4,122 matches
-
întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ce împiedică transformarea lor în realitate [...] utopia este transformată în idealism politic în momentul încercării de impunere a unei legături între ideal și istoria reală atât prin promovarea idealurilor politice ca motor al acțiunii politice, cât și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric (apud Thies, 2002, p. 165). După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii „liberali
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
printr-un model simulat pe calculator. Conform acestui model există șase faze succesive posibile ale procesului dintre un lider carismatic și acoliții săi: identificarea cu o cauză justă; motivarea acțiunii pentru schimbare și transmiterea încrederii în succesul schimbării („activity arousal”); demonstrarea dedicării pentru cauza respectivă; dezangajarea față de cauză după ce liderul a ajuns în situații de conducere; depersonalizarea și alienarea. Pentru a testa această procesualitate a fost construit un model de simulare pe calculator, pe baza unei serii de texte privind episoade
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și înțelegere în rândul membrilor echipei de lucru. se asigură că toți membrii echipei primesc instruire specializată privind utilizarea adecvată a mașinilor, echipamentelor, sistemelor, procedurilor, proceselor și metodelor, în funcție de necesitățile postului ocupat. direcționează programul de instruire, implicându-se în predare, demonstrare și/sau sfătuirea angajaților cu privire la metodele de lucru și comunicarea eficientă a mesajelor despre procesarea informațiilor. 3. Citește și analizează o varietate largă de material de instruire (didactic). aplică cele mai recente concepte și idei pentru a schimba cerințele organizaționale
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
proceduri, reguli, reglementări, respectiv cel cu întrebări deschise - când interesează testarea modului de înțelegere a unor situații și subiecte complexe și capacitatea de aplicare în practică. Într-o învățare bazată pe formarea de deprinderi, evaluarea nu se poate realiza fără demonstrarea modului de aplicare a celor învățate. Acest lucru presupune fragmentarea deprinderilor (în funcție de gradul de complexitate) în unități mai mici și surprinderea - prin intermediul jocului de rol, simulării unor situații identice celor reale, etc. - gradului de dezvoltare a acestora. În cazul atitudinilor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mod corect angajații, a oferi condiții bune de lucru, a comunica clar sarcinile și responsabilitățile ce revin angajaților și a oferi feedback asupra a cât de bine își realizează subordonații sarcinile de lucru. De la angajați se așteaptă a răspunde prin demonstrarea unei atitudini pozitive față de organizație, colegi și activitate, a urma ordinele transmise și a fi loiali organizației. Ambiguitatea rolului apare în condițiile lipsei de claritate în ceea ce privește scopurile sau metodele de lucru aferente unui post și se caracterizează prin confuzie privind
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
este comparația socială, iar abilitatea este acceptată ca fiind validă atunci când performanța proprie este superioară celorlalți. Un individ care este orientat spre sine își definește succesul în termeni normativi (după Duda, 1993, prezentat de Biddle, Soos, & Chatzisarantis, 1999): câștig și demonstrarea superiorității. Acest lucru le îmbunătățește imaginea ego-ului, dar ei vor avea dificultăți în realizarea sarcinii atunci când nu reușesc să-și demonstreze superioritatea, caz în care este puțin probabil să persiste în activitatea în care s-a implicat, fiind expus eșecului
RELAȚIA DINTRE MOTIVAȚIE ŞI ORIENTAREA SPRE OBIECTIVE LA PARTICIPANȚII ÎN ANTRENAMENTUL CU GREUTĂȚI ÎN SĂLILE DE FITNESS. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
tranzacții și acorduri, găsirea unor soluții satisfăcătoare și acceptabile), competiția (presupune crearea unor situații de tipul câștig-pierdere, folosirea rivalității, a jocurilor de putere pentru distrugerea celeilalte părți, forțarea supunerii), adaptarea (implică acceptarea concesiilor, respect și îngăduință), colaborarea (se obține prin demonstrarea dorinței de rezolvare a problemei, confruntarea punctelor de vedere diferite și împărtășirea ideilor și informațiilor, căutarea unor soluții integratoare, găsirea situațiilor în care toți pot câștiga, considerarea problemelor și conflictelor ca stimulative). Tipologii asemănătoare cu cea propusă de Thomas au
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
compromisul reprezintă o soluție înțeleaptă pentru conflicte. Cooperarea implică în primul rând a oferi conflictului o soluție care să mulțumească toate părțile implicate în conflict. Ea presupune găsirea cauzelor care au generat conflictul și discuția soluțiilor posibile. Se obține prin demonstrarea dorinței de rezolvare a problemei, confruntarea punctelor de vedere diferite și împărtășirea ideilor și informațiilor, căutarea unor soluții integratoare, găsirea situațiilor în care toți pot câștiga, considerarea problemelor și conflictelor ca stimulative. Se caracterizează atât prin impunerea interesului propriu, cât
