863 matches
-
nu de cauza reală a morții. Problema este aceasta: dacă nimeni sau cel mult o singură persoană a fost decapitată în decursul cumplitei lupte în care combatanții erau înarmați cu topoare și săbii, care este probabilitatea ca cineva să fie decapitat într-o altercație domestică? Cred că mai degrabă scăzută. Ca atare, bărbatul din mormântul D de la Giv‘at ha-Mivtar este probabil un individ care a suferit pedeapsa capitală - chiar dacă au fost nevoie de două lovituri ca treaba să fie dusă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
adunați în bucătăria noastră. Aș fi evocat aerul uscat al marii stepe, care distila trecutul în transparența lui mută. Aș fi vorbit despre străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fratele ei de care se simțea foarte legată din copilărie, în locul fratelui mai mare, Carol al XI-lea. Planurile lor au fost deconspirate, la tron a venit Henric, devenit regele Henric al III-lea, iar contele de La Mole a fost decapitat. În grațiile reginei s-a aflat și Bussy d'Amboise, curajos militar, talentat spadasin, cu abilități de versificare care au cucerit-o pe regină. Militarul îndrăgostit a murit eroic, într-o scenă de capă și spadă. Jacques Harlay a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
completate de Gao E, publicat în anul 1770. Cao Xuedin descinde dintr-o familie nobilă de cărturari și de demnitari, slujitori ai dinastiei Qin manciuriană, tatăl scriitorului fiind autorul unei crestomații a poeziei din perioada dinastiei Tang. El a fost decapitat la ordinul împăratului Shi Zong (1723-1735), fapt ce l-a marcat profund pe fiul său, intelectual rafinat, poet, prozator și pictor. Al doilea autor, Gao E, un erudit și talentat poet, a continuat romanul predecesorului său și i-a adăugat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cărui credință În Dumnezeu este nestrămutata: ,,- Mare-i Domnu Dumnezeul/Creștin bun m-am născut eu,/Creștin bun a muri vreu...". În același spirit, Îl Încurajează și Îl consolează și pe cel mai mic dintre feciori, care este și el decapitat cu aceeași cruzime, de către turci. Acum paharul suferinței s-a umplut, domnitorul nu mai poate suporta și interioriza durerea și de aceea Își manifestă prin gesturi și lacrimi răvășirea sufletească: Apoi, el se-ntuneca,/Inima-i se despica,/Pe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
Hr.) - Babyloniaka lui Berossos, preot al lui Mardukxe "Marduk" În Babilon, În jurul anului 280 Î.Hr. Și În această operă istorico-culturală se afirmă că, pentru a procura sânge care să fie amestecat cu „pământ” (lut) pentru crearea omului, a fost decapitat un zeu, al cărui nume nu este menționat. Textul lui Berossos afirmă explicit că, astfel, se obține „o ființă rațională, participantă la conștiința divină”. 6. Limitele concepției despre divintc "6. Limitele concepției despre divin" a) Absența veșniciei Nemurirea zeilor, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Romulus" care Îl ucide pe Acronxe "Acron", regele ceninensilor, Cornelius Cossus care Îl ucide pe Lars Tolumnius, regele cetății Veiig și Claudius Marcellus care Îl ucide pe Viridomar, regele insubrilor; or, În toate aceste trei cazuri, comandantul roman și-a decapitat dușmanul mort. Acesta nefiind un obicei roman, este legitim să ne gândim că decapitarea avea motivații sacrale antice, asemănătoare cu cele ale celților. În fața acestor date, romanii și grecii ar fi trebuit să fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sergiu. Acuzați de conducătorul lor Antioh că sunt creștini, au fost martirizați în anul 304, apoi canonizați ca atare 34. Cultul acestor sfinți s-a înrădăcinat mai întâi în Orient, mai precis în Rosafa, în Mesopotamia, unde Sergiu a fost decapitat și îngropat (orașul a devenit un loc de pelerinaj important și a luat numele de Sergiopolis în onoarea acestuia), și în Barbalissos unde se presupune că s-ar afla mormântul lui Bachus, apoi în Roma, și de acolo în Galia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
clientele lui Charcot!"361. Judith I (1901) a lui Klimt oferă această imagine a unei tensiuni extraordinare resimțită nu numai la nivelul personajului principal, dar și în compoziția tabloului. Judith este aici mai puțin eroina care și-a salvat poporul decapitându-l pe generalul cartaginez Holofern, o figură justițiară transformându-și sexualitatea într-o armă redutabilă, cât o ipostază a unei feminități devorante, dirijate de propriile instincte și nu de comandamente patriotice. Contextul istoric se îndepărtează tot mai mult în fundal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să apară în "revista literară ilustrată" L'Hémicycle a lui Pierre de Quérlon cu o reproducere, la solicitarea redactorului francez. Criticul îl popularizează pe Alexandre Séon, pictor de factură simbolistă, care abordează și tematica decadentă a sfincșilor, a lui Orfeu decapitat de Bacante etc. În afară de un Hors textes, Studiu pentru Lira lui Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transformat în obiect de cult. O candelă roșie stă permanent aprinsă, așa cum niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca lui Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tablou al țării În manifestările ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă tragică. Gluma este gravă, ironia are ton liturgic, simbolul nu mai este anecdotic, ceremonialul izgonește pălăvrăgeala. În tabăra lui Mahomed domină hazardul, arbitrariul, oamenii sunt mutilați, decapitați În chip absurd la capriciul tiranului. În tabăra lui Țepeș, moartea este un sacrificiu, ca asumare a destinului tragic. Obiceiul de a muri ca dintr-o simplă răceală este moștenit din moși strămoși. Eroii se duc pe rând „să moară
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o imagine absurdă a bizantinilor care pregătesc ceremonialul botezului lui Ioachim, nepotul lui Constantin Paleologul, Împăratul mort și Înlocuit de un impostor. Intrat În joc, Mahomed ucide și pe urmaș și pe Împărat, acest lucru simbolizând puterea cumplită care a decapitat Bizanțul și pregătește aceeași soartă Europei. Tot acum, are loc un atac neașteptat al lui Vlad Țepeș, despre care se povestește ca În teatrul clasic, În tabloul 22. Acest tablou simbolizează rolul istoric al micilor țări române care au ținut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]