10,476 matches
-
Dan Paul Dumitrescu în aria lui Banco din Macbeth. Minunatul cvartet “Bella figlia dell’amore” Valentina Naforniță, Andreea Iftimescu, Alexandru Badea și Șerban Vasile și Marșul triumfal din Aida au încheiat seară. O interesantă lecție se poate desprinde din această demonstrație de punere în pagina a unui eveniment artistic în datele anului 2013. Crearea contextului, punerea în pagina, sunt elemente tot mai importante, chiar dacă nu și definitorii, atunci când există dorința de a relansa, pe noi coordonate, activitatea unui colectiv de interpretare
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
încă activ; iar, pe de altă parte, studentul român, pasionat cititor de Schopenhauer - extrem de receptiv. Că, în curând, Eminescu va deveni un fervent susținător monarhic, se explică. De ce totuși regele va primi, în timp, un alt rol, cu totul nefast? Demonstrația Ilinei Gregori e seducătoare. Psihologic, poetul dezvoltase, pe fundamentul acestei admirații fraterne, un tip straniu de regulă de selecție binară. Ca și în Sarmis sau în Gemenii, unul dintre frați urma să uzurpe, prin crimă, moștenirea regală a celuilalt. Mai
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
Gorcea, din volumul Eminescu II, potrivit cărora Eminescu ar fi fost "elev de seminar teologic", "al seminarului din Blaj". Categoric, Constantin Cubleșan afirmă: "Eminescu n-a fost elev al școlii blăjene, iar cele cernăuțene nu au avut profil teologic. Toată demonstrația bazată pe această ideea a formației sale intelectuale teologice, cade, e hazardată, neadevărată." Pe bună dreptate, Constantin Cubleșan apreciază elogios profunda definire a lui Eminescu "în raza gândului etern", de Dumitru Micu, relevând: "Recitită astfel, întreaga operă eminesciană, prin grila
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
faptul că oferă o nouă variantă cu corolar ecologist a Apocalipsei i-ar putea fi reproșat noului film al lui M. Night Shyamalan, principalul defect este dat de doctrina faptului ilustrativ. De la început la sfîrșit, filmul se articulează asemeni unei demonstrații din aproape în aproape, sau asemeni unui experiment de laborator, nu unul imprevizibil, ci dimpotrivă unul simplu, dar spectaculos. Imediat după sau în timp ce întîmplarea se întîmplă în Central Park din NY astfel încît nimeni să nu rateze efectul, profesorul de
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
etc" a fost depășită -, mai precis, vegetația care secretă neurotoxina și o deversează în aer urmînd însă o hartă și o rutină, selectînd întîi orașele și grupurile mari pentru a se muta apoi în provincie. Shyamalan parcurge pas cu pas demonstrația închizînd-o riguros cu un Quod erat demonstrandum. La final, un om de știință invitat într-o emisiune de mare audiență oferă o posibilă explicație a atacului, el n-ar trebui atribuit în vreun fel neglijenței Guvernului SUA și nici unei intervenții
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
pe cale de consecință, Guvernul, Teroriștii etc. pot fi utilizați drept țapi ispășitori. În secvența imediat următoare, teroarea se mută în Paris, debutînd aproape în același fel ca în Central Park din NY, și ipoteza savantului este servită direct. Din această demonstrație, filmul nu iese deloc cîștigat, el devine nu doar clar, ci și îngrozitor de banal, propagandistic și ecologistic. Al doilea mare defect care-l apropie de maniera blockbusterelor ține de supralicitarea climactică, la scenele tari. Spre exemplu, Shyamalan are grijă ca
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
50 de la noi, se putea numi și s-a numit foarte bine o literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul compromite literatura prin servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și în rezultatul pseudoestetic de la o etapă la alta
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
mai bune poeme din Nicolina Blues sunt, așa zicând, autonomizate în muzicalitatea, căldura și sugestivitatea lor, păstrând ca legătură cu sistemul generator numai o funcție de "aplicație". O. Nimigean nu mai teoretizează acum poezia: o face, pur și simplu, ca o demonstrație că liricul este încă posibil. Nu-ți garantează nimeni nimic e un poem puternic, dar încă dominat de retorică. Zoom, Didactica vetula, Epitalam semnalizează însă direcția pe care talentul indiscutabil al lui O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă politică. În rest, scriitorul a avut grijă să separe lucrurile. Poziția astrelor e prea mult o demonstrație sadică a consecințelor neașteptate ale monomaniei astrologice a lui Eustațiu pentru a mai fi evident că uciderea personajului - o farsă atroce pe care n-a putut-o anticipa - e realizată de țărani. Însă, în presa vremii, a avut grijă să
