15,009 matches
-
asta și l-am întrebat: "Cum te numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți și voi nume ca să vă deosebiți unii de ceilalți?" "Păi, e ăia albii, dă-i mai amărâți, mai belalii, e alilalanți roșii, mai e maroniii și negrii. Ăștia e toți! Io sunt maroniu." "Bun!", fac eu răbdător. "Dar așa, fiecăruia în parte nu i se spune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
milion "Salam", pe același principiu de care mă mai izbisem o dată, cum că astea le plac cel mai mult. Ce-i de făcut? Adevărul e că și printre oameni găsești sute de mii cu același nume. Chestia e că-i deosebești după diverse codificări din documentele de identificare, plus fizionomia și înfățișarea, dar pe gândaci cum să-i deosebești doar așa, după nume? Imediat am găsit o soluție care să-i satisfacă: "Bine dom'ne. Ăia roșcați, eclozați în martie, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult. Ce-i de făcut? Adevărul e că și printre oameni găsești sute de mii cu același nume. Chestia e că-i deosebești după diverse codificări din documentele de identificare, plus fizionomia și înfățișarea, dar pe gândaci cum să-i deosebești doar așa, după nume? Imediat am găsit o soluție care să-i satisfacă: "Bine dom'ne. Ăia roșcați, eclozați în martie, să-și zică Brânză Roșcată Martie Gigel, ăia albi, Brânză Albă Aprilie Costel, ăia maron, Brânză Maron Mai Agatocle
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că acest nobil ereditar valah, așa cum se și recomandă la un moment dat: nobilus sum, nu ajunge cu una cu două la rangul de cancelar al Principelui Transilvaniei; că el, observă că, chiar dacă pe Valea Marei, întâmplările nu s-au deosebit, continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți. Tocmai această precizare a naratorului, deosebit de prețioasă, justifică ambiția lui. Mihai era convins că citez: ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum și intră călugăr într-o mănăstire dominicană. După aceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul cântec de 1 Aprilie și pe un domn înalt și posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
străduiesc și eu să dau răspunsuri cu citate, pe măsură, chiar dacă nu erau alese din nuvela lui Ivasiuc. Într-o clipită îmi pare că-l aud ca prin vis: Pentru sute de ani, pe Valea Marei întâmplările nu s-au deosebit, dar continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți. De aceea Mihai n-a plecat cu un pâlc de pedestrași să se lupte pentru alții ci singur, fiind mai deosebit. Ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum și al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la ce este mai important, explicând totul într-un mod ironic. În principiu, această boală este mai ciudată (misterioasă) cu o dereglare la nivel genetico-informațional al sistemului imunitar, sistemul imunitar în cazul lupus-ului, nu-și recunoaște propriul organism, nu deosebește corpul pe care trebuie să-l apere de alți factori nocivi care ar periclita buna funcționare. Dacă anumiți viruși sau bacterii intră în organism și produce infecții sau alte boli, sistemul imunitar nu știe ce să facă, este derutat și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu autorizație specială de funcționare, cu personal autorizat C.N.C.A.N. Autorizarea personalului se făcea din două în două luni, care cuprindea funcțiile de șef unitate nucleară responsabil cu radioprotecția și gestionar cu sursele radioactive. Situația din unitate era puțin deosebită față de altele, deoarece eu lucram efectiv și autorizat în acest domeniu duceam și funcția de șef de atelier. În țară erau doar câteva ateliere de acest gen, dar toate cu păcatele lor. Conform unor decizii ca maiștrii militari să fie
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
Note despre lectură, eseistul evidențiază relația de complementaritate dintre psihanaliză și literatură, condiția acestora fiind una amenințată într-o societate în care omul lăuntric este uitat, iar disprețul față de subiectivitate este o trăsătură definitorie, terapeutul și scriitorul fiind niște specii deosebite de hipnotizatori ce se află la granița dintre interior și exterior, dintre conștient și inconștient. Eseurile sunt dense, cu putere de iradiație și relevanță axiologică, atât timp cât literatura și psihanaliza ni se dezvăluie exclusiv în punctele lor tangențiale, fiind ignorate deosebirile
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
pornea la drum cu ochii Închiși și deodată se trezea În fața unui zid, se izbea de el, fără cuvinte, mută. O secundă, două... Trebuia să spună ceva, orice, Doamne, erau În direct! Mă gîndeam că amintirile tale... trebuie să fie deosebite de ale celorlalți oameni, avînd În vedere că ești un veritabil expert În Dumnezeu. Oftă abia perceptibil. John Își mîngîie satisfăcut bărbuța bine Îngrijită, confirmînd printr-o ușoară Înclinare a capului că Într-adevăr așa stăteau lucrurile. Dar nu spuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd Îl căuta la telefon și nu-l găsea - și nimeni nu știa unde plecase - ea știa că plecase pe munte, să exploreze. Sau măcar așa Își imagina. De mult timp Își dorise ca soțul ei să aibă o preocupare deosebită de preocupările tuturor celorlalți bărbați de pe insulă. Discutaseră despre asta În urmă cu cîteva zile, atunci cînd Vic, supărat că nu reușise să repare aspiratorul, recunoscuse că e un tip mediocru. Bineînțeles, Christina Îl contrazisese. Ba chiar simțise nevoia să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ambii erau Înalți de peste un metru optzeci și cu trupul la fel de bine legat, unul dintre extratereștri, cel pe care-l chema Nut, avea obrajii pudrați și sprîncenele smulse, În vreme ce al doilea, dimpotrivă, purta o frumoasă mustață, ceea ce ajuta să fie deosebiți cu ușurință. Profitînd de Împrejurare, Valerian abandonă Aurametrul În mîinile Joannei-Jeni și se făcu nevăzut. Probabil că se ascunsese În cabina Daciei sale, pe care Kiki, scăpat de sub supravegherea Marychkăi, tocmai o studia curios, fiindcă nu mai văzuse pînă atunci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
