113,833 matches
-
o dată, ci de zeci de ori. Aceasta poate conduce la impresia de urmărire abuzivă și chiar de persecutare postuma a lui G. Călinescu. Bineînțeles, ce a fost reprobabil în acțiunea lui Călinescu nu poate fi ocolit, când este să-i definim rolul jucat în epoca postbelică, dar dacă numai reprobabilul ne preocupă, acest rol nu poate să ne apară decât cu preponderenta negativ. A fost astfel? N. Manolescu, de pildă, este de altă părere și a vorbit de curand despre ărolul
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
după 1990 piața culturală românească, cu toate că e greu uneori de diferențiat textele serioase și autentice de simple apocrife sau mai știu eu ce compilații bizare) și a psihologiei în discursul contemporan, asadar între aceste discipline psi și felul în care definim identitatea personală. Legătură e oarecum evidență: cine sîntem e o chestiune tranșată, în mare măsură, astăzi, de vocabularul, normele și modelele psihiatriei moderne, nu neapărat în chip evident, cît mai degrabă insiduos strecurat în reflexele noastre cotidiene de gîndire. Aceasta
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
un teoretician psy în toată regula. Preluînd o noțiune deleuziană, aceea de împăturire, Roșe propune să înțelegem interioritatea ca fiind un fel de pliere, pliu, o împăturire în care intră limbajul, practici sociale, norme și convenții transindividuale, adică tot ce definea exteriorul în accepțiunea curentă a termenului. Dar noțiunea de pliere anulează opoziția, insă: interiorul devine pur și simplu un fel de revers al exteriorului. Sîntem, în adîncul nostru, o sumă de reguli și practici interiorizate, asumate într-un anumit fel
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
înfățișate, ci, dimpotrivă, reafirmări identice. Fidelman nu se schimbă, nu evoluează. Datele lui identitare sînt communicate cititorului de la bun început. Și atunci, de ce mai multe fragmente, de ce nu doar prima povestire? Pentru că tocmai consecventă lui Fidelman este cea care îi definește profilul tragic. Fidelman nu știe că e același, el caută schimbarea, pentru că de fapt își caută norocul, la fel ca si Iakov. La începutul cărții, el e un american sosit la Romă, unde are de gînd să își încheie un
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
să mute problemă mecanicii corporale într-un meta-cadru, la rîndul lui limitativ. Poate tocmai de aceea, unii filosofi contemporani, cum ar fi Georges Canguilhem, preferă să ancoreze definirea mecanicista a corpului în termeni apropiați determinării kinetice: "O mașină poate fi definită că o construcție artificială, făcută de om, ce funcționează esențialmente în virtutea unor operații mecanice. Un mecanism este alcătuit dintr-un grup de părți solide mobile, are lucrează împreună în așa fel încît mișcarea lor nu amenință integritatea ansamblului mecanic. Prin
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
totalitar și într-o regiune a Mării Baltice, cum este Estonia. Circuitul timpului identifică, în mod firesc, și metropole ca Moscova sau Leningrad (Sankt Petersburg). Căci personajul nu este altul decât ziaristul Dovlatov, în periplul său profesional, într-o perioadă bine definită de istorie, când partidul comunist se afla în toate (dacă nu și în conserve!), cu un limbaj de lemn, stereotip, dogmatic. Aflat din 1978, în postura emigrantului, Dovlatov, locuitor în New York, pe strada 108, rememorează toate mediile socio-profesionale prin care
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
turtind-o în scrumiera largă, colțuroasa, pește mormanul mucurilor strivite mai de mult, nu se potrivea cu ruperea scobitorilor folosite, iar cel interogat intui că, mai mult decît în brutalitatea primitivă a stingerii țigării anchetatorul, caracterul lui, era mai bine definit de cea de a doua acțiune, măi fină, mai subtilă, măi sadica, înverșunarea transformîndu-se într-o chinuire sadica în felul în care pisicile sau felinele în general se joacă delicat cu victimele prinse și amorțite, dîndu- lovituri ușoare, gingașe uneori
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
axiologic, se cuvine a lua în considerare exclusiv valorile de diferențiere, sub raportul personalității creatoare, admite existența aderentelor sociale, etnice, etice etc.: Dacă în orice scriitor, oricît de original, vom găsi deci totdeauna aderente sociale, etnice, sincronice (...) - pentru a-l defini și prețui estetic va trebui totdeauna să căutăm tocmai ceea ce-l diferențiază de numeroșii scriitori cu aceleasi aderente sociale, etnice, sincronice". Atît Tratatul de estetică generală (rămas în manuscris), cît și Micul tratat de estetică sau lumea văzută estetic, reflectă
