1,271 matches
-
și orașul a mediu în care s-a produs formarea. Vechiul București, familia, relația copil-mamă, mamă-copil sau copil-mediu sînt regăsite prin memorie, în ale cărei vîrtuți autoarea nu crede în totalitate, ci trebuie să admită că ea deformează și este deformata. Memoria cunoscută de psiholog nu e aceeași și pentru scriitor. Amintirile îi scăpa de sub control și ajung să domine firul epic "prestabilit" de autoare: "Știam atatea despre ea ("memoria") că psiholog; dar nu știam, ca scriitor, că este atît de
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
opri pe implacabilul Chang, resortul unei mașinării distructive s-a pus în mișcare. Însă filmul dedicat lui Alejandro Jodorovski, fapt în sine semnificativ, împrumută considerabil ca atmosferă și psihedelic plonjeu în abis din filmele lui David Lynch cu personaje contorsionate, deformate, monstruoase, decupate cu o vizibilă juisanță estetofilă. Acordul cu spectatorul se face în acest registru spectral al vizualului, prin intrarea în transa pe care muzica lui Cliff Martinez o amplifică, lăsându-te inoculat cu mescalina culorilor unde roșul sexual-carnivor predomină
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
votate în fapt de corul mare, reprezentant al mulțimii (II). Indicațiile de regie evidențiază atmosfera opresivă și pun în lumină analogiile cu perioada comunistă: după ieșirea din scenă a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare. Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
ale medicilor dintr-un timp sau altul, cît de părerile noastre eronate cu privire la ființa umană atunci cînd o privim prin prisma medicinii. Nu e vorba așadar de cît de mult s-a greșit teoretic în medicină, ci de cît de deformată ajunge la noi această teorie. Pe scurt, e vorba de ceea ce credem fără să știm, de acele cunoștințe în care avem toată încrederea și pe care ne bizuim cu ochii închiși, fără să fi stat să le verificăm vreodată. Autorul
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
Ioana Copil Popovici Istoria recentă a lumii deformate de cincizeci de ani de stalinism dovedește că uitarea este un reflex colectiv care se plătește scump. Totuși, gesturi recuperatoare există. în mod paradoxal, multe dintre ele sunt cărți care se publică în Occident și reprezintă o surpriză chiar pentru
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
încumeta - avea să scrie el, în preambulul paginilor, vreo 25, pe care le-a scris totuși - ținând seama de fantezia ce îmi transformă neîngrădit și fără vrere realitatea întrepătrunzând și contopindu-se cu ea, dându-i altă înfățișare, fără îndoială deformată, dar care pentru mine are putere de adevăr. Este adevărul meu, cel pe care îl simt ca atare, contopit cu însăși existența." Nu avem deloc impresia citindu-i amintirile, câte au fost publicate de Irina Nicolau și Carmen Huluță, în
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
a eului, precum și pentru "criză" românului romanesca (p. 5). Iar cele 250 de pagini nu fac decât să argumenteze această ipoteză. Transformată în personaj românesc, depăsindu-si statutul de simplu obiect de recuzita, oglindă tot mai degradata (ciobita, opacizata parțial, murdărita, deformata, spartă) reflectă mult mai mult decat exteriorul / interiorul celui aflat în fața ei (de obicei o femeie). Ca metaforă a înseși operei literare (în buna tradiție a poeticii mimetice), ea poate depune mărturie despre "vârstele" românului românesc, despre devenirea acestuia. Dacă
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
cu privire la cine ar avea interes să-i însceneze ceva", scrie în motivarea judecătorului, citată de Lumea Justiției. După analizarea doctrinei medicale specifice tribunalul a identificat "o serie întreagă de patologii ce au drept consecință crearea față de pacient a unei imagini deformate a realității, bolnavul trăind cu impresia că toată lumea îi dorește râul și conspira împotriva sa, dorește să-l ucidă". Judecătorul mai precizează că organele de urmărire penală ar trebui să se asigure că polițistul este o persoană capabilă "să răspundă
