7,752 matches
-
miracolul ar putea reprezenta un blestem. Locuitorii orașului Gafsa din Tunisia au dat năvală să se răcorească în apa lacului a cărui adâncime atinge aproape 20 de metri în unele zone. Lacul a apărut peste noapte, la 25 de kilometri depărtare de orașul Gafsa, în condițiile în care în ultimele săptămâni temperaturile au depășit 40 de grade Celsius. Miracolul din deșert, cum s-au grăbit oamenii să-l numească, s-ar putea dovedi însă periculos pentru sănătatea celor care continuă să
După gaura din Siberia, o altă minune a apărut în deșert by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/79108_a_80433]
-
în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. Căprioara
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
marea frustrare mistică în care trăia") și "relațiilor" sale cu Dumnezeu. Nu sunt foarte convins că auroralul peisaj consemnat în Caiete ("Insomnie la țară. Odată, pe la 5 dimineața, m-am sculat să admir grădina. Viziune de Eden, lumină supranaturală. În depărtare, patru plopi se înălțau către Dumnezeu") reprezintă în chip evident expresia unei stări extatice cu credință, așa cum susține Marta Petreu. De ce nu s-ar citi aici doar expresia livresc-lirică a unui entuziasm estetic? Să fie apariția numelui lui Dumnezeu în
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
va avea loc duminică 1 septembrie a.c., la orele 19.00, la Teatrul UnTeatru. Scrisoare către Casandra este încercarea lui Pedro Eiras de a supraviețui unei lumi în care violența, singurătatea și moartea înfloresc amețitor. Doi îndrăgostiți, o scrisoare și depărtarea. Fragilitatea discursului teatral e potențat de fundalul imaginat de autor: războiul. Se vorbește despre un soldat condamnat care a făcut tot ce-i stătea în putință pentru a evita nebunia. Și despre o Casandra - cea blestemată să ghicească. Prin cuvintele
Premieră la Unteatru: Scrisoare către Casandra by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74509_a_75834]
-
de macarale, de scripeți, de containere și de camioane, așteptând mijirea aurorei și muncitorii care mergeau către Tejo, greu de distins în ezitarea soarelui. Trenul, dragostea mea, s-a deplasat spre Estoril și Cascais (de aici de unde locuim disting în depărtare târguri care strâng între degete albatroși și pacheboturi) iar acest etaj întâi al nostru din Quinta do Jacinto a vibrat ca și cum un vârtej de biele l-ar fi spintecat dintr-o lovitură, zgudind pe rafturi urșii de lut și elefanții
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
Constantin Țoiu Neantul făcut din evenimente gălăgioase... din infrasunete... pe care nu le auzim și pe care doar elefanții,... pahidermele..., le percep cu unghiile labelor lor grele călcând pe pământ... de la mari depărtări prin junglă. Sau din supra-sunete, pe care nu le auzim, de înalte ce sunt, și care ne asurzesc. în orice caz, neantul un receptacol de fleacuri gălăgioase pe care urechea noastră nu le prinde... E dimensiunea, ori subdimensiunea, anormală, felului
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
sau unul de bragă, la plecare un șirag de cârnați de Pleșcoi, garantat autentici. Spre a face loc valurilor de turiști asaltând la toate vămile, treisprezece până la cincisprezece milioane de români vor pleca, la rândul lor la cele mai mari depărtări. Oriunde se vor produce răpiri de turiști, în grupul respectiv se vor afla și români. Va fi așa de bine. Pentru mine sper însă că nu și pentru dumneavoastră, va fi prea târziu. Nu știți cât mă doare.
