28,239 matches
-
dinți, așa cum ar fi trebuit să-i cânt doar unui iubit de vârsta mea înghițit, eram destul de singură și-l căutam pe acest bunic în Vară (așa se numea cimitirul), cu langoarea unei credincioase aproape necredincioasă și cu lăuntrul mai degrabă afară. Astrologul cu pălăria lui albă de paie și cu mutră de consul englez mă sfătuia să nu mă pripesc, moartea, spunea el, are atâtea cotloane și nișe și valvârtej de sertare, acestea oricând pot fi deschise și-nchise, așa că
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
schițe necunoscute? Urmează un comentariu al lui Barbu Cioculescu (Caragiale și nu tocmai...), care apreciază ca ,nostime schițele înfățișate de Vasile A. Urechia - fiul lui Alceu - drept aparținînd lui I.L. Caragiale". Dar ,o analiză la text conduce către paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", întrucît ,nici una din povestiri nu se ridică la clasicitatea maestrului, dar tinde să-i semene"; ,nerămînînd loc pentru o analiză grafologică, aceea stilistică infirmă autenticitatea caragialiană". Subscriu fără ezitări, minus ipoteza privitoare la ,paternitatea mai degrabă
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
degrabă a lui Alceu Urechia", întrucît ,nici una din povestiri nu se ridică la clasicitatea maestrului, dar tinde să-i semene"; ,nerămînînd loc pentru o analiză grafologică, aceea stilistică infirmă autenticitatea caragialiană". Subscriu fără ezitări, minus ipoteza privitoare la ,paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", pentru motive ce vor reieși în continuare. Cei care l-au cunoscut pe Vasile A. Urechia în anii din urmă ai vieții lui păstrează amintirea unui bătrînel firav și cu auzul deficient, totuși de o nealterată
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
Opere a lui Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate și profunzime pe singularul scriitor: ŤDe la primele poeme, Virgil Mazilescu dovedește a se afla în posesia unei formule lirice proprii, mai degrabă criptică prin lapidaritate, decât ermetică prin încifrare, pe care o va perfecționa până la sfârșitul vieții, arătând o extremă exigență și consecvență cu sineť. Pentru a fi apreciată, poezia lui Virgil Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea cată la mai
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
din interbelic, Mihail Sebastian se păstrează în memoria culturală mai ales prin latura "sentimentală", ca autor dramatic și, mai vag, ca romancier. Inteligența tehnică, lucidă și mlădioasă a eseistului, a criticului literar ori a foiletonistului de cursă lungă, face mai degrabă obiectul unei ofrande "reci", al unei datorii oculte către inexigibilul oricărui destin literar. Născut în Brăila tuturor încrucișărilor de neamuri (români, greci, evrei, bulgari, turci, sîrbi etc.) la 8 octombrie 1907, moare într-un stupid accident rutier din plin centrul
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
bărbații trebuiseră să închipuie vinovățiile religiei și ale economiei. Detectivismul sîngelui fundat de Úrsula mi-a dat primele semne ale vampirocriticii: mi-a sugerat zboruri inverse, nu către cauzele unei ficțiuni care trece drept adevăr trecînd prin timp, ci, mai degrabă, către originile unui adevăr pe care doar ficțiunea l-a putut vreodată străjui. Caracterul vampiric al lecturii, care traduce ideea după care fiecare operă își capătă progresiv nemurirea supraviețuindu-și criticile succesive, impune sacrificiul critic ca pe o renovatio moderna
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
așa cum mă gândesc că pământul care acoperă un geniu mort trebuie să fie, da, cu mult mai inteligent decât cel aruncat în grabă peste multa prostime. Acum, însă, am un moment de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit să fiu mai degrabă fericit și sărac cu duhul, mă las să alunec leneș, într-o dubioasă voluptate. Rudă cu ruinele, mă șterg încet în verdele șters al măslinilor, mă sfărâm în murmurul abia deslușit al acestei amieze cu greieri mulți, decad, provincial și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
prea puțin din ce sunt realmente lucrurile, cel mult pielea lor. În rest, tot ce știm despre lucruri, sau presupunem că știm, sunt evenimente petrecute numai în mintea noastră. Imaginea însăși, dacă ne referim la formă sau culoare, aparține mai degrabă celui care privește decît obiectului privit. ,Obiectele fizice pot fi numai în corespondență cu datele senzoriale, cam în același mod în care un catalog este în corespondență cu lucrurile catalogate" (B. Russel). De aceea, cuvîntul realitate ar trebui scris numai
