1,049 matches
-
un basm african. Pe Mahukutah îl găsești în epopeea Popol Vuh a poporului guiche din Yucatan, pe Utnapiștim în Poemul lui Ghilgameș, de Abraam și de Lot cred că nu trebuie să-ți mai spun... Asta-i tot. Ipoteză și deducție... - Și certitudini! Acest lucru mă amuză cel mai mult. Dacă ne întoarcem la discuția noastră, iarăși am să te întreb, unde-s documentele? Sunt convins că unele se vor mai găsi, doar nu s-au găsit toate! Totuși adevărul nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
artistică, presupunea În mod inevitabil, Într-o oarecare măsură, expunerea propriei persoane, a sufletului său și, cu cât erau mai puține detaliile din viața privată aflate la dispoziția prietenilor și a marelui public, deatlii care să Îndemne la comparații și deducții, cu atât mai bine. Foarte puțini dintre numeroșii cunoscuți ai lui Henry știau de relația relativ intimă cu Constance Fenimore Woolson. Era strănepoata lui Fenimore Cooper, marele, chiar dacă (așa cum părea acum) fermecător de arhaicul pionier al romanului autohton american, creator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
naște. Sprijinindu-se pe asemenea temelii, văzut de la această Înălțime, un atare mod de existență nu mai este, prin urmare, o glumă efemeră, o vorbă goală, disprețuită de gânditori ca un ziar deja citit. Dimpotrivă, viața elegantă se Întemeiază pe deducțiile cele mai severe desprinse din alcătuirea socială. Nu reprezintă ea, oare, obișnuința și moravurile oamenilor superiori, ce știu să se bucure de avere și să obțină din partea celor mulți iertare pentru Înălțarea de care au avut parte, În schimbul binefacerilor răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că va ieși mare lucru, fiindcă partea cea mai interesantă, cel puțin din punctul meu de vedere, nu o reprezintă aventura polițistei Sophie și a profesorului Langdon (coleg de-al dumneavoastră, nu?), ci povestea cu Isus și Maria Magdalena, plus deducțiile privitoare la Sfântul Graal, care nu sunt foarte cinematografice... În sfârșit... Să știți că a avut mare succes, inclusiv În Franța, unde istoria adevăratului abate Saunière - sau, dacă preferați, adevărata istorie a abatelui Saunière - era destul de cunoscută, au apărut numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intenționat să arate o anumită oră, și nu neapărat cea exactă. Avea dreptate, dar tot nu Înțelegeam unde vrea să ajungă. - Sugestia mea - amicală, dacă-mi dați voie - ar fi ca, deocamdată, cel puțin, să abandonați orice preocupare pentru calcule, deducții, probabilități și alte forme de detectivism - e un mod inutil de a pierde vremea și de a vă irosi energia. Veți afla la timpul potrivit tot ce doriți și alte câteva lucruri mai mult decât interesante În plus. Obișnuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înseamnă, mai Întâi, că ne aflam la unul dintre etajele superioare ale subteranei și, apoi, că staff-ul este plasat undeva În adânc, poate chiar la ultimul nivel. Clasica piramidă răsturnată, cu vârful În centrul ierarhic al structurii. O simplă deducție, desigur, care nu știu nici dacă era corectă, nici la ce-mi putea folosi, dar, În vidul de informație care mă Înconjura, orice detaliu mi se părea util și prețios. Nu se știe niciodată. M-am gândit la toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și nu Octogonul sau Triunghiul Bermudelor? Să fim sobri, n-aveam nici o câtime de informație folositoare În plus. Cel mult Încă o nedumerire care se adăuga mulțimii anterioarelor Întrebări fără răspuns, pe care tentativele mele de a le surmonta prin deducții și presupuneri nu le clintiseră o iotă. Cu această concluzie deprimantă În minte, pășeam puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Elvira Negrescu, viitoare habar n-am cum, de profesie psiholog. Psiho-sociolog, mai precis... - Și care dintre biografiile dumneavoastră este mai adevărată: cea din avion sau cea din computer? - Amândouă. Fără detalii, deocamdată. Altceva? - De ce mă aflu aici? - Ca să faceți din deducția dumneavoastră privind alternativa