1,022 matches
-
de persoane: cerșetorii, prostituatele, copiii străzii, alcoolicii, toxicomanii etc. că Situațiile antisociale sunt cazurile extreme ca gravitate, care necesită o atenție sporită, instituirea unor măsuri de siguranță și protecție socială, asistența lor În instituții specializate. Din această categorie fac parte: delincvenții sociopați, grupurile marginale cu potențial infracțional (bandele delictuale de tineri adolescențiă, precum și o categorie specială de persoane reprezentată prin deportați, exilați, prizonieri etc. 26 RELAȚIILE INTERPERSONALE ȘI CONFLICTELE UMANE Cadrul general Psihologia Morală este o psihologie a Întâlnirii și comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
servit la ora 7 dimineața), somnul obligatoriu, ora de stingere dată la 20 sunt și ele forme de violență instituțională. E csteazul caselor de copii, azilelor de bătrâni, centrelor de zi sau de noapte, centrelor de urgență, a centrelor pentru delincvenți. În toate cazurile pe care le-am descris, nimeni nu e bătut, nimeni nu e insultat. Violența se exercită fără a fi văzută sau bănuită, cu sentimentul că totul e făcut „în folosul clientului”. De aceea, ea se soldează fie
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
specialitate, iar părinții se află în situația de a nu putea asigura aceste servicii; - atunci când părinții sau îngrijitorii legali nu-i pot asigura condițiile esențiale pentru supraviețuire (hrană, îmbrăcăminte, adăpost); - atunci când se află în situația de a comite un act delincvent ca urmare a presiunii sau influențării sale de către părinte, îngrijitor legal sau altă persoană din cercul relațiilor copilului; - atunci când a devenit sau există riscul să devină subiectul unor activități de natură sexuală (fotografii pornografice, reproduceri de pictură, înregistrări pornografice); - atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copilului din țara noastră a trebuit să acționeze în două direcții, și anume: pe de o parte, a fost nevoit să rezolve problemele ,,moștenite” și negate cu obstinație de regimul trecut (situația copiilor abandonați, instituționalizați, cu handicap, bolnavi de SIDA, delincvenți etc.), iar pe de altă parte, să construiască strategii de dezvoltare a sistemului de protecție a copilului care să corespundă altor seturi de probleme recunoscute (abuz asupra copilului, neglijare, exploatare, trafic de copii, prostituție infantilă, abandon școlar, morbiditatea infantilă etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
exercitare a autorității. În consecință, copiii care trăiesc în familii de acest tip sunt considerați populație cu risc, condamnați, într-un fel, la îngroșarea rândurilor celor ce trăiesc la un nivel minim de subzistență sau eșuează școlar ori sunt potențiali delincvenți. Prin serviciile specializate, asistența socială este cea care trebuie să ofere suport (material, psihologic) pentru a ieși din situația de criză. În cazul copiilor, școala este cea care trebuie să intervină, să tragă un semnal de alarmă acolo unde este
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
am văzut într-unul din capitolele precedente ale lucrării de față — o stare a unei persoane expuse simultan, sau succesiv, unor motivații (tendințe, trebuințe, dorințe etc.) de aceeași intensitate, dar incompatibile. Tiberiu Bogdan arată că ceea ce este tipic pentru comportamentul delincventului / dezadaptatului este faptul că soluționează conflictele majore contrar așteptărilor culturale ale colectivului din care el face parte. Noțiunea de „culpabilitate” se leagă așadar, în mare măsură, de „rădăcinile subiective” ale comportamentului deviant, și mai ales de tulburările pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și exprimarea protocolară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nu se manifestase în mod deosebit înainte de 1917; în acel an abia își încheia cursurile Institutului pedagogic, deși lucrase în învățămîntul primar încă din 1905. În 1920 însă i s-a încredințat funcția de director al coloniei pentru vagabonzi și delincvenți minori de pe lîngă orașul Poltava. A fost marea sa șansă și, totodată, un moment benefic pentru pedagogie. Lipsea orice dotare a noului așezămînt, după cum lipsea orice experiență a noului director într-un astfel de domeniu. A urmat o perioadă de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așezămînt, după cum lipsea orice experiență a noului director într-un astfel de domeniu. A urmat o perioadă de înfrigurate căutări, de puține izbînzi și numeroase eșecuri. Makarenko trebuia să redea societății "societății socialiste" copii și adolescenți care deveniseră vagabonzi și delincvenți din cauza nenumăratelor tragedii familiale și individuale din anii primului război mondial (1914-1917) și ai războiului civil ce i-a urmat. Realitatea îl obliga să adopte cerințele sociale drept criteriu al acțiunilor sale, așa cum erau ele formulate de forța politică în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
