2,442 matches
-
aceste „puncte de vedere pozitive“ nu sunt formulate ca atare în textele lui Wittgenstein. Și aceasta deoarece Wittgenstein ar fi suferit de boala numită „dislexie“ (?!). „Dacă lucrurile stau așa, urmează că metoda expunerii filozofice la Wittgenstein nu a fost alegerea deliberată a unui gen sau stil literar, ci ea a fost impusă de dislexia lui, care se pare că a făcut ca lui să-i fie extrem de greu să articuleze verbal structuri lingvistice și alte structuri simbolice mai lungi, cum sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Afirmația că în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există criterii care ne permit să distingem cauzele acțiunilor de temeiurile lor, reacțiile spontane, involuntare de acțiunile 368 GÂNDITORUL SINGURATIC deliberate. În colectivitățile omenești mai mult sau mai puțin evoluate există numeroase acțiuni pe care oamenii le realizează urmărind anumite reguli. Există, desigur, tentații de a încălca asemenea reguli, dar și reținerea de a o face. De îndată ce există o tensiune între
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ridicat decât la ceilalți. PROBLEMA ECHIVALENȚELOR SUICIDARE Exceptând actele în mod clar suicidare descrise mai sus, un anumit număr de expuneri la risc au o semnificație psihopatologică apropiată și pot fi calificate ca echivalențe suicidare. Chiar în absența unei intenții deliberate de a se omorî, expunerea la risc (cu conștiința riscului la care se expune) poate fi însoțită de o dorință de moarte sau cel puțin de idei în legătură cu moartea. Nu este cazul pentru toate comportamentele cu risc, dar mai mulți
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
În scrierile sale ulterioare Braid (1846, 1855/1970Ă a abandonat multe din teoriile sale fiziologice și s-a ocupa mai degrabă de aspectele psihologice ale hipnozei, demonstrând că fenomenele observate sunt produsul imaginației pacientului, puternic influențate de sugestiile terapeutului, fie deliberate, fie accidentale. Charcot și Bernheim În timpul anilor 1880 a apărut o controversă serioasă între două școli de hipnotism, una reprezentată de Charcot la Salpetriere și celaltă a lui Bernheim la Universitatea din Nancy. Bernheim argumenta că hipnoza este rezultatul sugestiei
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
meu nu este să fac aici istoria acestei evicțiuni. Este un subiect (interesant) care merită să-i fie consacrată integral o carte. Ea ar scoate în evidență rolul Bisericii oficiale încă din primele secole ale erei comune în organizarea voluntară, deliberată și programată a eradicării oricărei gândiri anterioare dominației sale temporale sau nesubordonate sistemului său ideologic: distrugerea manuscriselor, incendierea bibliotecilor, persecutarea filosofilor, închiderea școlilor acestora, asasinarea celor recalcitranți - Hypatia constituie în acest sens o figură emblematică - și codificarea juridică (Teodosie, Iustinian
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Janet - eul nu există, după cum nu există nici personajul. Înaintea personajului exista propriul corp, cât despre eu, el este invenția umanității”. (L' évolution psychologique de la personalité, 1929, Paris, p. 536). „Eul „ este, așadar, rezultatul unei evoluții dialectice, conduitele sociale și deliberate câștigând treptat un rol preponderent în sistemul persoanei, suprapunându-se celor „afectiv-reflexive”. H. Wallon, și el, în evoluția personalității, mai multe stadii (faze) prin care se asigură sporirea nivelului conștirntizării, separarea treptată a persoanei de „ambianță” și de opoziția acesteia
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
drept, nu are, de regulă, la acest nivel, caracterul unui act agresiv: ea (revendicarea)îmbracă, în primul rând, forma unei reacții reflexive de rezolvare„” a contradicției apărute, concomitent cu un sentiment de respectare a normelor sociale și de adeziune conștientă (deliberată) la ele. Ceea ce asigură, de fapt, păstrarea sănătății psihice, a unui armonius climat social, este rezolvarea judicioasă (rațională, realistă) a contradicțiilor și anihilarea supratensiunilor psihice, în vederea mobilizării unor noi tensiuni motivaționale, creatoare, orientate în direcția dezvoltării persoanei și a integrării
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
anumită formă de apărare, renunțând la alta (de exemplu, „evitarea” în loc de „atac”). De asemenea, discuția rămâne deschisă asupra faptului dacă diferitele forme ale „apărării” se realizează, în primul rând, prin mecanisme inconștiente, așa cum susțin phihanaliștii, sau, dimpotrivă, presupune un act deliberat, motivat social. O poziție critică asemănătoare adoptă și V. Pavelcu, care arată că mecanismele de apărare a „eului” sunt, de fapt, „denivelări ale personalității”, iar multe dintre ele „tulburări de conduită sau de caracter”, motiv pentru care ele nu contribuie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
