935 matches
-
Strike Înseamnă și lovitură și grevă. Fizician care a studiat la Aberdeen În 1872. Fost fotbalist scoțian, n.1942. Sărbătoarea scoțiană de Anul Nou. Magazine ieftine. Magazin mai scump decît celelalte două. Material folosit la decorațiuni interioare, care Îi permite decoratorului să-l modeleze după dorință. În argou scoțian Înseamnă corupt. În 1982, Argentina a invadat insulele Falklands, iar Margaret Thatcher, in acea vreme prim-ministru, a trimis flota pentru a le recuceri. Victoria pe care a obținut-o i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a sarcofagelor și misterelor egiptene. Pentru a împodobi casa după marea lucrare, un decorator venise special de la Bruxelles. Primul locatar sosi de îndată ce se terminară lucrările. Șase luni mai târziu, în locul lui veni un al doilea, care plecă, la rându-i, apoi veniră un al treilea, un al patrulea și așa mai departe. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
anual, premiile care-i poartă numele? Ei bine, pe toate acestea le face Iurie Matei, din 2014 Artist al Poporului. La el, zilele au mai mult de 24 de ore. Să fim bine înțeleși: Iurie Matei este pictor, poet, muzician, decorator, scenograf. I se cumpără tablourile înainte de a fi terminate. Nu comit un discurs encomiastic. Nu. Dar, în fața evidenței, a excelenței, îți scoți pălăria. Și faci o reverență. Să ne cinstim cum se cuvine valorile. E de bun-simț. La toate întrebările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imaginea pe o linie total diferită de ceea ce văd eu aici. Timmy, care privea cum sportivul îmbrăcat în piele neagră îi răsucește și-i aruncă jos pe amatori, suspină: — Ce nostim! Camera însăși era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile de catifea de culoarea șampaniei, legate în părți cu panglici albe. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de duminică. Ai lucrat la el? — Nu. — Câteodată Îl faci. — Margotte n-a adus Times acasă. Incredibil cum știi cuvinte. Timp de câteva luni Wallace chiar practicase avocatura. Tatăl lui Închiriase biroul; mama lui Îl mobilase, chemându-l pe Croze, decoratorul. Timp de șase luni Wallace se sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins pe sofaua din piele. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ocazia, am aruncat cincizeci de mii pe buticul ăla. — Am crezut că la cazinou, În Las Vegas. — Nu, nu, era un complex de moteluri În Vegas și noi aveam magazinul de haine, buticul pentru bărbați. Purtător furios de haine și decorator furios de corpuri de bărbați, ar fi fost Wallace. — Unchiule Artur, aș vrea să te pun pe statul de plată. Feffer e de acord. Feffer te iubește, știi. Dacă nu vrei s-o faci, o punem pe Shula, cu cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ceea ce se numea „afundată“. Trebuia să cobori. O fântână, o piscină, un bazin carpetat. Era mobilată sau decorată cu o desăvârșire profesionistă, aranjată dens. Acest lucru, dacă te lăsai În voia lui, Îți putea crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse pe decoratorul răposatei doamne Gruner. Creatorul de ridicol. Croze. Croze era micuț, dar avea puterea unei personalități artistice. Stătea ca un sturz. Burtica Îi ieșea cu mult În față și Îi ridica pantalonii mult deasupra gleznelor. Fața lui avea o culoare Încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a lui Greene. Îmi ieșeam fără încetare de sub condei poezii erau influențate când de Trakl, când de Ringelnatz, când de amânoi la un loc. Strictul necesar îl mâncam la căminul Caritas. Iar bani, exact cât aveam nevoie, câștigam ocazional ca decorator de vitrine sau ca cioplitor în piatră pe șantier. Și mai desenam, la serbările cu trageri la țintă pe malul Rinului, portretele grașilor băutori de bere și ale nevestelor lor atât de fericite să se legene: două mărci bucata. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară dintre cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele unui vapor cu aburi de pe Mississippi; Düsseldorf-ul oferea, în afară de clienți încrezători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre, ci ca luptător singuratic împărțea bătrânul lovituri în jur: el vedea arta periclitată de „decoratori lipsiți de profunzime“ precum Kandinsky și îi lua apărarea lui Paul Klee, pe care-l numea „un poet care pictează“, împotriva „kitsch-ului țipător de pestriț“ al rusului. După care a fost înjurat pe mai multe voci ca „sclerozat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se obișnuise ca el să-și schimbe mereu “stilul de viață” și-i plăcea să le povestească și fetelor. La ședințele anterioare scosese niște perle de genul “ Când nu știi ce să faci, dă-i înainte”, “Bărbații adevărați apelează la decoratori” și “N-ai mușchi, n-ai întâlniri”, reguli pe care el le respecta cu o sfințenie surprinzătoare. O singură dată se luptase să-și țină promisiunea făcută când a împlinit patruzeci de ani, când a jurat că niciodată n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu atâta oțel inoxidabil și lac negru care le întâmpină când se deschiseră ușile liftului a fost de ajuns pentru ca Leigh să revină brusc la realitate; îndată ce văzu colecția de sculpturi metalice a lui Russell și imprimeurile alb-negru alese de decorator, simți ca de obicei că începe să strângă din pumni până ce unghiile îi intră în carne. — Bine ai venit! fredonă Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sinea mea îi dădeam dreptate, era prea târziu să mai dea înapoi. Hai că te ajut, i-am zis, deși nu prea aveam mult timp liber. Mai aveam de finisat la articolul despre Jazz. Am auzit de tipul acesta, noul decorator de la TriBeCa. O să facă ceva nostim și nebunesc, de-o să-i lase paf pe toți. Să-l sun? —Bine. Poți să-l aduci într-o oră? Ν Înainte să-l pot contacta pe Barclay Braithwaite, tânărul specialist în decorațiuni interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cuib de cuci. Mare păcat! De fapt, alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou la modă. Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și copiii (fr.). Pentru numele lui Dumnezeu (fr.). Ei, mă rog, chiar așa, n-o neg (fr.). Poftim (fr.). Elagabal sau Heliogabal, împărat roman desfrânat, născut în Siria, a domnit sub numele de Antoninus (218-222). Leon Nikolaevici Rosenberg (1866-1924), pictor, decorator și scenograf rus, cunoscut la Paris (sub numele de Bakst) mai ales pentru scenografia baletelor lui Diaghilev și a multor opere. Citat din Sinngedichte, III, II, 24 a poetului german Friedrich von Logan (1605-1655). FILENAME \p D:\Carti operare\Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de atunci, și pe asta a luat-o în compania unui demisec alb, iar alegerea lui a căzut fără nici o discuție asupra propriei sale străzi. Așa că în ziua următoare s-a dus la Hárász Árpád senior, pictor de firme și decorator de morminte, și i-a comandat cele patru tăblițe necesare transpunerii în practică a visului său. În comparație cu tatăl lui, tânărul Hárász Árpád, care fusese de mai multe ori la cinematograf și mai aștepta ceva de la viață, a văzut în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă se vedea cicatricea fină în formă de Tau, semnul inițierii isiace. Avea sulul de desene sub braț; îi spuse Împăratului: — Privește, Augustus, am lucrat toată noaptea ca să completez ce voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce purta numele unui vechi constructor de piramide și proiectase Iseum-ul de la Roma. Avea nevoie de Manlius, constructorul născut la Velitrae, care cunoștea bine zona. Avea nevoie de Euthymius, inginerul naval care conducea șantierele de la Misenum; și de Thryphiodoros, extravagantul decorator din Alexandria, care se pricepea ca nimeni altul la stofe, lemn, mozaicuri, picturi, bronz și aur și modelase ezoterica mensa isiaca; și de Claudius, poetul care știa să redea în latină vechile rugăciuni incizate în temple; și muzica, statuile... Imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi va atrage pe prietenii săi Tzara și Artur Segal (Aron Sigalu, artist plastic, emigrat din 1914 - via Germania - la Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastice. Numeroase expoziții interne de plastică nouă, expoziții artistice internaționale, serate „sincretice” cu performance-uri poetice, teatrale și muzicale de avangardă, inovații arhitecturale sau în domeniul artelor decorative au avut loc sub egida sa. Iar „motorul” acestor realizări a fost pictorul, decoratorul și arhitectul Marcel Iancu. Ca și în cazurile Simbolului și al primei serii din Chemarea (1915), revista își datorează apariția sprijinului financiar al acestuia. Întors, după un lung periplu dadaisto-constructivist prin țările Europei Centrale (Elveția, Franța, Germania), conferențiar - pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie, film și teatru au fost realizate cu contribuția unor artiști cunoscuți ai momentului — actori, muzicieni, pictori, sculptori, decoratori. Prin acestea s-a încercat astfel promovarea artei și, mai ales, a poeziei novatorilor europeni, dar și a celor autohtoni. Un prim recital (literar, artistic, muzical) a avut loc pe 14 decembrie 1924, în Sala Sindicatului Artelor, cu prilejul închiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în urmă, școala artelor abstracte aplicate la arhitectură, din Weimar (Bauhaus). Din 1917, remarcăm o influență americană (vezi F.L. Wright, Chicago) la tinerii arhitecți olandeji”. Un text din nr. 50-51 („Cronometraj pictural“, semnat de un alt artist plastic: pictorul și decoratorul M.H. Maxy) este el însuși o compoziție avangardistă, cu puneri în pagină tehnico-fanteziste, ludic-schematizante, amintind pe alocuri de „parolibrismul” și eliptismul telegrafic al futuriștilor (ba chiar și de atitudinea lor: vezi, spre exemplu, credo-urile antisentimentaliste, antiromantice și antipaseiste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fine - un articol urmuzian al lui Jacques G. Costin despre muzică și literatură („Criza sacîzului“). Informațiile cu privire la domeniul artelor decorative sînt totuși numeroase la Contimporanul. În nr. 73 este prezentată o convorbire a lui Marcel Iancu cu pictorul și decoratorul cubist Robert Delaunay. În nr. 77, este rîndul Miliței Petrașcu să o prezinte pe soția acestuia, creatoarea de modă Sonia Delaunay. În același număr, un text semnat de ing. M. Kontesweller („Inginerie și artă“) atacă problema raporturilor dintre tehnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]