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
o fascinantă elegie ce vorbește despre curaj, demnitate umană și irepresibiliă dorință de libertate: Deodată i-a venit în minte o altă imagine. O dimineață de vară timpurie. În văpaia primelor raze de soare, câmpurile de grâne colorau colinele din depărtare într-un galben și mai intens. Satul era gol. Tocmai își sărutase cei doi copii care dormeau și bebelușul abia născut. Era gata să plece la Roma, dar tânăra lui soție insista ca el să-și bea măcar cafeaua. Puțin
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
al lui Bujor Nedelcovici la un obiect principal, acesta ar fi Răul. Enigmaticul Rău, căruia i s-au dat de-a lungul veacurilor atîtea explicații, pururi prezent în viață, în afara ca și-n lăuntrul nostru, infirmitate a Creației ca o "depărtare de esență și tindere spre ce nu este" cum glăsuia Fericitul Augustin. A-l suprima, vai, nu stă în puterile omenești, a-l ignora ar fi un artificiu inutil dacă nu primejdios, astfel încît se impune identificarea, delimitarea, analiza lui
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
lipsește nici Arghezi, care apare însă doar la NOTE și TRIMITERI. Poate pentru că într-o carte românească a jocurilor de limbaj și suprarealismelor totul trimite la Arghezi?) Iată-l, de pildă, pe Mircea Ivănescu, dezvăluindu-și iubirea și incursiunile în depărtări metafizice cu ajutorul pisicii: "...Să pleci dintr-un loc în care ai stat mult/ să pleci cu pisica în brațe, pisica/ privindu-te în vremea asta, cu frica/ ei de zăpadă răsfrângându-se pe chipul tău mult/ aplecat, să te aperi
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
cu seamă frumusețea delicată a chipului și părul negru, bogat, care i se revărsase în brațe, parcă agățându-se de el ca mirosul tămâii ce arde mocnit. Serjul albastru n-a stăvilit căldura stăruitoare, pătrunzătoare. Parcă dogorea un foc din depărtare. Ce să-l fi provocat? Radiase dinspre un vas frumos de porțelan... dând de înțeles că afecțiunea pentru el era poate exagerată. Capul fetei avea o greutate dură și apăsătoare. Și-apoi, ochii lui Fusako. Cât i-a ținut obrazul
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
damă,/ până norii-și leapădă din scamă" (Danț). Inspirația e clasică, oarecum pillatescă în umbra peisajului, cu ceva din triumfalismul și prea plinul lui Radu Gyr. De la primul: "Marmora de Paros, albă, rece, grea,/ am s-o înalț să-nvingă depărtarea și/ palida lucire care mă lovi/ când din creanga bolții a căzut o stea" (Antică). Din celălalt: "Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse,/ vă mai aud și-acum, când nu se/ mai văd în depărtare căi// și
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
să-nvingă depărtarea și/ palida lucire care mă lovi/ când din creanga bolții a căzut o stea" (Antică). Din celălalt: "Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse,/ vă mai aud și-acum, când nu se/ mai văd în depărtare căi// și toate vorbele sunt spuse/ și câmpul adunat în clăi./ Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse" (Ierni de demult cu zurgălăi). Doamna din stihuri este alintată cu majusculă, trubaduresc, dar nu și pomenită pe nume, în
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
de roze, expuse vitregiei anotimpurilor: Printre trandafiri/ vântul mână cai,/ tropote și hai,/ muzici și oștiri.// - într-un lung alai/ printre prăbușiți - Printre trandafiri,/ vântul mână cai./" (Printre trandafiri). O filosofie a trecerii se alcătuiește în muzicalul susur al verbului: "Depărtările cu îngeri/ nopțile nu ne dau pace/ Caii fug, pădurea tace,/ zarea s-a umplut de sânge// Ce se face, se desface,/ ce s-a risipit se strânge, Marea pe nisip își frânge/ vânturile-ncolo-ncoace" (Caii fug, pădurea tace
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
că imaginea lui a ajuns la tine iremediabil deformată. E ca și cum filtrele succesive prin care a trebuit să treacă i-au alterat substanța și i-au netezit relieful, lăsînd în urmă coaja plată a unei efigii șterse. Și cu cît depărtarea în timp e mai mare cu atît gradul de estompare pare să fie mai adînc. Cauza nu e de căutat într-o rea-voință măsluitoare, ci în dificultatea inerentă de care se lovește fidelitatea descrierii unei metropole imperiale. Cînd e vorba
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
țara, îi place foarte mult tot ce face aici", a povestit pentru Click! un apropiat al cuplului. Deși au un copil superb împreună, Achim Ionuț (1 an și jumătate), relația lor a fost greu de întreținut la sute de kilometri depărtare și acesta a fost, se pare, motivul care a dus la răcirea sentimentelor. Contactați de ziarul Click!, Jojo și Ionuț Grama nu au dorit să ofere informații despre separarea lor. Ea a transmis, prin purtătorii de cuvânt de la PRO TV, că
