-Grillet să-l conving să-și depună
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
este aceea espusă de d. Emil Costinescu într-o adunare electorală și tipărită într-un suplement al "Romînului". Acea programă însă e un discurs lung pe o coală-ntreagă de tipar cu garmond în care, per longum et latum, se debitează o mulțime de inexactități istorice și de altă natură, cu cari nu ne vom ocupa, căci minima știință de carte a liberalului în cestiune ne dispensează de la {EminescuOpX 261} cercetarea teorilor sale si superficiale. "N'avem a face decât cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ziar desigur că nu sânt în stare să modifice în mod esențial părerile noastre în cestiune. Interesul nostru de căpetenie față cu Europa era însă de-a vedea odată lămurindu-se fondul cestiunii, de-a vedea că dispare acel neadevăr debitat cu asiduitate de Alianța izraelită și de amicii ei, cumcă la noi ar fi caz de intoleranță religioasă. Europa, mănținînd față cu noi acel punct de vedere lipsit de adevăr, pusese cestiunea pe un teren indiscutabil și voia să facă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din partea adversarilor la denunțări oculte prin ziare străine, la reclamațiuni oculte către consuli, adecă la acte cari prin minciună și calomnie căutau a face rău țării în care izraeliții trăiesc. Deși presa la noi e absolut liberă, deși se pot debita în ea cele mai mari neadevăruri, totuși chiar o presă curat izraelită n-ar putea avea curajul de-a repeta în coloanele sale acele comune calomnii, acele povești inventate, acele ilustrațiuni de fantazie din ziare străine {EminescuOpX 298} {EminescuOpX 299
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lași; "Suceava", apărând o dată pe săptămână la Folticeni. Nu se poate o deosebire mai mare decât între "Fraternitatea" și "Ștafeta". "Fraternitatea" afirmă existența unei naționalități izraelite, "Ștafeta" o neagă, c-un cuvânt acest din urmă ziar e campionul acelui neadevăr debitat de Alianță că există români de confesie mozaică, deci e organul adevărat al Alianței. Scris bine - poate de un român chiar - dar reprezentând pur și simplu punctul de vedere al Alianței izraelite, afectând în coloanele sale patriotismul și sentimentul de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
revoluțiuni economice și sociale înlăuntru și nimicirea din afară, "Ștafeta", ca reprezentantă a ideilor Alianței, nu se va abate nicicând din calea ei și va continua a afirma aceleași principii pe care însăși nu le crede și pe cari le debitează numai pentru ca în ochii românilor sa aibă o rațiune de a fi. Stat prorațione voluntas. "Suceava" în fine e încă foarte modestă; acest organ se mărginește deocamdată numai la reproducerea unor notițe favorabile evreilor, iar propria lui atitudine încunjură cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adecă moșiile și încunjurătoarea orașelor, pe cari asemenea evreii n-aveau drept să le cumpere. În fine sub Mihai Vodă Sturza li s-au luat evreilor, prin încheieri ale Divanelor, dreptul de-a se așeza la țară și de-a debita băuturi spirtoase; sub Grigore Ghica li s-a luat și dreptul de-a cumpăra case în orașe, încît tocmai în momentele în care Mihai Vodă elibera și punea pe picior de egalitate cu ceilalți locuitori pe țiganii de pe moșiile sale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestora de periclitare a bunului ei simț și a existenței ei. Mai multe generații viitoare, și cea actuală cu de prisos, sunt osândite a plăti cu sudoarea și munca lor colosalul capital de palavre și mistificațiuni grosolane câte s-au debitat de cătră plebea postulanților în cei din urmă patrusprezece ani. Dar lucrurile nu ce opresc aci. Pe când independența reală, proclamată de Vodă Cuza, în loc de-a costa un ban roșu, adusese din contră, în urma numeroaselor acte de suveranitate înlăuntru, imense
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care foarte politicos dădu bună seara și-mi spuse că ar vrea să vorbească trei minute cu fiul său... Glas mieros, dar extrem de prevenitor și distins, îmi făcuse o plecăciune când mă văzuse și îmi mai făcu una după ce își debită frazele lui graseiate. Bine, zic, dar poftiți înăuntru, fiindcă rigiditatea cu care stătea pe loc mă făcu de îndată să înțeleg că ori avea nevoie de invitație specială, ori nu vroia să intre, cine știe de ce. Într-adevăr, nu vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Samain... De la o vreme ori de câte ori ne dădeam o întîlnire, era prezent și omul neînsemnat, prezență inexplicabilă la început pentru mine... Ce dracu căuta alături de noi? Văzând că i se dă atâta atenție, acest ins începu să prindă curaj și să debiteze astfel de tâmpenii, încît nici măcar nu puteam să râd. Dar cei doi îl ascultau foarte senini, îl completau, îi dădeau dreptate, ridicau ideile lui școlărești la rangul de sistem de gândire, cu referiri la mari personalități și filozofi, și asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
devenit inevitabilă. "Are cuvântul tovarășul Ghiță N., care va vorbi despre aceste chestiuni, după care vor urma discuții." Mă așezasem chiar în față, din întîmplare sau din curiozitate, să văd mai bine. Ghiță se ridică și începu întîi să-și debiteze lozincile introductive. Glasul îi era deocamdată moderat. Vorbea liber și mi se păru chiar că are de gând să se dea de partea studenților, ale căror succese în învățătură și în activitatea politică sânt din ce în ce mai marcante, datorită unei bune îndrumări
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putea suporta așa ceva? Malheur! Ar urma despărțirea și suferința iremediabilă, pentru toată viața. "Și pe urmă, continuă ea cu însuflețire, nimeni nu ne obligă să stăm cu ei la taclale și să ne pilim în cabană râzând de orice prostie debitată de unul din ei..., dar să știm că sîntem împreună și că putem să-i chemăm dacă e cazul..." Deci cunoști tu un astfel de grup? zisei. Inși pe care îi cunoști bine?" "Bineînțeles!... Oameni serioși, cu soțiile sau prietenele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]