10,581 matches
-
în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și în parbriz, vîntul lovește mai rar, dar cu mai multă putere, depunînd straturi întregi de zăpadă, ca și cum norii și-ar desface solzi uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului școlar. Ca o reacție întîrziată la panica de mai înainte, copilul din brațele mamei începe să se zbată plîngînd. Se liniștește cu greu abia cînd simte că i s-au desfăcut hăinuțele să se mai răcorească. Băiatul din brațele tatălui a făcut și el ochii mari de la primele țipete ale frățiorului. Ar vrea ceva, dar nu știe precis ce. Se hotărăște totuși să plîngă: o gură mică, deschisă aproape rotund, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a povestit lui Lazăr cum, prin '41, a furat în Ucraina un cal cu tot cu piedică, să se ducă pînă într-un oraș rămas în urmă, și cum a stat o zi de i-a dat de capăt, iar cînd a desfăcut-o a pus-o bine în valiza de la unitate, aducînd-o ca pradă de război.) Hai c-am înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu de-aia am pus lanțuri. O clipă, șoferul ezită, dar își amintește precizia cu care Lazăr a prins lanțul și-și zice că trebuie să fie vreun meseriaș mai bun ca el, așa că se ridică. Așezat la volan, Lazăr desface palma deasupra manetei de schimbat viteza, închide și deschide pumnul de mai multe ori, privește atent la picioare să vadă comenzile, apoi trage cu ochiul spre poziția vitezelor. Prinde un moment cînd vîntul se aude mai slab, calcă ambreiajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la Combinatul Chimic "Valea Brîndușelor", apoi la fabrica de confecții... Și despre ce conferențiați, dom' profesor? întrebă Lazăr, mergînd spre telefon. Vino și-ai să afli. Dă-mi și mie un vin arată profesorul o sticlă, iar chelnerul o și desface bucuros. Dacă le-ați ține conferința prin telefon, vorbele dumneavoastră i-ar pătrunde și, pătrunși, vor porni mai repede la drum. Mă iertați strînge Lazăr din umeri, înțelegînd din privirile celor adunați în jur că gluma lui e deplasată, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă întorc... murmură el. M-am înșelat venind aici. Ca un adolescent, răscolit de hormoni... Ce-mi trebuia mie...?!... Să nu te însori cu o proastă, dom' Vlădeanu! face el un gest categoric. Proastele nu știu decît să-și desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l tempereze. Cred că am și coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ai copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
găsi pe Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de carton. Rupe banda de hîrtie, care sigilează capacul și scoate pe rînd, cu calm, toate cele douăsprezece sticle. O desface pe prima, toarnă vodcă umplînd jumătate din paharul Mariei, apoi, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat pînă acum, vine în fața femeii, oferindu-i paharul, după ce, în prealabil, le ciocnește scurt pe amîndouă: Bine-ai venit, Maria! șoptește cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă spre Doina o privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei. E douăsprezece a zis Lazăr. Stau pînă la patru, că la cinci se schimbă portarul de la cămin și nu mai pot intra. Un pachet nou! I-a fost adus pachetul: nou, cum se cumpără de la orice tutungerie. L-a desfăcut și, încet, tacticos, a dat carte după carte, să le controleze. La ora patru s-a ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-a cow-boy-ii, mă mir cum de n-ai sărit din scaun! Chiar așa-i de slab?! murmură Mihai. Putea fi mai bun face un gest ferm Săveanu. Lasă-l, Vic, în pace, omul lui Hristos, că mă-nfurii, zău! desface larg brațele președintele, apropiindu-se. O să creadă că pe scenă e mai rău ca la un cămin cultural. Ce, el n-a văzut?! răspunde Săveanu. Nu, n-a văzut surîde președintele. L-am zărit intrînd în sală la sfîrșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Deși, cîndva gîndeam... Păcat de nodul cordonului care a rămas nedesfăcut, nod pe care l-aș fi tăiat, precum Alexandru Macedon, dacă ea s-ar fi dovedit o sadică, deși nu cred că era nevoie; acel nod s-ar fi desfăcut de la sine păcătosul de mine!... Doamne! se uită Lazăr în sus, într-un gest de cumplită smerenie auzi-mă, îndură-te și mă izbăvește, pre mine, robul tău, că mare este mila ta și ție rugăciune înălțăm; că ori mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă să semene cu... Pe Dracu'! se înfurie Mihai caracterul e una, înfățișarea e alta! Doina seamănă cu Aglaia, o să te convingi cînd o să le vezi împreună. Pot jura oricînd că-i din neamul Sătenilor, mai ales cînd se înfurie! desface Mihai brațele larg, începînd să se plimbe nervos, și-și continuă plimbarea mai apăsat, prin jurul instalației de cercetare, tocmai pentru că și-a dat seama de gafă. Ia stai, devine Săteanu nelămurit ce vrei să spui că poți jura...? ce, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula ironică iar de atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer. Microbuzul se strecoară greoi prin mica piață din fața spitalului, în care se adună capetele a șase străzi, plus șoseaua de centură a orașului, ce taie piața într-o margine. Grăbit, un bărbat trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
suflat nasul. La propriu, că la figurat, voi bărbații știți să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă de Lazăr din buzunar, jenat de felul în care arată. Maria își desface haina de blană și începe să șteargă meticulos o pată de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Se dezbrăca în sufragerie. Își dăduse seama că asocierea dintre propria goliciune și sobrietatea formală a camerei o excita. Mai mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite curățate meticulos cu Mr Sheen. Își desfăcu bluza și își trecu mâinile peste cupele de nailon, căutând locul dintre sâni și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o excita. Mai mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite curățate meticulos cu Mr Sheen. Își desfăcu bluza și își trecu mâinile peste cupele de nailon, căutând locul dintre sâni și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea directă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
revenise subit în minte, astfel că înțepeni de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a lenjeriei elastice. Ajunsă pe un culoar pe care nu se mai afla nimeni, Carol își desfăcu șlițul pentru ca mâna să i se strecoare înăuntru și să poată pipăi interiorul umed. Dumnezeule! Era acolo, mai mare ca oricând! Să fie oare de vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de ore, Carol, în ciuda naturii sale placide, era chiar deranjată de situație. Decise ca de dimineață să se ocupe de asta, fie telefonându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
hârtie, cu un creion special, Carol bălmăjise speriată ceva și se dusese să se ascundă la etaj, în pat. O înspăimântase un interviu de la televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse! Chiar am făcut-o, chiar mi-am scos-o!“ urla rațiunea din ea. I se făcu brusc silă și cerealele All Bran de la micul-dejun îi urcară în gât în cel mai anormal mod cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
izbitor cu acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren, nu observasem că vagoanele sunt de dinainte de război. Compartimentul era izolat, nu comunica în nici un fel cu celelalte. Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]