are o conotație morală evidentă, „amânare” are un statut rezonabil în contextul personalității. „Amânării” reprezintă, de fapt, o condiție a oricărei activități psihice. În fața unei situații critice, prima operație specific umană este „înțelegerea” și „aprecierea” situației; acesteia îi urmează „amânarea” deliberată a acțiunii, apărută atunci când se apreciază că este imposibil de a găsi rapid un răspuns adecvat. Când încercările de soluționare a problemei nu sunt satisfăcătoare, omul încearcă o „compesație” prin substituirea unei acțiuni cu alta care-i poate oferi o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unic de a zvârli ici și colo gânduri străine, ca pe niște reflecții spontane ori maxime proprii, de a trece ingenios peste obstacole, Înglobându-le În planul original, de a minți cu Îndemânare, dând de crezut că mințea deschis și deliberat. O Încântau lucrurile false, le colecționa de peste tot și apoi le uita În coșurile de gunoi de prin hoteluri și aeroporturi, le făcea cadou cameristelor, telefonistelor și stewardeselor: false cristaluri de Murano, false dantele de Bruxelles, false bronzuri vechi, false
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-o mergând cu spatele până căzuse pe pat, pe salteaua neatinsă, privindu-l neîncetat printre firele de păr care Îi cădeau libere, ude de lapovița care Îi luneca pe față, cu fusta ridicată până În talie, deschizând larg picioarele, cu un deliberat amestec de supunere și sfidare impudică, pe când el, Încă impecabil Îmbrăcat, Îngenunchea În fața ei și, tumefiat de frigul nopții, Își apropia gura de Întunecata convergență a pulpelor ei lungi și perfecte, În centrul căreia pulsa, caldă, nespus de dulce, delicios
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
femeia violată și copilul de pe perete. Iar croatul i-a urmărit privirea. - Domnule Faulques, ai putut vreodată să Împiedici ceva? O bătaie, o moarte? Ai putut vreodată să le Împiedici și ai făcut-o? A lăsat să treacă o pauză deliberată. Ori ai Încercat? - Uneori. - Multe? - N-am ținut nicicând socoteala. Croatul zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lănci dispuse În evantai, ca și cum ar fi fost una singură În diferite faze ale aceleiași mișcări. Totul se topea Într-o descopunere foarte reușită, dinamică, În stilul unei secvențe de film privite fotogramă cu fotogramă; dar nici măcar o fotografie modernă, deliberată, făcută cu viteză mică de obturare și expunere Îndelungată a filmului n-ar fi putut obține vreodată același efect. Timpul și hazardul pictau și ele, În felul lor. Faulques, prădător grafic fără complexe, pictase călărețul din frescă cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-a gândit. Dar era inevitabil. Între cele două puncte alese de hazard și de timp, muzeul mexican și șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje, Olvido Ferrara Îl iubise, fără Îndoială. O făcuse În modul ei deliberat și vital, egoist, cu un zaț de tristețe inteligentă În pauze. În jurul subtilei melancolii latente pe fundalul privirii și vorbelor ei, el se mișca mereu cu cea mai mare precauție, ca un jefuitor prudent, Încercând să nu dea ocazia de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
uitat prin lucrurile dumitale. Sus am găsit flinta și cartușele. Am aruncat totul pe faleză, jos, Înainte de plecare. Faulques sfârșise să-și pună lucrurile În ordine. Era În fața lui Markovic, care stătea așezat tot pe scară. Pe Îndelete, cu mișcări deliberate, a scos un cuțit din sertarul mesei și l-a pus printre uneltele de pictură: un cuțit care intra rapid În carne, amenințător, cu tăișul ușor ruginit. Croatul Îl urmărea cu privirea. - Ce-i mai rău cu amintirile, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nivelul privirii, factori determinanți ai simultanei distanțări/implicări a spectatorului, a cărui condiție este, mai mult ca oricând, dublă. Specificul supravegherii, în sensul reținut aici, este acela de a fi o activitate deloc spontană, organică, adică „naturală”, ci, dimpotrivă, intelectuală, deliberată, plănuită cu grijă. Ea este elaborată într-un context socio-politic și, indiferent de consecințele practice, acesta este și domeniul vizat în mod constant. Supravegherea depinde, indiscutabil, de nucleul relațiilor interumane și de raporturile existente în această sferă. În sfârșit, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai amare înfrângeri, cum se întâmplă în celebrul roman al lui Orwell. Supravegherea ucide acțiunea, dar nu și gustul libertății, nu și patima îndrăgostiților. Împotriva virusului fricii încolțesc germenii rezistenței. Ierarhiile supravegheriitc "Ierarhiile supravegherii" Supravegherea este o activitate aproape întotdeauna deliberată, consecință a unei decizii luate altundeva, de obicei în cele mai înalte sfere ale puterii. Într-adevăr, puterea în exercițiu recurge la supraveghere pentru a se informa și pentru a folosi informațiile astfel obținute în scopul menținerii unei ordini disciplinare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