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
știe, întinerită. Ion Pillat este și el un tradiționalist convins, dar care cochetase cu simbolismul și parnasianismul, ca să ajungă, prin cultul seninătății clasice, la esențele poeziei pure. Ideile sale se opun mișcării moderniste, și aici scriitorul împărtășește conduita ,Gândirii", mai degrabă a gândirismului, dar el nu simplifică raportul dintre tradiție și inovație și nu absolutizează rolul specificului național. Un vast orizont de cultură, poetică în primul rând, îi asigură lui Ion Pillat o înaltă perspectivă istorică și estetică, ceea ce face ca
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
ca mită. S-au cumpărat cu ea servicii și bunăvoințe. A fost dăruită. A circulat amețitor, împrumutată din mînă-n mînă. A fost șterpelită. A fost rîvnită. A devenit o carte-mit. Fiindcă a fost citită ca un manifest incendiar sau mai degrabă ca o Ťcarte neagrăť a blocării în dezastru a României de atunci. A fost citită ca o cronică, nu ca o ficțiune. Pe coperta acelei prime și pînă astăzi unice ediții se afla o reproducere după Bruegel. Parabola orbilor. Mai
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
aparte, un așezămînt psihiatric, nu un spital de urgență, cum era firesc. Smintiți de toate felurile și de toate calibrele, pacienții de aici au un regim ambiguu, de bolnavi aflați în curs de tratament și deopotrivă de persoane internate mai degrabă pentru a fi scoase din circuitul social, ca într-o instituție penitenciară. Ambiguă este de altfel și atitudinea medicului, un psihiatru ce pare uneori un anchetator travestit. Terapie sau interogatoriu, el o îndeamnă pe Ioana, fiindcă ea este tînăra femeie
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
restrînsă, lumea romanului pare totuși să trăiască într-o cușcă și preocupată exclusiv de ea însăși, repliată în sine pînă la autism. Evocările Ioanei se întorc înapoi cu cîțiva ani față de momentul istorisirii, dar timpul interior al romanului este mai degrabă unul mort, a cărui curgere a fost oprită. În acord, și nu în contrast, cu aspectul său general de univers în carantină, lumea cărții lui Augustin Buzura este una în totalitate compusă din personaje deraiate. Cele cu tulburări psihice nu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
romanul său, este astăzi evident că reala lui implicare, implicare de artist, se află în altă parte. Lui i se datorează descoperirea și aducerea în literatură a limbajului descompus și distructiv socotit a fi de tip lumpen, în realitate mai degrabă o formă deraiată de revoltă și libertate, un nihilism devastator ce funcționează însă exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
promovare a ,,noilor semne de lirism". în martie 1957, în aceeași săptămînă fastă pentru tînărul care împlinea la sfîrșitul lunii 24 de ani, cele două reviste îi publică aproape simultan, sub titlul generic 1907, versuri mai vechi, deloc comuniste, mai degrabă "haiducești" și "apocaliptice". Contextul aniversării semicentenarului însîngeratei mișcări țărănești fu astfel favorabil viziunii răzvrătit-anarhice a autorului Cîntecelor la drumul mare, scutindu-l de penibile compromisuri cu propriile structuri imaginare. Poemele din ,,Tribuna", Au fost oameni mulți, Cîntec despre Doja (tipărit
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
lui secret un superb poem premonitoriu, unde e amintită cu totul altă insulă: "56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rhodos!/ îmi vor înconjura un deget cu brațele, mirîndu-se, se vor/ speria de arama mea răsturnată, dar mult mai degrabă am să/ te pierd, adolescență, fruct trecător al toamnei, la un ospăț" (56 de ani). Pînă atunci, poezia primului său volum va fi dedicată integral ,,mitului imaculatei adolescențe", în vreme ce tînărul poet se va întrupa în versurile unui ,,abstracționism" liric, aparent
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
poezia sa o stare sufletească discret gradată pe scara sensibilității umane. Nevoia de a ieși din “conul de umbra” o ajută să treacă de la lumea reală spre cea lirică. (“Un fel de poveste”). //„sărbătoream jumătatea de veac/împreună cu tine/mai degrabă fragili decât rigizi/scufundați în mlaștina simțurilor/deodată n-am mai putut suporta/mirosul florilor puse la presat/în toate cărțile de rugăciuni//. Prin mesajul versurilor sale, m-a convins că trebuie să-i înțeleg această lume a ei în