Cioacă deformează realitatea. "Crede că toată lumea vrea să-l ucidă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80357_a_81682]
-
părere pur subiectivă. Antipatia este generată de anumiți "senzori" textuali pe care îi voi enumera mai jos. în numele unor mari adevăruri, criticul și-a uitat măsura, descoperindu-și o vocație sadică nu tocmai agreabilă. Repetiția este mama plictiselii, un aforism deformat, dar nu mai puțin adevărat. Una e să spui de cîteva ori că Păunescu e un impostor și alta e să creezi o adevărată opera dedicată demolării sale. în acest ultim caz apare o dizgrațioasă colaborare cu victima, un soi
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
reală a unui scriitor este aceeași cu felul cum o percep contemporanii săi. Fie datorită unor considerente politice, ori unui debut târziu, fie modestiei scriitorului sau așezării sale defavorabile pe harta geografică a valorilor culturale, perceperea sa poate fi uneori deformată sau să lipsească. Este rolul criticilor literari cu vocație să discearnă valoarea de non-valoare, să promoveze operele reușite și să-și justifice susținerea. Dar ce se întâmplă atunci când critici de mare prestigiu se retrag de pe câmpul imediat al creației literare
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13703_a_15028]
-
sau să-l înțelegem”5 Cu alte cuvinte, imagine există numai dacă această realitate, ideală sau materială, se reproduce, „iese din sine și dă naștere la ceva diferit de ea însăși”6. Este greu de stabilit adevărul sau cât de deformată sau nu este o imagine proiectivă față de modelul ei real, iar acest lucru se stabilește în urma unei interpretări reflexive, a unei operații comparative de cunoaștere și evaluare, supusă unei judecăți critice. Imaginea este o transpunere a realității, o „traducere”, fidelă
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
din spectacol, menit în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
efort ca studenții să-i stea în preajmă. Măcar o oră. Nu cred că Liviu Ciulei ar fi refuzat o invitație pe care să o simtă sinceră. Ce mult pierdem cu vanitatea care ne macină ceas de ceas... cît de deformată este istoria teatrului atunci cînd valorile ei sînt, fie și puțin, lăsate deoparte. Cred că proximitatea lui Liviu Ciulei poate să fie marcantă chiar și pentru un student anost. Îl poate pune pe altă șină. Îi poate da perpsectiva meseriei
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
multe. Totuși, viața în sine, cu tot ce înseamnă ea, ar putea să fie unul suficient. Case splendide, cu arhitectură marcată zac în degradare. Dintr-o curte, iese o doamnă în vîrstă simpatică. Îmi zîmbește. Zăresc prin gardul de lemn deformat o grădină îngrijită, plină de flori și de culori, iar în spate, o casă nobilă, cu coloane, răvășită de paragină. O urmăresc puțin. Are niște pantofi fini, de mătase, cu o lucrătură delicată. Ca și poșeta. Uzate teribil amîndouă. O
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, ultimul pur și simplu "martelat", în schimb i se acordă o mare extensie Mirelei Roznoveanu, "autoare mai curînd modestă". Concluzia sună dezolant, precum un acord de muzică funebră: "mulți scriitori sunt minimalizați pe nedrept sau grav deformați. Dar și atunci cînd exprimă o bună părere despre ei, autorul îi face, prin modul în care le rezumă, le comentează sau le exemplifică opera, să pară plicticoși ori lipsiți de valoare". Nu mai puțin incitante ni se înfățișează obiecțiile
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
vagă, difuza, generală. Revine cuiva: persoane, grupuri, cercuri, chiar unor straturi determinate social și profesional. Revine, cu un termen deopotrivă uzat și deturnat, elitelor. Spiritul critic nu a disparut ca efect al tranziției, ci a fost abandonat sau, mai degrabă, deformat chiar de către cei prin care se exprima. Fără să se teamă că va fi taxat drept "nostalgic" al comunismului sau "alunecat spre stînga", Nicolae Manolescu nu ezită să afirme, în același editorial, ca "în comunism, cel puțin de la o vreme