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
îl păstrează la fel de atractiv urechilor noastre din secolul următor. Asigurându-și „plasa” ritmului constant, fiebinte, întreținut de bas și baterie, Körössy face din nou o rotație de trapez în înălțimile free-ului, exercițiu de încălzire pentru ceea ce urmează a fi marea demonstrație. La ultima piesă de pe disc, Stompin’ at the Savoy (Goodman/Webb/Sampson/Razaf ), Körössy s-a dovedit mai îndrăzneț, intrând pe teritoriul minat al free-ului îndată după reproducerea temei (oricum, mult îmbogățită armonic) - și asta, în tempo rapid, contrastant față de
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
folclorului românesc a înțeles atunci, la prima ieșire în lumea jazz-ului vest-european, în preziua intrării în Statele Unite ale Americii înțesată de pianiștii performanți ai locului, că atuùl său cel mai puternic este noutatea, ineditul zonei etno-culturale ce-i aparține. Demonstrația cea mai importantă începe în piesa a V-a, firesc, odată cu redarea temei generatoare: Hora de la Viziru. La fel de antrenantă ca în piesele comentate (acum, și din cauza melodiei românești de dans, originară din zona Brăilei), menținându-se în stilul bop, raportarea
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
din România sau de oriunde altundeva, imitator perfect al stilurilor reținute de istoria jazz-ului, ci un muzician stăpân pe limbajul originar, dar capabil să exprime specificul național propriu. Înregistrând în anul 1969 discul Identification, Körössy a făcut o superbă demonstrație: a) că stăpânea „dialectele” (stilurile) importante ale limbii jazz-ului american b) că a înțeles ce înseamnă adevăratul freejazz: obligativitatea existenței temei generatoare, păstrarea suportului ritmic de tip swing (explicit sau implicit), libertate controlată, muzicalitate și feeling. Dar, și în
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
exclusiv din compoziții românești. Dintre ale sale, Körössy a ales trei. For Oscar a fost recunoașterea influenței lui Oscar Peterson asupra stilului de cânt al muzicianului român. Tema definitorie din anii ’56-’57, La horă, a rămas din nou o demonstrație de comuniune a melosului românesc tradițional cu melodica de tip jazzistic. Alegând un tempo mai așezat decât în recitalurile anterioare și din anii următori, ca pentru o horă de bătrâni, Iancy Körössy a luminat din nou pe parcursul improvizației virtuțile expresive
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de o politică monolitică, bazată pe presiunea omogenizării și a uniformizării. Conflictul dintre ideologia partidului unic și formalismul estetic denotă
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
arbore îi măresc acestuia, până la proporții fabuloase, suprafața de contact cu atmosfera, miile de informații culturale de care dispune eruditul amplifică participarea lui la viață. Toată teoria despre falsificarea trăirii prin cultură cade (încă o dată), dezmințită concret de această fastuoasă demonstrație de extindere, intensificare și nuanțare a existenței cu ajutorul cărților citite. Este suficient să parcurgem, ca să ne convingem, eseul memorialistic Mirosurile Parisului. În cuprinsul lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
în întrecere cu rivali iluștri. Aruncând mănușa, el se lansează în arenă neinhibat, nu se teme de paralela cu predecesorii și nici de eventualitatea ca himera, pe care se reazemă, să se destrame în ridicol - Ceea ce e gândit ca o demonstrație pe muchie de cuțit în Ziua și noaptea și în volumele următoare a fost pregătit în frânturi și chiar în variante dezvoltate, o defalcare a unui tratat asupra răului, care include și un atac împotriva inerțiilor ce deformează convențiile sociale
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
