4,078 matches
-
mănușă pentru aș lua la revedere. Panait i-o sărută galant iar Aglae îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi vechi prieteni care se bucură unul de prezenta celuilalt. Rămas în poartă, Virgil o privea cum se depărtează cu pașii săi mărunți. Cum era doar într-un pulovăr subțire, simți tăria gerului și reveni la căldură gândindu-se la faptul că încă o femeie i-a trecut pragul casei, iar viața lui interioară este la fel de săracă ca și
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
cruce pentru noi. Cu iubire în suflet poți transforma totul. Dar... Acesta dar, se referă la timp. La înțelegerea acestei iubiri de către noi toți. Vă așteptați ca toți să înțeleagă și să accepte valoarea omului, să dea iubirii totul? Ne depărtăm din ce în ce mai mult de ceea ce strămoșii și credința ne-au învățat. Ceea ce se mai întâmplă este confruntarea cu omul, cu cel asemeni lui și nici nu-și dă seama că el se confruntă de fapt cu cel care l-a creat
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
era mai informat ca mine. Nu am scris nici cum muzicieni de toate națiile, inclusiv asiatici, își montau instrumentele pe lângă scuaruri și își etalau talentul, dând concerte spontane în aer liber. M-am plimbat prin zona gării, pentru nu ne depărta prea mult de aceasta și am fotografiat tot ce mi se părea interesant. Chiar aveam ce fotografia, fiind un oraș frumos, interesant și plin de istorie. Odată ajunși la Tongrinne, am început pregătirile pentru încheierea excursiei în Belgia. A fost
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
și de foame. Am băut din șipotul izvoarelor și am îngenuncheat împreună-de atâtea ori!-la capătul cumpenelor, după ce primejdiile se risipeau. Suntem împreună, Ghiță, așa cum ne-am legat! și vom fi mereu! Nu te-am părăsit și nu m-am depărtat! Sunt aici-și lupt pentru noi! Pentru noi toți! Lupta noastră ostășească continuă împreună cu tine... Volumul al II-lea Nu părăsi pământul strămoșesc! Nu părăsi pământul strămoșesc!-este imperativul ce se cere tuturor Fiilor adevărați ai acestei Glii de Aur
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
copii jocurile noastre se mută iar în bârlog unde îngerul ne veghează hibernarea și coboară din icoană să guste lipia caldă scoasă acum din cuptor. așteptăm ziua de Paști. a rămas ploaia au rămas diminețile înfrigurate numai vremea aceea se depărtează încet ca un felinar agățat de căruță mâinile bunicii... (...) ... o fotografie alb-negru. din când în când aud chemarea mamei să împărțim pâinea îngerul coboară i se simte privirea încadrată de ramele tot mai vechi ale icoanei de vatră. III și
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
asta ,vrei să facem accident ? - Nu facem niciun accident ,nu e așa aglomerat ! Vezi cum te-mpinge Necuratul ? Te-mpinge la gesturi absolut necugetate ! Întorc, rugându-mă să nu se-ntâmple absolut nimic. Dar dacă asculți de Necuratul, te-ai depărtat de Dumnezeu. Un tir imens îmi apare de nicăieri direct în față și din instinct trag dreapta de volan,uitând că-n dreapta e doar un gol fără sfărșit. Plutim instantaneu prin aer și după câteva secunde, aterizăm forțat în
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
horite lin de tatăl meu În mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișor Iar aripile dragostei m-au ocrotit, Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit: Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor. M-am depărtat de toate, de părinți și frați, De prieteni, rude și de satul meu natal; Trecutul mi se pare-o floare de santal Ce ne-oglindește și ne face mai curați. Referință Bibliografică: Șuvoaie de-amintiri / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