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
care-l organizează și-l anexează permanent. Unele episoade, rezonând coerent cu ansamblul psihologic, au rolul de a furniza narațiunii o tensiune articulată pe mai multe nivele. Există o primă tensiune la nivelul mentalității ființei colective. Sistemului politic comunist din ce în ce mai deformat, crescut ca pântecele unui Moloh însetat de suferință, i se opune speranța eliberării prin intervenția salvatoare a americanilor. Apare un conflict între două scenarii: unul real, din ce în ce mai "roșu", simțindu-i-se deja duhoarea, și altul mai mult inventat pentru a
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
referințe - istorice, culturale - sau chiar cu cele mai îndrăznețe bancuri, punîndu-ne la încercare puterea de înțelegere. Iar Pynchon nu pare să-și dorească să rezolvăm misterele și să ne liniștim. Curcubeul gravitației induce doar o stare de luciditate acută și deformată. O halucinație care durează. THOMAS PYNCHON (n. 1937, la New York) este unul dintre cei mai importanți scriitori americani contemporani și, alături de John Barth, Kurt Vonnegut și Donald Barthelme, se numără printre întemeietorii postmodernismului literar. Este considerat o legendă vie a
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
legate de preluarea puterii, organizarea și rolul statului, cît și în practica exercitării puterii după revoluție. Deci, nu se poate rezuma totul la Stalin și stalinism. Sistemul însuși a pornit din start pe o bază nocivă, fiind viciat de modul deformat în care s-au raportat la putere creatorii lui. Lipsa de deschidere, respingerea alternativei, neacceptarea altor opinii duc, pînă la urmă, la osificare și la anihilarea forței unei ideologii.” (p. 78) În calitate de insider, actualul președinte al României realizează și cîteva
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi cea prezentată la începutul părții de tutti, precum și tema secundară. O cadență marcată în partitură (Solo) precedă coda care încheie Allegro-ul de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Brighella, iar vorbitorul un Arlechino ambiguu; Nae din Situațiunea „este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațul mediatic în care renaște personajul caragialian”. Ziarul - în Conu´Leonida față cu reacțiunea - are funcția unei lentile deformate ce proiectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii; Lache și Mache pun în scenă „personaje degeminate” cu toate că, temperamental, ele sunt diferite; Odată cu Lefter Popescu asistăm la intrarea în literatură a birocratului, cu tot disgrațiosul devenit normă; Cetățeanul turmentat „seamănă
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Cum? Simplu: literatura-obiect. ‘Zborul unei păsări‘, de pildă, reprezenta un «poem natural», care nu mai era nevoie să-l scrii, fiind mai palpabil și perceptibil decât niște semne așternute pe hârtie, care, în fond, ar fi constituit un «poem artificial»: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un «poem citadin“, ‘țăranii cosind’ - un «poem semănătorist», ‘visul cu ochi deschiși’ un «poem suprarealist», ‘vorbirea în dodii’ un
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia modernă e dominată de o „descompunere” a ceea ce putem numi real, specificată încă de către Baudelaire. Concretul e dezmembrat, deformat, urîțit, elementele sale apar puse în relații insolite, prinse într-un dans frenetic care sparge limitele, proiectîndu-se în ireal. „Un suflu deschide breșe în pereți, declara Rimbaud, împrăștie limitele căminelor”. E o criză a unității primordiale, care, corespunzînd unui scenariu
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai mult niște anamorfoze, acele imagini deformate ale vieții. - Ce loc ocupă Parisul în geneza acestui roman? - Cunoașteți faimoasele versuri ale lui Victor Hugo, din Tristesse d’Olympio: «Nature au front serein, comme vous oubliez / Et comme vous brisez dans vos métamorphoses / Les fils mystérieux où nos
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]