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au vizat o identitate mai degrabă relativă, sesizabilă în acele „note de stil” care individualizează persoana atunci când se încearcă generalizări cross-situaționale. În consecință, se poate afirma că, la nivelul abordării psihologice, una dintre cele mai mari dificultăți privind posibilitatea de demonstrare a consistenței personalității a fost dată de lipsa de consens între modelele teoretico-metodologice alternative de abordare, în ceea ce privește identificarea unor postulate teoretice, comun împărtășite, asupra dispozițiilor interne, care eventual să devină axiome în demersurile investigativ-explicative subsecvente. Toate aceste idiosincrazii reflectă starea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
personalității ar trebui să le vehiculeze și mai ales necesar să le valideze suplimentar. S-a văzut deja că personalitatea, ca orice entitate supusă cercetării, trebuie fixată în anumite coordonate de timp și spațiu. De aceea, în demersul științific de demonstrare a existenței consistenței comportamentale, drept temei necesar al constituirii psihologiei personalității ca domeniu distinct de studiu, cercetătorul trebuie să delimiteze clar între cele două perspective de analiză. Perspectiva longitudinală/temporală studiază identitatea de manifestare a unor structuri de personalitate (trăsături
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
stabilitate a manifestării personalității. Când perspectiva temporală este extrem de întinsă (cazul studiilor bazate pe designuri longitudinale), asumpția invarianței situaționale rareori mai poate fi păstrată. Cu toate acestea, eventualele rezultate stabile, obținute în acest caz, vor constitui argumente extrem de robuste pentru demonstrarea stabilității personalității. Dacă anumite trăsături rămân stabile pe perioade de timp foarte lungi, chiar atunci când contextul s-a schimbat semnificativ (de exemplu, trecerea de la puberul-elev la adultul-profesor), putem admite că personalitatea răspunde de aceste aspecte de consistență. Raționamentul funcționează aproximativ
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost propuse demersuri diferențiale interindividuale, nivelul de analiză fiind și de această dată grupul. Indivizii unui eșantion de cercetare sunt comparați în contextul mai multor situații pentru a urmări în ce măsură rămân consistenți în manifestarea lor, trecând de la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și pentru cele explicative sau explorative): stabilirea de relații cauzale prin care se arată că unele condiții duc la alte condiții, pentru evitarea relațiilor specioase • Validitate externă: stabilirea domeniului În care descoperirile unui studiu de caz pot fi generalizate • Fidelitate: demonstrarea faptului că operațiile unui studiu (cum ar fi procedurile de colectare a datelor) pot fi repetate cu aceleași rezultate. Această listă este mai complexă decât conceptele standard de „validitate” și „fidelitate” la care sunt expuși majoritatea studenților, iar fiecare item
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cu venituri medii. Pentru a aplica testul validității de construct, cercetătorul trebuie să se asigure că parcurge următoarele două etape: 1. Selectarea tipurilor specifice de schimbări care vor fi studiate (și relaționarea lor cu obiectivele inițiale ale studiului); și 2. Demonstrarea faptului că măsurile alese reflectă cu adevărat tipurile specifice de schimbări care au fost selectate. De exemplu, presupuneți că Îndepliniți cerințele primei etape afirmând că doriți să studiați creșterea criminalității Într-o vecinătate. A doua etapă vă cere să justificați
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
extinzîndu-și aripile asupra multor subiecte cu scopul servirii propriilor intenții politice. Pentru a descrie acest fenomen, cercetătorul Shari J. Cohen a formulat conceptul de „uitare statal-organizată a istoriei” care, În cazul României, a fost perfect aplicat, iar astăzi asistăm la demonstrarea lui. Perioada antonesciană este un astfel de subiect controversat, dezbătut, cu partizani și contestatari. Pentru cinci decenii, cazul Antonescu a reprezentat un subiect tabu, interzis dezbaterilor publice, documentele epocii fiind analizate de un cerc restrîns de istorici (În general, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și de neadaptare la specificul național. A condamnat aspectele minore ale romantismului, pentru motivul că îndepărtează pe cititor de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, îngr. și pref. Titu Maiorescu, Iași, 1874
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