concepții, adoptate și de unii funcționari ai Comisariatului pentru învățămînt, delincvența copiilor ce i se dăduseră spre educare ar fi avut o cauză nativă, iar "reeducarea" lor integrală ar fi fost cu neputință. Poate tocmai condițiile proprii unei colonii de delincvenți minori l-au ajutat pe Makarenko să vadă inconsistența acestor teze: originea delincvenței juvenile se afla în condițiile sociale în care unii copii și tineri erau obligați să trăiască. Pesimismului pedologic i-a fost opus un robust și justificat optimism
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru pitorescul gratuit și naturalism de G. Călinescu. Scrierea fixează, cu mijloace reportericești, scene din lumea interlopă, asemănătoare celei din literatura lui Maxim Gorki și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e un hoț frumos și isteț, „o floare de om”, Lixandru Vasile, supranumit Don Bazil. Acesta e urmat pretutindeni, ca de o umbră, de „anormalul” Pulca, zis Pulca Animănui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
dintre ele fiind prezentat Într-un capitol separat și scris de un alt autor. Programele au În comun dovezi solide referitoare la eficiența lor, dar variază mult În ceea ce privește zona de interes - educație, nutriție, combaterea drogurilor, programe preșcolare, dezintoxicare pentru tinerii delincvenți. Scopul lucrării este de a răspândi aceste informații, iar editorul nu introduce capitole conținând rezumate, analize comparative sau generalizări. 3b. O carte care generalizează Cartea lui Lisbeth Schorr (1997) se ocupă de strategiile majore ce au ca scop Îmbunătățirea condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
hărțuit pe mulți cercetători În momentul demarării studiilor. De exemplu, În studiile clasice, un „caz” poate fi un individ. Jennifer Platt (1992a, 1992b) a observat că studiile de Început ale școlii de sociologie din Chicago s-au ocupat de antecedentele delincvenților minori sau ale vagabonzilor. Vă puteți imagina foarte ușor și cazurile pacienților, ale studenților eminenți sau ale liderilor politici. În toate aceste situații, un individ reprezintă cazul studiat și unitatea primară de analiză. Se colectează informații despre fiecare individ relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
practici, proceduri, instituții, pe scurt, se obiectivizează. • Criteriile De atunci, această problemă a fost mult aprofundată de sociologia anglo-saxonă a profesiilor (cf. Dubar și Tripier, 1998, Heinich, 1991, pp. 34-35), care a studiat cele mai suple forme de activități (hoț, delincvent...) și pe cele mai structurate (medici, profesori, juriști, jurnaliști etc.). Criteriile profesionalizării sunt următoarele: existența unei structuri asociative care permite impunerea anumitor reguli interne și afirmarea unei autonomii în raport cu eventualele presiuni străine; dezvoltarea unei expertize, a competențelor specifice, care necesită
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
descrisă de anchetele științifice va face obiectul acestui capitol, întru gloria independenței științifice! Sensibilitatea opiniei publice față de violența tinerilor este exacerbată de tragicele fapte diverse care pun în senă "relatări" (Brownstein, 2000) despre o violență spectaculoasă și sângeroasă. Totuși numărul delincvenților juvenili autori de violențe dure este relativ redus (Farrington, 1986) și, fără a le subestima, importanța cantitativă a crimelor și delictelor din mediul școlar rămâne restrânsă (Gill și Hearnshaw, 1997; Lindström, 2001; Gottfredson, 2001). După o remarcabilă reconsiderare a problemei
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adoptă această poziție. Bineînțeles, o insultă, o amenințare sunt penalizabile, indiferent dacă sunt adresate unui adult sau unui elev. Dificultatea tehnică a unei asemenea penalizări nu trebuie să influențeze aceste probleme de definire. Dar oare se cuvine să-l considerăm "delincvent" sau "violent" pe elevul care-și înjură un coleg? Aceasta ar fi, fără îndoială, o definiție excesivă. O definiție care se limitează la Codul penal omite și multe banalități din viața de zi cu zi a copiilor și a dascălilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ca aparținând numai individului, ci să căutăm să identificăm nivelurile mult mai profunde ale violenței, care fac parte din cadrele instituționale". În plus, dacă multe victime sau victimizatori adulți au avut de-a face cu bullying-ul, nu toate victimele devin delincvenți și nu toți delincvenții au fost victime. Brutele din curtea școlii, oricât de dezagreabile ar fi, nu devin obligatoriu nelegiuiți. Pe de altă parte, termenul de bullying însuși, care a dat loc unor definiții aparent precise, variază în accepția sa