simpatic, trebuie să recunosc. De ce ai fața verde? — Deoarece sunt extraterestru. — Știam, mi-a spus Michel! se mîndri Pablo. Dar adevăratul Vic unde este acum? I-am promis Christinei că Îl voi găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi de cel care fusese o vreme Vic, iar acum era Como. Înainte de a-i răspunde, Como Își luă mîna de pe umărul lui, iar Pablo oftă ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i face să rămînă de partea sa în continuare. întotdeauna alegerea țoalelor pe care trebuia să le îmbrace îl plictisise. Pierdea minute întregi pînă să se hotărască, chiar dacă hainele militare erau toate la fel, și doar gradul de uzură le deosebea unele de altele. E limpede că de acum înainte ceva o să se schimbe, se gîndi, bulbucîndu-și ochii la hainele civile aruncate în dezordine pe care Gulie le procurase cum putuse. Dacă mai stai mult pe gînduri, o să se lumineze de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai elagant mod posibil. Vor exista călăi și criminali, dar din aceia cu mănuși, dichisiți, ferchezuiți, încît nimeni n-o să-i deosebească de restul lumii. Toți morții vor fi planificați, iar numărul lor va fi stabilit în funcție de necesitățile cerute de evenimente. La sfîrșitul Revoluției însă nu vor fi lăsați să vorbească despre ceea ce li s-a întîmplat cu adevărat. Celor cărora pămîntul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar culmea, am văzut zilele trecute Într-un ziar, fotografii cu ghetouri din Italia, Spania, Franța, identice. cu ghetourile noastre: aceleași gunoaie, aceleași șandramale din rulote și carcase de mașini părăsite, aceeași plozi, și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și cineva din ghetou mi-a spus că aici ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Simplul fapt de a nu fi fost singură era o durere separată, diferită de semnificația halucinantă a persoanei în a cărei companie o găsisem. Asta îmi provoca un fior de uimire atât de violent încât aproape că nu-l puteam deosebi de unul de groază; iar când am înțeles ce le făcusem eu lor am avut un șoc care aproape că m-a durut fizic. Cu câtă naivitate îmi închipuisem că Honor este liberă; ba chiar îmi închipuisem, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
timp, gândurile mele îndreptate către ea, mult mai precise acum, deveniseră o durere sferică la periferia căreia atârnau, ca niște bucăți de carne, părți din ființa mea. Cu greu puteam găsi un nume potrivit pentru starea mea, într-atât se deosebea de mult de tot ceea ce simțisem altădată când fusesem îndrăgostit. Parcă trăirea mea actuală și cele din trecut nu aveau nimic în comun. Și totuși nu mă puteam gândi la nici un alt termen, dacă nu acela de dragoste, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Observându-ne, Își Întoarse palmele În afară și grăbi pașii. Dora Îl Întâmpină În capul scărilor, rotindu-se cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
observat ce palid era? Am expirat fumul. — Nu, sincer să fiu, habar n-am avut. Acum că zici tu, poate că mi-l pot imagina ca femeie. Când am ajuns și vă roteați prim cameră, mi-era greu să vă deosebesc. Dar mai târziu - vocea și gesturile alea? Nici o șansă. — Mă rog, nu contează, nu? Dora Îmi luă țigara. Vreau să spun, ce ai Între picoare. Felix se consideră bărbat. Și mai mult de atât, n-am ce spune. Susține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-a cerut În căsătorie. Nu locuiserăm Împreună deloc, dar nu Îmi făceam griji. Hunter era o persoană fericită, nesofisticată, altruistă, nu era greu să stai lângă el. Nu era obsedat de sine, nu avea Îndoieli cu privire la sine, ceea ce Îl deosebea simțitor de alți iubiți de-ai mei din ultima vreme. Nu se isteriza, nu o lua razna. Rezolva orice problemă fără tam-tam. Nu analiza mai mult decât era cazul, o calitate greu de găsit la bărbații americani. Eu dau vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se face musai când Îți părăsești soțul: Îți faci rost de o perfuzie ilegală cu vitamine de la doctorul Bo Morgan. Știi senzația aia de plutire pe care o ai când Îți cumperi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-ți impune respect și te obligă, cînd le cunoști, să-i prețuiești opiniile. Un ochi grăbit, o privire de suprafață ar face imediat asemănarea între asistentă și Maria Săteanu, ca între două haine cusute la fel, dar pe care le deosebești imediat ce prinzi stofa între degete și-o pipăi; Maria este aspră, n-are nimic din catifelarea celeilalte; pînă și cultura doctoriței este o formă de spoială, o acumulare care nu a schimbat nimic în sufletul ei, dovadă întrebarea pusă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-aș mai fi soția lui Săteanu... Oare... Mihai... Să fiu serioasă! Nici măcar o locuință mai ca lumea nu are... Și cum să-i spun lui Mihai că va avea un copil?! Ar fi inuman! Cu ce m-aș mai deosebi de celelalte...?! El, măcar, a avut tăria să încerce să mă întrebe dacă nu mă tem că rămîn gravidă; oare așa face cu toate femeile? Posibil. Cu mine ar fi avut motivul cel mai mic; sunt ginecolog, soția lui Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai să-i spunem Cealaltă Carol, ca să o putem deosebi de Carol a Noastră), fuseseră întotdeauna aliații lui Dan în activitățile lui bahice. Ted Wiggins chiar ieșea din spatele casei de marcat să țină ușa deschisă pentru ca Dan sau Carol să se poată strecura afară clătinându-se sub povara dozelor albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]