un registru poetizat și idilizat. În viziunea sa, frumusețea peisajelor este armonios completată de cea (morală) a oamenilor, fie prin aducerea în prim-plan a unor experiențe directe, fie prin rememorarea evlavioasă a unor situații din trecut. Teza principală este demonstrarea legitimității apartenenței Basarabiei la România. Gospodarul din Orhei (1942) continuă în bună măsură „temele” din Priveliști..., accentul căzând însă pe rezistența românească din timpul ocupației sovietice, pe denunțarea fărădelegilor comise de ocupanți. Legate de desfășurarea evenimentelor din timpul războiului sunt
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
c)utarea unor profituri mai înalte ins), fie c) intervine întrecerea între imperii, fie se presupune a interveni, garantarea lor depinde, în egal) m)sur), de condiții politice și economice, atât în tar), cât și în str)în)țațe. Din demonstrarea modului în care statele capitaliste pot genera surplusuri, nu decurge și explicația privitoare la modul în care vor fi acestea folosite. Raționamentul economic nu poate face mai mult decat s) explice apariția unor anumite surplusuri, în anumite condiții date. Întrebarea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ca să le proiecteze apoi în plan universal. Rostul acestor apropieri între fenomene și culturi este definirea originalității literaturii române, prin racordarea în timp și spațiu la fluxul spiritualității europene, și fixarea locului și contribuției autohtone la constituirea patrimoniului universal, prin demonstrarea circulației neîntrerupte și a transferului reciproc de valori. Un exemplu doveditor este Eminescu, care tinde să realizeze sinteza național-universal și folclor-poezie cultă, primind impulsuri și din alte arii de cultură pentru a-și releva mai expresiv latențele propriului talent. Depășind
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
evoluție în romanul Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu. Mijloacele sunt cele ale analizei psihologice clasice, dar îndemânarea cu care sunt folosite dă o structură robustă romanului, pregătind logica și verosimila iluminare finală a eroului. În schimb, Romanul furnicei, adresat tineretului întru demonstrarea complementarității modurilor de viață simbolizate prin greiere și furnică, e artificios și conține multe prolixități. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate îndeosebi sătenilor. Ceea ce le distinge e
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
iar în medicină este o tradiție seculară în toată lumea. Atât ca instrument științific, cât și ca mijloc didactic, se utilizează din ce în ce mai mult și studierea și prezentarea de cazuri atipice, care servesc, în fond, după principiul „excepția întărește regula”, tot la demonstrarea unei teorii. Dar așa cum dacă excepțiile devin tot mai numeroase, ele nu întăresc, ci subminează regula, tot așa rămâne de văzut câte cazuri atipice sunt. Intrigantă din punct de vedere epistemic este și chestiunea următoare: în ce măsură cazurile atipice se constituie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se fundamentează pe teoria procesării de informații, teoria influenței sociale, perspectivele interacționismului simbolic, abordarea mimetică a proceselor exemplificată prin teoriile instituționale și teoriile sociocognitive. B. Erickson (1988) descrie teoria contagiunii ca explicând baza relațională a atitudinilor. Se dorește astfel o demonstrare a modului în care dimensiuni ale rețelelor de comunicare, cum ar fi frecvența, multiplexitatea, durabilitatea și asimetria, pot să aibă un rol important în construcția influenței în rețelele de comunicare. B. Erickson descrie, de asemenea, alți doi factori care sunt
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
au însușit terminologia respectivă, organizarea mesajului, folosirea ilustrațiilor și exemplelor adecvate - deoarece, atunci când acestea nu sunt în directă legătură cu ceea ce presupune conținutul mesajului, nu doar că nu ajută, ci împiedică reținerea mesajului, comunicarea etc.); - folosirea etimologiilor, clasificărilor, sinonimiilor, comparațiilor, demonstrarea utilității, (cum funcționează lucrurile, cum pot fi acestea folosite) etc. La acestea se pot adăuga multe alte elemente care să facă comunicarea eficientă, dintre care (Ferreol, Flageul, 1998): - concizia (în acest sens, 1. este utilă utilizarea unor fraze scurte, în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
alt sens decât cel dorit), referirea la ocazie (dacă este o ocazie specială, introducerea poate începe cu „sunt onorat că mi s-a cerut să vorbesc despre...”) sau la ceva ce s-a întâmplat recent (și deci cunoscut de audiență), demonstrarea importanței subiectului („voi vorbi astăzi despre ceva ce ne afectează pe toți...”), ilustrarea (care poate dramatiza prezentarea), utilizarea experienței personale, combinarea unei întrebări retorice cu un element de surprindere a auditoriului, utilizarea unor fapte care să anxieteze într-un fel
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]