1,551 matches
-
personalitate la alta. Cadrul analizat se lărgește mult atât spre vestul, cât și spre estul Europei. Sunt înregistrate, în epoca de după creștinare, actele de pedepsire a persoanelor care se ocupau de magie. Ample capitole prezintă apariția vrăjitorilor, inițierea lor, bestiarul demonic, plantele și ingredientele magice, instrumentarul casnic, principalele forme de magie și de farmece. O. este preocupată și de cercetarea mitologiei, ca în Mitologie comparată (1998) și Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară (1998). Primul studiu înfățișează „câteva noțiuni fundamentale ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
și de cercetarea mitologiei, ca în Mitologie comparată (1998) și Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară (1998). Primul studiu înfățișează „câteva noțiuni fundamentale ce caracterizează sistemul de reprezentări propriu modului de gândire tradițional, și anume pe acelea legate de personajele demonice”. E o abordare comparatistă, în care au pondere mitologia română și cea slavă, cercetătoarea fiind preocupată să releve similitudini între anumite componente ale unor culturi. Examenul critic este restrâns la mitologia inferioară, adică la demonologie, mai precis la imaginile legate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
abordare comparatistă, în care au pondere mitologia română și cea slavă, cercetătoarea fiind preocupată să releve similitudini între anumite componente ale unor culturi. Examenul critic este restrâns la mitologia inferioară, adică la demonologie, mai precis la imaginile legate de personajele demonice. Autoarea nu caută neapărat specificități, pentru că, preluând o opinie a lui Ovidiu Papadima, știe că „nu e unică substanța - ce poate fi universală -, ci nuanțele ei și, mai ales, echilibrul în care se îmbină aceste nuanțe, aspectul sub care trăiesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
cu moartea“. Nenorocirile care urmează îl determină pe Egor să omoare strigoiul, apelând la puterile descântecului. Motivul duhului coborât din tablou, dupa cum și tema iubirii cu ființe de o dincolo, sunt întâlnite des în opera lui Eliade. Certitudinea lumii demonice este totală încă de la început, căci, în primul rând, doamna Moscu este ciudată: aceasta devoreaza mâncarea și tot ea este cea care afirmă că: „visele sunt lumea mea cea de a doua“; Nazarie observă că este foarte obosită, iar Egor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mine, acel timp al luptei, credinței, Îndoielilor, erorilor multiple, lașităților, dar și al unui curaj care nu rareori ne-a surprins pe noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să reflecteze asupra defec telor semenilor săi, el a făcut tot ce-i stătea în putință să le exploateze, să tragă din ele folos. Lipsa lui de iluzii, sarcasmele lui nerușinate și clarviziunea lui profitabilă fac din el un moralist demonic, un profitor al spiritului și un parazit al epocii sale, ale cărei vicii le întrupa. Dimpotrivă, adevăratul moralist nu este niciodată interesat și, dat fiind că denunță rele imanente indiferent cărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
liric către următorul episod prozaic. Ajuns la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm demonic, o inversiune malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
misterul lui Dumnezeu. Dar cine apără cu îndârjire uniunea cu divinul ar trebui să aibă mereu în fața ochilor și latura ascunsă a misticii. În tradiția creștină explicația ingenuă a fenomenelor conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat de ceva timp locul diagnosticului psihologic. Viziuni, voci, inspirații sunt situații bine cunoscute psihiatrului care se confruntă cu pacienți schizofrenici, maniaci sau exaltați, iar astăzi nu mai sunt interpretate ca experiențe religioase. Ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de înțelepciune. Când citești că Isus, "înapoindu-se din părțile Tyrului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii" (Marcu, VII, 31), îndreptându-se așadar spre nord pentru a se duce în sud, sau că a aruncat o turmă de porci demonici de pe înălțimile Gerasei în lacul Tiberiada, situat la ... cincizeci de kilometri distanță, ne vine să credem că Marcu și Matei, ca să nu mai vorbim de Ioan, au fost tot ce vreți, libretiști talentați, parolieri percutanți, în sfârșit orice, dar numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
florile-nflorește. Titulaturile magice și funcția sacră, vegetațională, sunt motivate întotdeauna de evoluția basmului. Petrea Făt-Frumos are ca supranume clipa nașterii, fiindcă în momentul crucii dintre zile începe misterul inițiatic: lemnele se aprind singure pe muntele vânătorii și apare personajul demonic. Petrea este consubstanțial cu misterul, Ileana este o ipostază a divinității vegetaționale, iar supradeterminările devin o marcă a onomasticului extraordinar. Numirea după minutul venirii în lumea albă apare și într-un basm din colecția D. Stăncescu, unde feciorii numiți astfel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
afla,/ S-o afla, s-o adevăra,/ Că pe șarpe să-l o-moare?/ Nimeni în țară nu s-afla,/ Nu s-afla, nu se-adevăra,/ Numai Ion bun voinic” (Proieni) Șarpele este aici mai aproape de arhetipul balaurului ca simbol demonic, decât de motivul înghițirii. Tiparul inițiatic este asemănător înfruntării dintre bine și rău din imaginarul creștin, flăcăul apărând ca un „substitut” al Sfântului Gheorghe sau al Arhanghelului Mihail, un argument în sprijinul acestei idei fiind „dalba cruce” pe care eroul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și Înghițită de „istorie” și, pe vidul de speranță, pe acel loc gol - deoarece atât natura cât și psihologiile individuale sau colective au oroare de vid, horror vacui -, se va „clădi”, cu arme insistente și nu rareori viclene, cu adevărat demonice - Demonul este el Însuși un artizan și chiar un artifact extrem de priceput, de inventiv, de Încăpățânat! -, o altă speranță, artificială și „lipicioasă”, persuasivă și obsesivă ca o boală mortală, insistentă așa cum sunt aparițiile de coșmar, care te urmăresc ani În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avut avantajul de a fi mai aproape de realitate decât au fost ei. Poate asta este numai o raționalizare a defectelor noastre"145. Tânărul Tillich încearcă să pună bazele unui socialism religios în timpul Republicii de la Weimar. El și colegii săi numesc "demonice" structurile distructive care prevalează asupra elementelor creative. De asemenea, ideea de kairos este definită ca moment al intersectării veșniciei cu istoria pentru a da naștere unui nou început. În același timp, tot ce este istoric este supus deșertăciunii pentru că nimic
