3,462 matches
-
aduși lângă noi de la un spital de boli mintale din Cernăuți. Și ce s-a Întâmplat cu acești oameni? Nu știu. Au mișunat printre noi și apoi au dispărut așa cum au apărut. În afară de dumneavoastră, din familie, cine a mai fost deportat? Familia mea era compusă din patru persoane: părinții, o soră mai mare decât mine și eu. Dar a mai fost bunica și frații mamei mele cu familiile lor. În total am fost acolo 14 persoane. Cât timp ați stat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Vatra Dornei; și (II) Scrisoare (nr. 22287 din 31. 01. 2000) adresată mie de către Serviciul Român de Informații, prin care se confirmă faptul că familia mea, În frunte cu tatăl Schoil Leib, compusă În 1941 din patru persoane, a fost deportată din Vatra Dornei, la data de 11. 10. 1941, În Moghilev și Briceni și a fost repatriată la data de 14. 04. 1945, prin punctul de frontieră Ungheni. (decembrie 2002) „ Am fost obligați să purtăm steaua galbenă” interviu cu Roza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că este vorba de un ofițer român. Mi s-a făcut tare frică și am plecat repede spre casă, avându-l pe acest ofițer pe urmele mele. De atunci, de câte ori ieșeam, mă pomeneam cu această prezență nedorită. La Moghilev era deportat din Cernăuți un evreu spurcat, mârșav și josnic care furniza ofițerilor fete evreice, un nemernic pe nume Kaplan. Ofițerul care mă urmărea a apelat probabil la serviciile lui Kaplan. Într-o seară, acest neom a venit la noi și i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic, nu prea aveam bani pentru medicamente și hrană. Alergam cât puteam pe la dentiștii care o duceau mai bine, lucrau chiar, dar primeau și ajutoare de la rudele din țară. M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-a ajutat să pot vinde puținele materiale dentare pe care le mai aveam. Când mama era În convalescență după această boală istovitoare, s-a Îmbolnăvit sora mea de tifos exantematic. Rugămințile noastre adresate domnului Nussbaum, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am reușit să plecăm. După Întoarcerea În România v-ați mai Întâlnit cu oameni care au avut aceeași soartă, care au fost În Transnistria. Mai vorbiți cu ei? (plânge) Dar sunt atât de puțini. De exemplu, soțul meu a fost deportat din Vatra Dornei. Noi ne-am căsătorit acolo, În lagăr, În Transnistria, În 1942. Și când soțul meu a fost eliberat din armată - că, v-am spus, a fost luat de ruși În armată imediat după eliberare - a avut dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la care lucrau mulți evrei, dar cei mai mulți erau din Vatra Dornei. Au reușit pentru că cel care conducea era și el din Vatra Dornei și pe urmă au fost Încurajați foarte mult când a venit și Filderman. Și Filderman a fost deportat Într-un timp În Transnistria și el a ajutat mult ca oamenii să lucreze. În Cartea neagră sunt date care arată că au fost omorâți atâția, despre Transnistria, despre calvarul din Edineț... Am undeva, scrise de cuscră-mea, deci de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În afară de mama mea: Katz Bob, ulterior Moisă, care a decedat În anul 2001 la București; Jigun Sima, decedat În Israel; Jigun Smil, care trăiește; Jigun Ghidale, decedat; Klimann Haim, decedat. Am stat ascunși la Moghilev, Însă am fost descoperiți și deportați la Tropova, un lagăr situat Într-un sat din Ucraina. Aici am trăit sub spectrul morții: lente exterminări prin foamete, bătaie, goniți din loc În loc, desculți prin zăpadă... Evreii erau cazați Într-o fostă școală, unde dormeau pe jos, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
foarte vioi, Își amintește totul. Anul trecut pe vremea asta a fost În vizită: e foarte, foarte vioi pentru vârsta lui și parcă nici n-a trecut prin atâtea. Moisă mi-a dat o declarație În 1992. Spune: „Am fost deportată În lagărul Tropova - Moghilev, Transnistria, Împreună cu Iancu Bianca (așa e numele meu), căsătorită Idel, În perioada 1941-1944, Bianca având la data internării În lagăr 4 ani. Am mai stat Împreună cu mama ei, Iancu Ruhla, Jigun Smil, actualmente În Israel, Jigun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În care două-trei persoane mai În vârstă, care nu s-au mai putut deplasa și au rămas, au fost Într-adevăr Împușcate: au fost duse În lunca Siretului și acolo au fost