2,354 matches
-
c-am citit. — V-ați cunoscut? — Nu, dar l-am văzut. — Mi-ar plăcea să-l cunosc pe tip. Scrie foarte bine. Nevastă-mea nu știe să citească În engleză, da’ ia ziarele, cum făcea când eram acasă, și-mi decupează editorialele și pagina de sport și mi le trimite. — Ce-ți mai fac copiii? Sunt bine. Una dintre fete a trecut În clasa a patra. Știți, signor Tenente, dacă nu erau copiii, nu mai eram eu ordonanță acum. M-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
n-o face... Nu acum... Mă simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine mi-a luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu o curelușă pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
consultat lucrarea, mă ia din nou la rost pe hol: - Iar stai degeaba? Du-te și vino cu doctorul Moreanu la mine! Mă conformez. - Doctore, ăsta stă degeaba, zice că a terminat tot ce avea de făcut. învață-l să decupeze electrocardiograme! Deși sub nici o formă nu ar fi trebuit să fac eu așa ceva, după instructajul necesar, în maximum două zile am terminat de decupat electrocardiogramele. Iar mă întâlnesc pe hol cu „doamna”. - Parcă îți dăduse doctorul Moreanu să tai electrocardiograme
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Doctore, ăsta stă degeaba, zice că a terminat tot ce avea de făcut. învață-l să decupeze electrocardiograme! Deși sub nici o formă nu ar fi trebuit să fac eu așa ceva, după instructajul necesar, în maximum două zile am terminat de decupat electrocardiogramele. Iar mă întâlnesc pe hol cu „doamna”. - Parcă îți dăduse doctorul Moreanu să tai electrocardiograme! - Le-am terminat. - Le-a văzut doctorul Moreanu? - Da și a spus că le-am decupat la fel de bine ca și dânsul. - Și iar stai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
necesar, în maximum două zile am terminat de decupat electrocardiogramele. Iar mă întâlnesc pe hol cu „doamna”. - Parcă îți dăduse doctorul Moreanu să tai electrocardiograme! - Le-am terminat. - Le-a văzut doctorul Moreanu? - Da și a spus că le-am decupat la fel de bine ca și dânsul. - Și iar stai degeaba? Mă băiatule, nu ți-e rușine ție să stai degeaba când toată lumea nu-și vede capul de treabă? - Stați, doamnă, dar eu mi-am îndeplinit sarcinile în totalitate, ba și altele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
10 în fiecare colegiu. Partidul aflat la guvernare știe că din cei 1.000 are 300 de simpatizanți siguri. După noile reglementări, în fiecare colegiu alegerile se câștigă cu majoritate (cel mai mare număr de voturi). Partidul aflat la guvernare decupează colegiile, în așa încât în 60 de colegii își grupează câte 5 din cei 300 de simpatizanți. Astfel, vor fi 60 de colegii în care partidul la guvernare va avea 5 din 10 alegători, adică majoritate. Partidul de la guvernare câștigă 60
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă rog să mă înțelegeți, nu este de glumă, dacă PD-L va introduce votul uninominal într-un singur tur la alegerile parlamentare, cu care de altfel sunt de acord și PSD și PNL, și va decupa corespunzător cele 300 de colegii electorale va putea guverna fluierând și din 2012 încolo. Vor fluiera și cei de la PSD și PNL dar a pagubă iar poporul, ca de obicei, vor doini, a dor mult și jale multă. Desigur că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
n-o face... Nu acum... Mă simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine mi-a luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu o curelușă pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mai aibă discernământ. Actualitatea n-o interesa. Nu avea În casă nici aparat de radio, nici televizor. Totuși, Îi cerea Mașei să-i cumpere În fiecare zi câteva ziare, pe care Însă nu le citea, ci se mulțumea să decupeze diferite poze, lipindu-le pe pereți. Bătrânica nu mai știa În ce timp trăiește, uneori naviga În trecut, alteori mintea ei căuta să-și Înfigă ancora și În viitor. Nu ținea nici un fel de sărbători, dar se ruga În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l cuprinse așa o sfială că își băgă mâna dreaptă în piept și o smulse și pe furiș o ascunse la spate, apoi își aținti ochii în pământ. și ochii lui erau vii, răspândeau o rază orbitoare ca un laser, decupau pământul la picioarele lui și bătrânul vedea tot ce era dedesubt. și vedea lucruri cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o sfială îl cuprinse că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți frânturi de cântece vechi se aud din urnele funerare ascunse în tumulul de la marginea sufletului bătrânul Orfeu împletește o coroană de lauri pentru prințesa care mângâie lyra aproape pictorul Delaunay decupează melancolia și o așează pe ultima sa pânză prieteni eu doar pășesc prin deșert spre Marea Oază pe care cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea asta s-au decupat porți de partea cealaltă a somnului tablourile s-au hotărât să se spargă e doar o continuare a copilăriei parcă vă aud cum murmurați veniți la apa izvorului și mă vindec Călătorii sunt zile cu buze pline fiindcă inimile locuiesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în prezența căruia am învățat să iubesc să sufăr și să aprind prima lumânare țin minte cum am sărutat-o pe mama și m-am rugat lui Dumnezeu să se joace cu mine eram devorat de frică și de întunericul decupat din veșmintele lui tata prins în acest sentiment ciudat am ucis o lacrimă am strigat și moartea s-a zgâit la mine ca la o pradă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist știu doar că nu-mi aparțin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe moațe) și eu eram un șoarec care căuta să i se cuibărească în suflet. Printre crengile copacilor soarele părea să-mi facă din ochi, cerul era senin iar eu puteam privi dincolo de albastrul pe care-l recunoșteam a fi decupat din tablourile lui Bălașa. Am ajuns la rând în fața pedagogei și ea privindu-mă chiorâș îmi zise doar atât: Dacă-mi întârzii macar și cinci minute, nu mai vezi orașul două săptămâni, ne-am înțeles? Ați vorbit în română? am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de parcă nu le mai văzusem niciodată. Ca din pământ se ridică în surdină o melodie în vogă. Deasupra capului lumina fosforescent o pancartă pe care scria colorat și cu litere inegale „Discoteca Tineretului”. O ușă mare și grea din metal decupată pe alocuri pentru a i se insera câteva foi de sticlă, mă despărțea de o lume străină mie. Îmi plăcea muzica dar până atunci nu apucasem să învăț să mă bucur de ea prin dans. Mă încercau emoții inexplicabile și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]