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ideea de kairos este definită ca moment al intersectării veșniciei cu istoria pentru a da naștere unui nou început. În același timp, tot ce este istoric este supus deșertăciunii pentru că nimic din ce este lumesc nu este eliberat de sub puterea demonicului. Scopul platformei lor politice era o societate teonomică similară Europei secolului al XII-lea.146 Este semnificativ că mulți dintre acești gânditori simt actualitatea teologiei istoriei inaugurate de Augustin. Poate că secolul al XX-lea cu ororile sale semăna cel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
face nimic. Dar în acel moment nimeni nu le poate sta împotrivă. Totuși, în pofida faptului că Dumnezeu acționează oriunde în istorie, istoria rămâne lupta dintre Dumnezeu și Satana. Luther adaugă că Dumnezeu lucrează în mod creativ chiar și în forțele demonice 8. Poate că Lenin nu l-a citit pe Luther, dar chiar și el remarca faptul că "astăzi poate fi devreme iar poimâine prea târziu"9, ziua de mâine fiind oportunitatea, ocazia care vine o dată și nu se mai întoarce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
-l aflăm din păcate. Câinii din mediul cazon al povestirilor lui G. Brăescu se cheamă Glonț, Cartuș, Foc etc. Ei nu pot fi dresați mulțumitor drept „câini de război” și se dau la generalul venit în inspecție, la fel de nevricos ca demonicul călător din Bubicó. Ei, ca și toți ceilalți ce mai apar prin cărți, nu sunt dresați, nici măcar elementar educați, și totuși, ca orice câini, sunt destul de capabili a-și câștiga bunăvoința cititorilor. La urma urmei, chiar Bubicó, pentru a reveni
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
atacase. - Cum se poate una ca asta? Aproape că mă văietam. Cum e posibil? Ce tot vorbești? Iisuse Hristoase... - Domnule Ellis, nu cred că ți-ar mai veni ușor să râzi de mine dacă o persoană posedată de un spirit demonic te-ar fi aruncat la vreo zece metri și pe urmă ar încerca să te taie în bucăți. Mi-a luat din nou mult timp să pot respira regulat. Am fost redus la: - Ai dreptate. Îmi pare rău. Sunt extreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ești speriat, domnule Ellis, zise Miller. Știu că ești. - Bine, bine, bine, și acum? - Voi veni în casa ta și voi determina natura bântuirii. - Și după aceea? am întrebat plin de speranță, înainte de a spune: - Mersi. - Dacă există o prezență demonică în casa ta - și se pare că există - atunci trebuie să fii gata de luptă. - De ce? - Pentru că indiferent despre ce-ar fi vorba, se hrănește din teama ta. Se hrănește cu teama colectivă din casă. Și în funcție de cantitatea de teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pare, pe cine îngropau. Toate aceste detalii arată că sfârșitul mizerabil de care a avut parte Ceaușescu este de o vulgaritate extremă. Iar, dacă îl raportăm la luxul și slava de unde s-a prăbușit cuplul dictatorial, el pare o ironie demonică. De altfel, acest sentiment că istoria este o comedie proastă, că am trecut de la o teroare trivială la o libertate trivializată, îl suport cel mai greu. El mă face să vreau să uit tot ceea ce acești ani m-au silit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să se facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Scheler, Nicolai Hartmann, evidențiind cu receptivitate, în fiecare caz, meritele și insuficiențele, Ralea demonstreaz c actul moral nu se produce niciodat nemijlocit și automat, ci presupune un conflict, o rupere de echilibru, fiind, așadar, un act de ascetism, cu caracter demonic, în msura în care, întrerupe o stare care îmi ddea pân atunci o satisfacție oarecare, mediocr, dar verificat, pentru una nou, adesea aleatorie, dar promițtoare de satisfacții superioare. Autorul atrage atenția asupra a dou categorii de conflict: unul între o
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
se distinge într-o mult mai mare măsură de toate celelalte categorii umane decât suntem înclinați să credem; și trebuie să ne familiarizăm cu gândul [...] de a înțelege viața interioară și modul de comportare pe plan exterior al acestor naturi demonice, în funcție de structura lor specifică și nu potrivit etalonului mediu al unor oameni obișnuiți 141. Deosebindu-se de comunul tuturor celorlalte vieți, există, în astfel de naturi date, un curent puternic, care pornind de la cele mai simple procese de viață sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neagră. Ei înotau în orbitele lor un zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent trecu peste fața lui232... Dar cel mai frumos între toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o coloare nedescriptibilă . Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și atât de dese, n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este atât de sugestiv, încât un desenator talentat ar putea reconstitui acest chip fără probleme: fața de-o albeață chilimbarie [...] ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină [...] nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. [...] capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]