la accidentele istoriei ceva util, și nu ceva dăunător omenirii. - Într-o formă sau alta, am mai auzit trăsnaia asta cu omenirea. Doamnă dragă, o ipoteză științifică nu poate fi dăunătoare nimănui. Hazardată, ridicolă, nefondată, caraghioasă - da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le conduc eu. Dar, În definitiv, și aceea putea fi o Întrebare la fel de bună ca oricare alta. - Mi-e greu să-ți răspund - și sincer, pe deasupra - În absența elucidării prealabile a termenului „aici”. Ce știi, ce-ți imaginezi sau ce deducții ai făcut apropo de acest „aici”, unde ai parvenit cu sprijinul meu direct și neprecupețit? Avea domnul Howard talentul să Întoarcă orice răspuns Într-o Întrebare, ceva de speriat! Acum, deprinderea cu pricina mă ajuta Însă. Cu asta vrusesem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cere să urmărim În mod deosebit un anume aspect, un fapt oarecare, o anumită problemă, deducem că ele prezintă un interes deosebit pentru... Înțelegeți, da? Nu se Întâmplă foarte frecvent, dar se mai Întâmplă. Și e vorba, subliniez, despre o deducție... - Vă amintiți cumva când ați primit ultima oară o astfel de indicație? Am crezut că Sonia Anderson va rămâne măcar puțin pe gânduri, că va căuta un timp În memorie. Da de unde! Răspunsul a venit imediat, de parcă, Întrebând, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a plimbat o vreme nu cu o sabie de Toledo, ci cu un ditamai iataganul deasupra capului. Alții aveau s-o pățească pentru mult mai puțin - la mine mă gândesc. Mai puțin, e adevărat, dar poate mai periculos, fiindcă deducțiile mele vizau direct secretul existenței Shamballei recondiționate, care era Centrul. Cămașa e mai aproape de trup decât haina. În plus, filozofului american Îi mai stătea la Îndemână șansa retractării, pe care a și folosit-o, de altfel, pe când eu nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până atunci. Eveline și-a spus cu glas tare numele și ușile s-au deschis fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de o soluție falsă? Dacă?... Dacă?... Cert este că, pe moment, n-am avut curaj să fac Înlocuirea pe un număr de cont adevărat. Nici măcar din pură curiozitate. Și asta fiindcă, din nefericire, n-aveam nici o posibilitate să verific În ce măsură deducția era corectă sau nu. Nu am nici acum și nu voi avea În vecii vecilor. Știi de ce? Pentru că sunt o naivă și o infantilă, pentru că n-am minte nici cât să trec strada, de-aia! Am crezut ca o dementă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În afară de tine, pesemne, am mormăit, Înciudat, În gând. Noroc că ai dreptate atât de des; fără acest defect, riscai să devii femeia ideală de-a dreptul. - Să sperăm că nu s-a Întâmplat la fel și cu premisele, și cu deducțiile noastre, am schimbat vorba, arătând spre vraful de hârtii de pe masă. - Azi ne vom lămuri, a răspuns Eveline destul de absentă: căuta printre ele una anume și era prea absorbită de ce făcea ca să dea foarte multă atenție vorbelor mele. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-o lași mai moale cu anticipările, deducțiile și presimțirile tale? Uneori, adevărul nu este dincolo, ci dincoace de noi, și tocmai asta ne Împiedică să-l sesizăm. S-a oprit, simțind, nu știu de ce, nevoia să se autopersifleze: - Cred că am spus ceva foarte adânc, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puteau să nu se petreacă. Ne referim, fără alte ocolișuri, la scrisoarea pe care președintele republicii a primit-o la trei zile după ce elicopterele făcuseră să plouă peste străzile, piețele, parcurile și bulevardele capitalei hârtiile colorate în care se explicau deducțiile scriitorilor ministerului de interne legate de mai mult decât probabila conexiune dintre tragica orbire colectivă de acum patru ani și nebunia electorală de acum. Norocul semnatarului a fost că scrisoarea a ajuns în mâna unui secretar scrupulos, din aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de acord ca să prezinte o versiune unică a întâmplărilor, în caz că într-o zi aveau să fie interogați, au avut patru ani ca să stabilească planul, așa cum văd eu lucrurile pornind de la datele pe care mi le furnizați și de la propriile mele deducții și intuiții, pariez pe ce vreți că aceștia cinci constituie o celulă organizată, probabil, chiar capul teniei de care vorbeam acum ceva timp, Nici eu, nici colaboratorii mei n-am rămas cu această impresie, albatros, Ei bine, nu vei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