lichidate... Când ați aflat oficial că veți fi deportați În Transnistria? De acolo, din Dornești, unde am fost evacuați prima dată, am ajuns la Câmpulung, unde am stat până pe 12 octombrie. Cu două zile Înainte s-a știut... De la Siret cu ce ați fost evacuați la Dornești? Fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înființate de Comunitatea Evreiască: unul În Fălticeni și altul la Rădăuți... După un timp, vreo câteva săptămâni, cred, Îngrijitoarele orfelinatului l-au condus prin spatele caselor pe un domn din Fălticeni care-și căuta nepoata: eu eram... — Unchiul nu fusese deportat? — Nu. El era din Fălticeni. — De unde aflase de dumneavoastră? — De la o altă fetiță, care venise la o mătușă. Era o fetiță mai mare, iar acea mătușă era vecină cu unchiul meu. De la acea fetiță a aflat el că În orfelinatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde v-ați născut, despre familia dumneavoastră la acea vreme...? — M-am născut În 1923 la Galați, dar părinții mei au trăit toată viața În Suceava - deci eu am trăit, de la câteva luni, la Suceava, până În 1941, când am fost deportați În Transnistria. Tatăl meu a fost negustor, a avut un magazin de manufacturi, eram o familie destul de Înstărită, cu casă frumoasă, cu un magazin bogat, cu mărfuri de manufactură, care bineînțeles că a fost confiscat... — Deci În 1924 deja v-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am, totuși, o diplomă de a V-a și a VI-a, făcute normal... — Asta În ce an se Întâmpla? — În ’39-’40, căci În ’41 am fost deja deportați. Din ordinul mareșalului Antonescu, toți evreii din Suceava am fost deportați: n-a rămas nici un singur evreu În Suceava... — De ce legi antisemite vă aduceți aminte din acea perioadă dinaintea deportării? — În primul rând era legea aceea, cum se chema, românizarea. Ei, atunci au fost confiscate bunurile evreiești, pe urmă a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost confiscat din ordinul lui Antonescu... — În ce an? — În ’41... — Chiar Înainte de plecare, nu În ’39... — Da, Înainte de plecare. Noi aveam o casă mare și frumoasă, frumos mobilată... V-am spus, eram o familie Înstărită. Iar când am fost deportați, chiar Înainte de a fi fost scoși din casă, a venit un plutonier, a intrat În casă și s-a făcut stăpân În casa noastră... După război s-a evacuat din casa noastră: când au venit rușii, el a plecat undeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
va executa ordinele lui Hitler, că de fapt politica lui era de lichidare a evreilor: metoda lui Antonescu a fost tot de lichidare, numai că a fost o metodă a lui, specială, prin deportare, prin Înfometare, boală, frig... Ne-au deportat Într-un loc unde nu aveam mâncare, febra tifoidă și exantematicul ne-au Îmbolnăvit și era un frig cumplit: asta era metoda lui de exterminare, de lichidare a evreilor... Era o metodă originală a lui Antonescu - nu știu dacă era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făcut Hitler, dar avea metoda lui - vă spun, din Suceava n-a rămas un singur evreu la deportare, i-au scos și din spitale pe cei bolnavi... Deci, În ziua de 16 octombrie 1941, din ordinul mareșalului Antonescu, au fost deportați toți evreii din Suceava... — Prin ce alte lucruri ați simțit că se Înrăutățește situația evreilor? — În primul rând ne-au dat afară din școli, din universități, pe urmă am purtat steaua galbenă, n-aveam voie să ieșim, după ora 6
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
evreii maltratați? — Nu, populația a asistat neputincioasă - nu i-a apărat, nu se putea, căci ordinele lui Antonescu spuneau că dacă nu execuți te Împușcă: cine nu executa ordinul era Împușcat pe loc... Așa și cu Transnistria, când ne-au deportat - ordinul lui Antonescu suna astfel: cei care nu vor pleca și vor rămâne vor fi Împușcați... Când ați fost Înștiințați oficial că veți fi deportați? Sau știați dinainte? — Nu, nu se știa dinainte. Noi am plecat pe 16, iar primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cine nu executa ordinul era Împușcat pe loc... Așa și cu Transnistria, când ne-au deportat - ordinul lui Antonescu suna astfel: cei care nu vor pleca și vor rămâne vor fi Împușcați... Când ați fost Înștiințați oficial că veți fi deportați? Sau știați dinainte? — Nu, nu se știa dinainte. Noi am plecat pe 16, iar primul eșalon