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Rodica Zafiu Sintagma lumea bună nu e ușor de definit, printre altele și pentru că sensul ei variază în timp și în funcție de contextul social în care se stabilesc criteriile evaluării. Ambiguitatea fundamentală e cea a adjectivului bun - iar calea cea mai sigură de lămurire a sensului rămîne analiza contextelor: cu atît
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
mare ajutor. Evident, în lexicografia perioadei comuniste terminologiei ierarhiilor sociale i se aplică un sever tratament ideologic. De fapt, sintagma lume bună nici nu e cuprinsă ca atare în dicționarele noastre generale, ci e presupusa de un sens al adjectivului, definit astfel încît să corespundă mai multor formule apropiate (familie bună, neam bun etc.). În Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), ultimul sens al adjectivului bun e prefațat de o explicație ideologică: "(reflectînd concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) nobil
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
sau femeie) de lume: în DLRM - "persoană din clasele exploatatoare, considerată în cadrul acestor clase că distinsa, manierata etc."; în DEX: "persoană care are experiență vieții în societate, care cunoaște uzanțele: persoană dornică de petreceri, exuberanta, veselă". Cuvîntul protipendada este însă definit la fel în 1958 și 1975 - "marea boierime care se bucură, în orînduirea feudala, de privilegii speciale; vîrfurile clasei privilegiate din epoca burghezo-moșierească" - textul schimbîndu-se doar la a doua ediție a DEX-ului, în 1996: "marea boierime, care se bucură
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
EZ 534, 1994, 7); "lumea bună a arbitrajului studiază la Cazinoul din Sinaia" ("România liberă" = RL 2094, 1997, 19). Cînd apare fără determinări limitative ("lumea bună a..."), sau cînd determinările sînt vagi, deschise, generale - sensul sintagmei e mai greu de definit: pentru că elită apare în genere că formată din personaje populare, din vedete, aduse în atenția publicului de bogăția sau de succesul lor. Conotațiile trezite de accepțiile mai vechi ale terminologiei sociale pot intra astfel într-un contrast comic cu descrierea
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
mai mult decît un pahar de șampanie" (EZ 1974, 1998, 2); "cel mai rîvnit cartier al orașului, cunoscut pentru lumea bună care locuiește aici" (RL 2306, 1997, 10) etc. Pentru un anume gen de jurnalism, lumea bună s-ar putea defini, circular dar eficient, ca "totalitate a VIP-urilor": alt termen la modă pentru a desemna o categorie ambigua dar specifică momentului. Că și bun, adjectivul important ("Very important person") este un concept relativ, denumirea acoperind la noi în momentul actual
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.). Dar de aici pînă la a-i cere unui absolvent de liceu industrial să definească respectivele concepte, așa cum cerea, invariabil, al treilea subiect de pe bilete, mi se pare prea mult. Și asta mai ales în condițiile în care pentru clasele care au studiat literatura română în 4-7 ore și nu în 3 ore săptămînal, în locul
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
apendice occidental al Asiei"? Valéry conferă termenilor "Europa" și "european", cum singur o declară, "o semnificație puțin mai mult decît geografică și puțin mai mult decît istorică, dar într-o oarecare măsură funcțională". Pentru el, Europa reprezintă un model existențial definit prin anumite valente unice. Și, ca într-un fel de test psihologic pe care ți-l aplici singur spre a vedea dacă ți se potrivesc anumite caracteristici, poetul propune trei repere fundamentale ale calității de a fi european. Toate trei
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
etnocentrismului (adică centrarea exclusivă pe propria etnie și, implicit, valorizarea negativă a celorlalte etnii, fapt care poate genera, în extremis, xenofobia). Se poate deci afirmă că naționalismul a încercat (și mai încearcă încă) realizarea unei iluzorii congruente între o națiune (definită din punct de vedere cultural și etnic) și un stat propriu. Acest lucru a fost și este imposibil însă de realizat, întrucât există efectiv prea multe culturi și etnii în raport cu volumul de spațiu disponibil pentru crearea unor state autonome. Coincidență