douăzeci și unu, la postul militar șase-nord. Cel mai probabil, nu aveau să mai telefoneze și se înțelegea ușor de ce, în viața lor profesională și, cine știe dacă nu și-n viața particulară, polițiștii utilizează mult procesul mental pe care-l numim deducție, cunoscut și ca interferență logică a raționamentului, Dacă nu răspunde, aveau să spună ei, înseamnă că e deja pe drum. Cât se înșelau. Comisarul s-a dat deja jos din pat, e adevărat, e adevărat că a intrat în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aici îi era locul și domnea peste cvartal ca și cum i-ar fi fost domeniu din prima clipă de viață. — Întotdeauna judecați oamenii după cum sunt îmbrăcați? m-a întrebat ea. — N-a fost o judecată de valoare, am spus. Doar o deducție. Poate una tâmpită, dar, dacă nu sunteți pictoriță sau sculptoriță sau vreun alt fel de artist plastic, înseamnă că e prima oară când m-am înșelat în privința cuiva. Asta e specialitatea mea. Mă uit la oameni și ghicesc ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aici? De când mă știu. Aici m-am născut, aici am crescut. — Băștinașă din Park Slope. — Da. Până în măduva oaselor. Asta era, deci: mărturisirea completă. Sherlock Holmes dăduse lovitura din nou și, în timp ce mă minunam singur de devastatoarea mea putere de deducție, îmi părea rău că nu suntem doi, ca să mă bat admirativ pe spate. Știu că sună a aroganță, dar cât de des obținem victorii mentale de o asemenea magnitudine? După ce o auzisem rostind doar două cuvinte, ghicisem absolut totul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
emoționat și mai aud din urmă: Of, și am și rate mari..., iar nevastă-mea... Prost, dar nu prea... Mitică Barnea era un prost. Chiar dacă unii găseau la el o anume logică incipientă, desigur -, care cu certitudine cuprindea și mici deducții, totuși... Lumea se obișnuise să-l folosească la treburi simple de tot. In general supraveghea situațiile care nu impuneau o anumită decizie logică. Mitică, te rog, adu o găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
umeri, nu-și mai privea publicul. — Mi se tolerează. Neglijența, lenea, capriciile, slăbiciunile, fantezia. Mi se tolerează ! Au acceptat până la urmă să mă considere un rău necesar. Pentru că le sunt necesar. S-au convins... Deși nu-mi pricep acțiunile, loviturile, deducțiile. Deși mă disprețuiesc. Le-ar face plăcere să mă bage într-o celulă ! Să se răzbune, prin metodele pe care le cunoașteți, pentru tot ce nu reușesc să priceapă. Și încă mai bine, să mă contemple într-un sicriu. — Trec
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și contra-cacealmale schimbate în general între Graham și Joan. Cât despre Phoebe, aveam impresia că nu prea avea chef de joc. Nici eu, la început: am încercat să-l consider doar un puzzle matematic, un joc al probabilităților și al deducțiilor, dar după un timp - și știu că o să vă pară copilăresc - imaginația mea a început să se manifeste și m-a absorbit total. Ajutat de tunetele și fulgerele care brăzdau din când în când camera, creînd puternice contraste de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și effendia se Înțelege limpede că alte tentative nu au fost descoperite, caz În care ne găsim În fața a două posibilități: fie n-au fost descoperite fiindcă n-au existat, fie au fost descoperite, dar prea tîrziu, așadar au reușit. Deducția logică: Iliescu, În ciuda a ce se vede zilnic, a fost asasinat de mai multe ori de effendia. Urmează o frază retorică, stranie ca o macaroană: „Dar irealismul lor Îi Împiedică să se Întrebe: s-ar mai putea menține În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]