țintuiește la pat, stare ce-i permite să-i supravegheze nestingherit. De data aceasta, el însuși pune la punct strategia menită să-l protejeze și să-i apere bunurile. Volpone se convertește într-un „spion din interior” prin intermediul unei simulări deliberate. O situație aparent identică va fi exploatată de Pirandello în Henric al IV-lea, unde protagonistul, închis într-un ospiciu după o criză de nebunie prelungită, supraveghează intrigile și mașinațiunile celor ce-l înconjoară și care, crezându-l cu mințile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu propria-i fiică, Eva, Cain se acuplează cu mama sa, o ia de soție pe fiica sa, care Îi este În același timp și soră, și așa mai departe, astfel Încît relațiile maniheiste de rudenie primordială sînt, În mod deliberat, greu de descîlcit. Abel este fratele lui Cain, dar este și fiul acestuia, Eva fiindu-i mamă și cumnată; În persoana Înțeleptei Vremilor Abel Își ia În căsătorie propria soră, vară primară (fiică a mătușii sale Eva) și nepoată! Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu oferea un set de pârghii credibile care să prevină ingerința guvernului În acțiunea de votare. Independența birourilor de la secțiile de votare și transparența numărătorii voturilor nu erau decât două dintre exigențele pe care guvernul Groza a omis, În mod deliberat, să le transcrie În decretul-lege9. Strategia guvernului, confruntat cu un deficit de legitimitate și cu o popularitate evidentă a opoziției, a implicat, În lunile care au precedat organizarea scrutinului, mobilizarea aparatului de stat În serviciul propagandei oficiale. Dincolo de partizanatul administrației
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
coordonat de către Ceaușescu și realizat la indicațiile sale devine ctitorie. Termenul aduce Însă ceva din mai vechiul context de Întrebuințare, contextul religios, investit acum cu semnificație aulică - de aici și nuanța cultuală care se adaugă semnificației strict culturale printr-o deliberată asimilare În spațiul discursului fondator a ctitoriilor lui Ceaușescu 18. Termenul ctitor mai are un merit: el unește de fapt două dimensiuni ale personalității lui Ceaușescu, un bovarism latent al diletantului, dorința de a fi nu numai În centrul atenției
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
o anumită semnificație: steagul roșul ce interzice intrarea în mare, care nu este însoțit de nici un alt semn distinctiv. Chiar și la nivel profan, recunoașterea proprietății simbolice a culorilor, care găsesc un ecou în plan inconștient, este atestată de folosirea deliberată a lor în marketing, publicitate, modă etc. Nu este deci de mirare că visul, produs de inconștient, utilizează culorile pentru a codifica gândurile sau pulsiunile. Dacă nuanța este frapantă, poate semnifica un angajament, o decizie, o luare de poziție. Important
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
între membrii rețelei, deoarece acestea pot genera confuzii, neînțelegeri și chiar conflicte de interese. În plus, în timp ce o parte dintre aceste obiective diferite sunt explicit exprimate, o altă parte este recunoscută doar de anumiți participanți, restul obiectivelor fiind, în mod deliberat, ascunse. Luând în considerare că fiecare dintre actori urmărește realizarea propriilor obiective, evitarea blocajelor asupra stabilirii de acorduri este favorizată de înțelegerea motivației fiecărui actor. La rândul său, acest fel de înțelegere poate contribui la identificarea unor modalități de abordare
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
argumentului ontologic Înaintea lui Descartes, ne vom Întoarce la filosoful nostru. Pe parcursul ei, am marcat idei care Îl vor fi influențat pe Descartes, nefiind exclus ca filosoful să le fi cunoscut și să se fi folosit de ele În mod deliberat. Rostul acestui recurs a fost acela de a arăta că ideile, pe care deseori le numim carteziene, nu au apărut neapărat odată cu Descartes, că este În continuare legat de mulți dintre gânditorii care i-au premers și că, Într-o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]