cealaltă mână. Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră foarte mult în timpul acestor explicații, dar niciunul nu ținea să se depărteze și, strâns, la braț, mergeau încet, cu pași egali, privindu-se ca doi îndrăgostiți. Nu realizau că așa se întâmplă, dar simțeau amândoi o stare de bine pe care nu doreau să o întrerupă. Erau amândoi furați de frumusețea clipelor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
Ar fi bine să îl luăm cu noi. Oricum, Ionuț nu credea că, după ce se cocoțase pe umerii lui ronțăind biscuiți, Țuchi ar mai fi dorit să se dea jos prea repede, așa că porni pe urmele de cenușă care se depărtau de acel loc. Nu era prea greu să urmezi calea pe care apucase vrăjitorul, atâta timp cât zăpada se topise și trunchiurile brazilor purtau urmele unui foc proaspăt. În curând, drumul pe care îl urmau se închise în fața unei stânci imense. - Asta
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția buneicuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
ochii lor în noapte ! Sunt, în câmp, la marginea pădurii... Mă bucur că pădurea noastră mai are vulpi, căprioare, mistreți, iepurași, fazani, bursuci... Nu ne vine să mai plecăm acasă. Totuși, mama s-ar putea îngrijora dacă am întârzia. Ne depărtăm și eu privesc în urmă, să pot vedea cât mai mult timp această imagine rară. Mi-e dragă pădurea, îmi place vântul și ploaia, ninsoarea și viscolul...dezlănțuirea naturii... Ajungem acasă și nu știu cum să anunț alor noștri cât mai enigmatic
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
legendarul han, unde, „printre cupe de cristal”, s-a aprins jarul iubirii, în timp ce jocul erotic le-a aprins inimile celor doi îndrăgostiți (Hanul). Cu toate acestea, „bruma toamnei” s-a așternut insidios în inimile celor doi, făcându-i să se depărteze odată cu trecerea anilor, când „... în inimile noastre se desfrunzeau păduri”. Cu toate acestea, prima dragoste nu se uită niciodată, nici măcar în „toamna” vieții, deoarece „fiecare/purta o taină-n suflet, iubirea ce-a trăit”, ea, această primă iubire, „mi-a
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
îi oferă și prețuirea, și nemurirea” femeii, după cum însuși creatorul mărturisea. Eseul se încheie cu o selecție de maxime aparținând marelui sculptor, dintre care am reținut două. Una evidențiază concepția artistului despre rolul artei („Arta trebuie să apropie, nu să depărteze.”), cealaltă subliniind principiul universal aflat la temelia întregii sale creații („Frumosul e echilibrul absolut.”). Deși nu foarte extins, eseul lui Ștefan Vida Marinescu ne apropie de arta sculpturii, ne face părtași la bucuria de a admira (și a înțelege) creația
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
acel moment am avut un declic, îi voi ajuta cu dăruire pe cei care vor avea nevoie de sprijinul meu în caz de suferință! Și... așa s-a întâmplat. Tata, fiind tânăr s-a recăsătorit, iar eu încercam să mă depărtez cât mai mult de acel, “ambient” familial pe care nu-l puteam accepta și... la doar douăzeci și unu de ani, m-am căsătorit. Studiile le-am terminat după patru ani, timp în care a venit și primul copil, un băiat în
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
legendarul han unde, „printre cupe de cristal”, s-a aprins jarul iubirii, în timp ce jocul erotic le-a aprins inimile celor doi îndrăgostiți (Hanul). Cu toate acestea, „bruma toamnei” s-a așternut insidios în inimile celor doi, făcându-i să se depărteze odată cu trecerea anilor când „și-n inimile noastre se desfrunzeau păduri”. Cu toate acestea, prima dragoste nu se uită niciodată, nici măcar în „toamna” vieții, deoarece „fiecare/purta o taină-n suflet, iubirea ce-a trăit”, ea, toamna, „mi-a ținut
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-mă cu mila milostivirii Tale“. Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporește încrederea în bunătatea lui Dumnezeu, care așteaptă întoarcerea acasă a fiecărui fiu rătăcit. Condacul acestei zile spune: De la părinteasca slava Ta depărtându-mă neînțelepțește, întru răutăți am risipit bogăția pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc Ție: Greșit-am înaintea Ta, Părinte Îndurate! Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă fă ca pe unul