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
Politețea fermă a prințesei, decizia ei de neclintit de a nu ceda, cu toate că era speriată de urmări, dar mai ales capacitatea de a nu se revoltă împotriva femeilor flămînde, ci dimpotrivă, de a le înțelege și de a le ajuta, definesc o ținută princiara a Domniței Ileana, care depășește, probabil, orice fel de titlu. La plecarea de la Bran, imediat înainte de marea plecare, cea din țară, într-o iarnă sinistra și prevestitoare parcă de grele nenorociri, automobilul prințesei s-a împotmolit în
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
oceanului, Robinson va descinde, cum observa Andrei Pleșu, în propriile sale adîncimi morale, pentru ca astfel să înțeleagă ceea ce între oameni îi părea simplă convenție: problemă răului și a binelui, tensiunea depărtării și reapropierii de ceilalți. Cu alte cuvinte, el își definește locul său într-o ordine superioară a lumii. Pustia îl învăța să privească în jurul lui, cu toate că, aparent, nu e nimic de văzut. Robinson Crusoe este mai mult decît un personaj de român, e de-a dreptul un prototip, iar povestea
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
admis). În asemenea situații, romanul poate fi socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
a ceea ce se joacă, prea puțin freamăt, emoție - ioc. În viață, priviri blazate, apare, uneori, lipsa de curiozitate și de comunicare, carențe în informație și cultură. Peste toate, a apărut un fenomen, pe care nu știu exact cum să-l definesc: abandonul profesiei sau alunecarea spre zone facile, comerciale. spre marea performanță începe din prima zi de Institut. Dacă pietrele construcției sale sînt așezate aleatoriu și totul este lăsat în voia hazardului sau a talentului, cum se spune, șansele prăbușirii la
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
analizînd stilul, stilul lui, pe care l-au etichetat drept neorealism. Disprețuia pe oricine acorda mai multă importanță formei decît conținutului." Că și cînd aș începe prin a decide stilul în care o să fac viitorul film! Nu, încep prin a defini ceea ce vreau sa spun și, doar după aceea, mă gîndesc la felul în care o voi spune. Conținutul și bugetul hotărăsc stilul filmului meu, si nu invers".(...) Artiștilor nu le plac, bănuiesc, definițiile, pentru că văd în ele un fel de
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
tata, cu ochii strălucind de entuziasm. "Descoperirile științifice din secolul nostru sînt capitale, așa cum a fost descoperirea focului în epoca primitivă. Multă lume crede că omul e motivat doar de două impulsuri, frica și dorința. Eu le adaug și cunoașterea. Definesc omul că o creatură care stă înălțata în două labe și care vrea să stea în poziția asta cît mai mult posibil ca să afle ce se întîmplă departe"...
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
tendentios-agresive, a noului Contemporan, au scos în relief o fraternizare ce dospea în sentimentul, mai mult ori mai puțin mascat, de solitudine al ambilor protagoniști. Singurătatea e de două feluri: una care-și ajunge sieși, "soarta spiritelor superioare" după cum o definea Schopenhauer, pregătită a-și asuma riscurile, și alta "de tranziție", pîndind prilejurile unor asociații profitabile, mondene, snobe, ariviste. Regretabil, directorul Contemporanului n-a dovedit tăria necesară conservării primei forme a solitudinii. S-a relevat a nu fi un "alergător de
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanță și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Sălile de la etaj ale Muzeului Literaturii decupează acum, printr-o expoziție care se numeste semnificativ Maculata concepție, nu atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu și reflexele unui mod inconfundabil de existență (artistică, morală, simbolică, spirituală). În acest topos paradoxal, imund că un cîmp de luptă ale cărui leșuri se spală în ploi și se albesc
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
de altfel, expert). Cheltuiește din propria să ființă ca să se apropie fie și cu milimetru de adevăr. Și face o enormă risipă de talent literar pentru a-și acredita - sau măcar pentru a-și explică - ideile. Modul său de a defini, de exemplu, comunismul este antologic: "Preluându-i din arsenalul propagandistic o metaforă foarte dragă și de lungă carieră: comunismul a întors brazda. Ce se întâmplă când întorci pământul, fie cu plugul, fie cu cazmaua? Ies viermii, ramele, șopârlele, cârtitele și
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]