a plecat În ziua de 15 - cred că din 15 am aflat... Un toboșar a mers În toate cartierele orașului și a spus că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de acolo erau duși la muncă În lagărele germane și foarte mulți dintre ei au fost uciși În acele lagăre... Acum Îmi aduc aminte o Întâmplare... Noi am stat cu o familie din Cernăuți - Cernăuțiul, știți, o parte a fost deportat și o parte a fost salvat de un primar sufletist... — Traian Popovici... Da, despre el vorbeam... Și el a oprit deportările, dar o parte din cei deportați au ajuns la Vinița, Într-un lagăr german, și Într-o noapte ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el, și mama lui, și a rămas În viață această mamă cu copilul, care mai trăiesc și acum... Niște grozăvii - greu de Închipuit că s-a putut Întâmpla așa ceva... Trist este că acum se neagă faptul că Antonescu ne-a deportat, că Antonescu a avut un plan de lichidare a populației evreiești... Dar asta a fost o realitate... Asta a fost politica lui... După ce a fost eliberat lagărul, cât timp ați mai stat acolo? După ce a fost eliberat lagărul, tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel de motivare din partea lor. N-aveai cui să te adresezi, toată lumea era Înfricoșată, speriată, și erai fericit dacă scăpai fără să fii Închis, fiindcă pe cei Închiși era clar ce-i așteaptă... Când ați aflat oficial că veți fi deportați? La sfârșitul lunii octombrie: cu două-trei zile Înainte s-a anunțat decretul, bineînțeles că orașul a fost Închis și nimeni nu mai putea să miște nimic... Dar, de fapt, nici nu se mai punea problema: În spate Îi aveam pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Începutul clasei a IV-a, Împreună cu ceilalți copii de origine evreiască, am fost scoși din școli. Deci clasa a IV-a n-am mai terminat-o - de fapt, am fost scoși la Începutul anului, iar În 1941 deja am fost deportați și am reluat școala abia târziu, În toamna anului 1944. După aceasta ați făcut deja și liceul... Cu recuperarea anilor pierduți prin diverse examene, am reluat cu clasa I de liceu. Școlile pe care le-ați frecventat erau mixte sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Împreună. Țin minte că În perioada acelor descinderi noi locuiam deja În casa bunicilor ... Știați despre pogromuri În alte localități? La vremea aceea nu știam. Când ați aflat că urma să se Întâmple ceva cu populația evreiască? Noi am fost deportați În 12 octombrie 1941. Anunțul oficial a venit, cred, cu 48 de ore Înainte de deportare - trebuie să recunosc că noi, prin intermediul diferiților funcționari de la primărie, știam mai Înainte despre faptul că există un ordin de deportare; dar așteptam o contramandare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spre exemplu, la Cernăuți oamenii au fost mai Întâi strânși În ghetouri... Cernăuțiul a avut o situație complet diferită: acolo, În ghetou s-a stat nu două zile, ci mai mult timp, iar unii oameni nici nu au mai fost deportați de acolo și au făcut războiul În ghetou, pentru că au fost salvați de primarul Traian Popovici... Cât timp a durat transportul către lagăre? Câteva zile - dar nu știu câte, fiindcă ușile erau Închise. Și am ajuns după câteva zile În localitatea Atachi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
situația a fost așa... În perioada comunistă dumneavoastră erați considerați victime ale nazismului sau evrei? N-aș putea să vă spun și nici nu cred că există o părere generală cu privire la acest grup de oameni deportați. Faptul că am fost deportați nu a interesat pe nimeni din punctul de vedere al autorităților comuniste; faptul că suntem evrei la fel cred că nu a interesat pe nimeni. De interes cred că a fost fiecare caz În parte, să-l poți folosi În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau relații normale... Aveați și prieteni români? Dar cum? Cel mai bun prieten de-al meu a fost fiul unui farmacist, Popescu Îl chema - ne-am Împrietenit de la pasiunea comună pentru timbre. Am să revin... Tatăl acestui bărbat a fost deportat În Siberia pentru că În Herța, după ce au venit, sovieticii, s-au Întâmplat multe... O să ajungem și la asta. Ceea ce percep eu, din memorie... Sigur că memoria e selectivă, dar pot să vă garantez că, pe plan global, modul cum te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]