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
plec fruntea...” , cronici semnate de personalități ale literaturii de azi: Ana Dobre, Cezarina Adamescu, Ion Nălbitoru, Marius Teodorescu... Rândurile de față nu pot și nu-și propun să epuizeze prezentarea unui univers epic atât de bogat și divers, ci, mai degrabă, se doresc o invitație la lectură a cărților distinsei scriitoare, care, într-un răstimp foarte scurt, îmbogățește literatura română cu pagini de un pitoresc aparte, pline de originalitate captivantă, în aproape 15 cărți. Forța personalității sale, libertatea în gândire și
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
moment de timp” din viitor să-și poată transporta chiar lui însuși, informație, sentimente sau gânduri, inconștient, înapoi în TRECUT. Cu alte cuvinte, pentru SPIRIT, timpul nu este un element liniar așa cum i se arată MINȚII, ci ar arăta mai degrabă ca o sferă, adică echivalentul unei entități fizice pe care poți călători în orice sens, fără a da vreodată de vreun capăt.În cazul călătoriei pe suprafața unei sfere (cum ar fi o planetă de exemplu), informația aflată la un
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
întreb uneori: ce mai caut eu prin preajma acestui personaj nesimțit? Dar, apoi, în timp, chiar și atunci când am toate justificările să-l evit, îmi stăvilesc rapid pornirea logică. Logica și mintea nu sunt întotdeauna cele mai puternice arme. Poate mai degrabă curățenia sufletului. Unii se grăbesc să justifice acest comportament prin faptul că acești indivizi ar trebui să fie, de fapt, așa zișii “vampiri energetici”, căci aceștia doar cu astfel de lucruri se hrănesc. Dar poate că lucrurile nu stau tocmai
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
că oamenii lipsiți de caracter, în toată slabiciunea lor, au mereu nevoie de cineva care să le lumineze calea și să le dea o mică speranță, căci nu este totul pierdut, iar situația lor se poate îndrepta în viitor. Mai degrabă este vorba despre lupta dintre subconștientul oamenilor, dar mai adânc gândit, ne dăm seama că este lupta dintre sufletele lor. Este lupta unui suflet evoluat de a ridica un altul căzut. Iisus știa asta, iar noi ar trebui să urmăm
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
anului trecut și explic această afirmație mai pe larg: http://confluente.ro/paul gheorghiu 1417932681.html Iată că cel puțin din aceste două puncte de vedere, prietenul meu chiar avea dreptate. Și nu era doar o simplă constatare a lui, ci mai degrabă purul adevăr. Oamenii așteaptă tot de la viață, dar nu se mulțumesc cu partea cea mai importantă pe care o primesc. Pentru ei, viața nu mai este doar o simplă iluzie, ci devine chiar o mare deziluzie. Este o mare greșeală
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
istorie, constatăm că intervalele de timp dintre două mari războaie au crescut, iar fenomenul își urmează în continuare tendința. Omenirea a reușit să evolueze, spiritual, de la o epocă la alta, dar evoluția nu a fost una cursivă, lină, ci mai degrabă în trepte. Fiecare mare încercare (război, cataclism sau criză economică), îi va determina pe oameni să-și schimbe punctul de vedere asupra vieții în general, și a scării valorilor în particular. Pe de altă parte, se poate spune ca ciclicitatea
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
Toate sunetele li se umpleau de soare și se topeau și deveneau materii curgătoare când înțelesurile li se amestecau. Cuvintele tale le devorau pe ale mele până la ultimul sunet, până la ultimul semn și-n îmbrățișarea aceasta vibrau și semănau mai degrabă cu o nocturnă de Chopin Sau cu o limbă vorbită de zei-inventați atunci, pe loc, căci cuvintele noastre nu mai erau deloc ele, cele de dinainte de iubirea aceasta lângă cafeaua fierbinte. În timp ce noi nu ne-atingeam, cuvintele ni se iubeau
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
putere, iar aceastea cum pot fi evidențiate mai bine, decât prin a etala o mașină mare sau a locui într-o casă cât un bloc de locuințe? Lăsând la o parte dacă este adevarată prima sau a doua întrebare, mai degrabă un alt aspect este important de studiat în acest caz și anume: partea spirituală a omului ce deține aceste obiecte costisitoare și “mărețe”. Adică ceea ce este grandios la exterior este asemenea și la interior? Evident, mă refer la interiorul omului
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]