Motivul despărțirii dintre Jojo și soțul acesteia () [Corola-journal/Journalistic/73046_a_74371]
-
art. 10 alin. 4, art. 10^1 și art. 14-22 sînt aplicabile și în cazurile privind litoralul Mării Negre sau marea teritorială a Republicii Socialiste România. Art. 28^2 - Pescuitul sportiv cu barca în marea teritorială este permis pînă la o depărtare de 4.000 m de la țărm. Art. 28^3 - Parcarea, acostarea, staționarea la ancoră și folosirea ambarcațiilor de agrement, sportive, pescărești și "Salvamar" sînt permise cu aprobarea și în condițiile stabilite de comandanții unităților de grăniceri. Art. 28^4 - Excursiile
DECRET nr. 61 din 25 martie 1981 pentru modificarea Decretului nr. 678/1969 privind regimul de paza a frontierei de stat a Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106576_a_107905]
-
mod arbitrar, după gustul și inspirația lor. Și că ar fi o naivitate ca noi, cititorii, să cautăm în cartea lui Marius Oprea tocmai America, acea țară pe care chiar și în mod obiectiv o vedem confuz de la o asemenea depărtare. Nu este nici măcar America lui Alain Ginsberg, fiindcă de aceea se apropie mai mult România lui Ianuș, decât America lui Marius Oprea. De fapt, în această carte, autorul scrie Despre tristețe, Despre putere, cu Pauză de respirație între Solo de
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
reala afinitate pe care o are cu lumea truffaultiană, ci înțelegerea pe care o dobândește de-a lungul unei cercetări înde-lun-gate asupra resorturilor cinematografiei ca artă totală privită prin fereastra pe care Truffaut o lasă închisă special pentru a sublinia depărtarea și apropierea deopotrivă pe care ecranul o așază între noi și lume. Criticul începe prin a risipi iluzia de grație mozartiană cu un minunat l'air de rien pe care o lasă o parte din filmografia truffaultiană, - o probă o
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
modernitatea declarându-se "un om nostalgic, cu totul întors spre trecut." Aici se află un alt punct de contact cu arta fotografică care ar fi putut fi speculat încă și mai mult și care regizează cum bine observă criticul arta depărtării și a provizoratului ca efemeritate, având ca expresie printre altele ronsardiana princesse lontaine devenită femeia magică, "apariția" în filmele lui Truffaut din care iubiții se aleg cu fetișuri precum imaginea picioarelor sau care le prefigurează moartea apropiată. Magda Mihăilescu reușește
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
pot face rău nicicui. Doar un cocoș cocoțat pe grindă cucurigu, cucurigu În lumina unui fulger. Apoi o pală umedă de vânt Aducând ploaia Gangele înecat în praf era și frunzele vlăguite Așteptau ploaia, în timp ce norii negri Se adunau în depărtare, peste Himavant. Jungla se ghemui, încovoiată în tăcere, Și atunci vorbi tunetul: DA Datta: Ce am oferit? Prietene, sângele-agitându-mi inima, Teribila-ndrăzneală a unei clipe de capitulare Ce un veac de prudență n-o poate retrage Prin asta, și numai
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
mică măsură cotidianul, evită Ťpomelnicul momentelorť. Ele scriu Ťvoluptatea melancolică a unei imobilități în plină conștiință a inexorabilei treceri, ca în lungile după-amieze de vară la București, privind frunzișul umbros din fața geamului din hol și întinderea aurită de peste acoperișuri, până-n depărtare...ť (20 April 1992, Ostersonntag). Sunt pagini apropiate de poezie, care prind, vrăjesc - trepidare pe loc a aripii de albină.
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
din urmă, normalității, trec, în studiul Rodicăi Zafiu, de clișee și stereotipuri, redescoperind prospețimea unor pagini parfumate precum cantalupii Orientului. Chantal Chevallier-Chambet analizează nesupunerea lui Istrati, citit prin dublul său, Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți și estropiați, vagabondajul, frontiera, depărtarea, mereu dorită, de limită. Din ele, toate, dospește o scriitură a libertății, în care va respira în voie "autodidactul care-și găsește Sorbona unde poate", în care se va ostoi setea lui de spații deschise. "Sous l'histoire, la mémoire
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
recunoscător, înainte de toate, că l-a primit, apoi că i-a oferit șansa de a se afirma, Basile simte că redevine Vasile, simte nevoia de a se întoarce la origini. El se întoarce astfel într-o țară pe care, din depărtarea la care se afla, o consideră încă a lui, dar pe care, atunci când o revede, nu o mai recunoaște. Mai întâi, constată că, atunci "când vii de la Paris, Bucureștiul are ceva ciudat. Te întrebi de ce a fost denumit pe vremuri
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]