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ci să căutăm să identificăm nivelurile mult mai profunde ale violenței, care fac parte din cadrele instituționale". În plus, dacă multe victime sau victimizatori adulți au avut de-a face cu bullying-ul, nu toate victimele devin delincvenți și nu toți delincvenții au fost victime. Brutele din curtea școlii, oricât de dezagreabile ar fi, nu devin obligatoriu nelegiuiți. Pe de altă parte, termenul de bullying însuși, care a dat loc unor definiții aparent precise, variază în accepția sa reală. Un studiu realizat
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care trebuie să facem lumină. Măsurând ponderea fiecărui factor examinat, Hawkins plasează la același nivel relațiile familie-copil și performanțele școlare (Hawkins et al., 2000). Factorii de risc legați de ceilalți copii Unanimitatea este aici perfectă: implicarea într-un anturaj de delincvenți, în special la nivelul bandelor sau când e vorba de frați, este un predictor foarte puternic al unei violențe cu un probabil rol inițiatic. Apartenența la o bandă la vârsta de 14 ani triplează angajarea în activități violente la vârsta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școala Eșec școlar + + + + + + Atașament slab față de școală +/− + + nr Absenteism/abandon școlar + + + nr Schimbarea frecventă a școlii +/− + + nr Probleme disciplinare frecvente + + + + + + Angajare slabă în activitățile școlare + + + + nr Hawkins (2000) Fortin (2003) Vitaro-Gagnon (2003) Factori de risc legați de ceilalți copii Frați delincvenți + + nr nr Anturaj delincvent + + + + + + Membri în bande + + + + nr Conflicte cu ceilalți copii/izolare nr + + + Factori de risc legați de mediul social Sărăcie + + + + + + Dezorganizare comunitară + + + + + + Prezența armelor și drogurilor + + nr nr Prezența infractorilor adulți +/− nr ++ Expunere la violență și rasism + + nr
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
slab față de școală +/− + + nr Absenteism/abandon școlar + + + nr Schimbarea frecventă a școlii +/− + + nr Probleme disciplinare frecvente + + + + + + Angajare slabă în activitățile școlare + + + + nr Hawkins (2000) Fortin (2003) Vitaro-Gagnon (2003) Factori de risc legați de ceilalți copii Frați delincvenți + + nr nr Anturaj delincvent + + + + + + Membri în bande + + + + nr Conflicte cu ceilalți copii/izolare nr + + + Factori de risc legați de mediul social Sărăcie + + + + + + Dezorganizare comunitară + + + + + + Prezența armelor și drogurilor + + nr nr Prezența infractorilor adulți +/− nr ++ Expunere la violență și rasism + + nr + + Sursa: după Hawkins et
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
intensă, prin efectele antrenării și anonimatului. Violența din mediul școlar se exercită mai ales în cartierele dificile. Aici găsim un număr mai mare de agresori și de victime, iar victimizările sunt mai violente. Desigur, anchetele de delincvență autodeclarată arată că delincvenții pot fi numeroși și în medii favorizate, dar nu vom confunda aici violența cu delincvența. Totuși cercetătorul francez Sebastian Roché, prea puțin înclinat să privilegieze cauzele socio-economice, arată într-un studiu recent că delincvența tinerilor din cartierele dificile se distinge
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
zi, dimineața sau după-amiaza. Pe scurt, fiind prezenți în școală doar în jumătate din ore, au jumătate de timp pentru violență școlară! La urma urmei, această interpretare s-ar acorda foarte bine cu așa-numitele teorii "acționiste", care explică actul delincvent prin oportunitățile de a-l comite (cu riscuri mai mici): mai puțin timp la școală, mai puține oportunități delincvente în școală. Raționamentul poate părea cinic, dar este întărit de faptul bine cunoscut că violența se produce în orele și locurile
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
parașutismul. Trimiteți parașutiștii (și faceți curățenie cu Karcher-ul!36) și gata cu violența! Firește că autorul nostru nu e un fascist, iar discursul lui e sincer, ceea ce, la urma urmei, e poate cel mai dificil. În fine, în loc să fie trimiși delincvenții în "taberele de reeducare" în stil american care seduc atât de mult televiziunile noastre, se începe măcar o dată cu absolvenții de administrație ori politehnică. Ideea nu-i lipsită de strălucire! Dar mă-ndoiesc că Barreau, în elanul său reeducator, și-a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau la radicalizarea micilor grupuri de elevi, care devin tot mai mult "vedetele" negative ale școlilor. Este unul dintre efectele cele mai negative ale unei politici de sancționare prost aplicate. Nu toți elevii sunt violenți, nu sunt și nu devin delincvenți, nici pe departe. În fapt, doar o minoritate de elevi este identificată ca atare. De unde ideea foarte răspândită a unui "nucleu dur" superactiv care deține puterea în cartier și în școală. Ideea, comună de acum, este că, un mic grup
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]