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
mă fă ca pe unul din slujitorii Tăi. În același spirit, la Utrenia acestei duminici se cânta Psalmul 136, al înstrăinarii, cântat de evrei în captivitatea babilonică, pe când se gândeau la orașul sfânt al Ierusalimului. Acest psalm exprimă plânsul omului depărtat de casa Tatălui ceresc, pus în fața luptei decisive cu păcatul și cu patimile. El va fi cântat și în ultimele două duminici dinaintea Postului. Despre cugetarea la sfârșitul propriu, ca fiind filosofia cea adevărată și autentică Sâmbăta pomenirii morților este
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
nu pot fi socotite ca fiind eretice sau primejdioase, iar Roma este dispusă a-i îngădui toată libertatea de a vorbi și este îndreptățit prin faptele sale. Irod a surâs cu ironie și salutându-mă, cu respect prefăcut, s-a depărtat. Se apropia marea sărbătoare a evreilor; conducătorii religioși plănuiau să se folosească de această ocazie și de excitarea populară, care are loc întotdeauna, la sărbătoarea Paștilor lor. Orașul era arhiplin de o populație turbulentă care dorea moartea Nazarineanului. Spionii mei
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
poeziei sale. Retrăirea unei exprimări, o face cu o linie curgătoare, inclasabilă acestui curent de poezie. Este suficient, o succesiune de poezii a fi citite, și îți dai cu multă ușurință seama, de fondul ideilor exprimate. Timpul ni s-a depărtat treptat, treptat ne-am fărâmat puțin câte puțin, în urma noastră a rămas totul, agonia inimilor e doar durerea prezentului. - Timp carnivor, fără timp Esența poeziei Irinei Lucia Mihalca, se impune prin câteva însușiri bine precizate în timp - timp care însumează
DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370736_a_372065]
-
pierdut fără ele. Sunt prizonier la fel ca toți oamenii. (Începe să caute din nou.) Unde sunteți? (Se apropie de freastră.) Copacii aceștia au rămas atât de goi, că poți să privești prin brațele lor lemnoase până dincolo de rădăcină. (Se depărtează de fereastră și ia o altă haină spre cercetare.) Am greșit. Am ales calea copacului. Mi-am scuturat toate frunzele gândurilor și acum nu le găsesc. Cum le-aș putea găsi dacă eu nu mai am frunze? Sunt gol. Gândurile
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
acum nu le găsesc. Cum le-aș putea găsi dacă eu nu mai am frunze? Sunt gol. Gândurile au plecat departe și eu mă rotesc ca ceasornicul. E noapte sau ziuă? Se apropie din nou de fereastră.) E noapte. (Se depărtează de fereastră speriat și se așează pe un scaun.) E noapte și e iarnă grea. Își ridică gulerul de la cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
fereastră. Privește afară.) Totul doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Acum ne răcorim și noi în noroiul loviturilor. Alt om din grup: E suficient. Alt om din grup: Nu e suficient. Ăștia au șapte vieți. Mâine tot în drumul nostru o să-l aflăm. Alt om din grup: Eu plec. (Se depărtează. Ceilalți mai lovesc de câteva ori și se depărtează și ei.) Vicu (târându-se spre bancă) E atâta umezeală. Nu mai deosebesc mocirala de sânge. (Plânge. Ajunge lângă picioarele băncii.) Și nu am văzut stelele. Prafurile din noaptea asta au
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
om din grup: E suficient. Alt om din grup: Nu e suficient. Ăștia au șapte vieți. Mâine tot în drumul nostru o să-l aflăm. Alt om din grup: Eu plec. (Se depărtează. Ceilalți mai lovesc de câteva ori și se depărtează și ei.) Vicu (târându-se spre bancă) E atâta umezeală. Nu mai deosebesc mocirala de sânge. (Plânge. Ajunge lângă picioarele băncii.) Și nu am văzut stelele. Prafurile din noaptea asta au fost o înșelăciune. Și laptopul meu? Și soarele meu
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]