perpetuat în comportarea umană. Când voi vorbi de năvala biologicului, ca sursă de putere în lumea înfățișată, mă voi folosi de pilda câinelui în căutarea prăzii, pe care mizez în analiză. Mă concentrez însă în prealabil, respectând o succesiune a demonstrației, asupra celei dintâi însușiri menționate: limbajul de comunicare, în care obscurul, nedefinitul au o pondere decisivă. Regăsesc o serie de obsesii întâlnite în anumite tipare mereu reluate și diversificate, privite din alte unghiuri, cu o proliferare a variantelor. Un autor
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Cum putem percepe solia din graiul ancestral, nu întotdeauna bine articulat? Dacă am fi în stare să-l recepționăm, am acționa mai puțin șovăielnic, am ocoli concluziile anapoda, în răspăr cu comandamentele naturii. E important de accentuat la Breban că demonstrația vizează doar o parcelă a unui întreg, că el se ferește să generalizeze. Nu întocmește silogisme valabile pretutindeni, în maniera unei lucrări de documentare științifică. În fața unor hieroglife, care însumează o experiență de veacuri, autorul ne îndeamnă doar să reconsiderăm
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
aparat poate să fixeze o imagine pe placa de sticlă în câteva secunde în loc de mai multe minute, ca înainte. Și, dragul meu Duplessis, spuneți că pe Victor Hugo îl interesează acest procedeu? Duplessis confirmă, baronul dorește să asiste la o demonstrație. Ne pregătim, ne amuzăm. Baronul își pune boneta roșie, se așază în poză la intrarea în castel. După care cere să mânuiască și el aparatul. Îl cheamă pe Lambert. Ia-ți armele, Lambert, te voi imortaliza. Lambert își ia pușca
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
confortabilă a Cîntării României, Salonul de artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași "grandios festival", așa cum s-a întîmplat și în primii ani de după 1990. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
Tabloul idilic este sfărîmat de apariția în pas de defilare pe Podul Minciunilor din Sibiu, orașul în care s-a filmat cel mai mult, a unui grup de legionari. Este momentul în care în film apare antiteza, regizorul urmărind scrupulos demonstrația, fără a mai împlini hegelian contrariile. Nicio clipă în film nu vedem prezent un ofițer german, locul lor este deținut de localnicii care-și descoperă vocația belicoasă, în cercul de hitlerjungen fiind atrași cei doi prieteni pentru a deveni bărbați
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
Israel. Un poem. Ceva absolut tulburător mai ales prin simplitate, prin austeritate. Asta nu înseamnă că există o singură rețetă pentru același text. Doamne ferește! E obligatoriu, însă, ca să se deslușească, măcar, istoria faptelor din fața ochilor. Restul e sau nu estetică, demonstrație regizorală, măiestrie sau nu. La un moment dat, această amintire m-a ajutat să nu mă mai chinui ca să descifrez conținutul, ca să-mi dau seama de adaptări, tăieturi, intervenții personale. Trei povești, trei experiențe în fața finalului unui parcurs, trei perspective
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
calității; protagoniștii seratei muzicale sunt valoroși interpreți și de pedagogi, aspect care influențează benefic cele două domenii. Îngemănate admirabil, arta, știința și experiența pedagogică, conferă prestației artistice un plus de expresivitate, de sinceritate și de autenticitate. A fost o adevărată demonstrație de măiestrie și de cultură muzicală; pe lângă calitățile menționate anterior, am apreciat capacitatea de sinteză a interpreților, care au reușit să realizeze o armonioasă și originală “îmbinare a elementelor constitutive într-un tot organic necesar”
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
doi violoniști de talie internațională - Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru -, acompaniați cu rafinament de pianistul Horia Mihail, a încântat miile de ascultători ai radio-ului și pe aceia din sala de concert. Această „confruntare” pe podium, este de fapt o demonstrație de interpretare la cel mai înalt nivel artistic, la care contribuie în egală măsură valoarea, profesionalismul și talentul protagoniștilor - Liviu Prunaru (concert maestru al orchestrei Royal Concetgebouw din Amsternam) și Gabriel Croitoru (solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio), ca
Duelul viorilor la Sala Radio by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83996_a_85321]