17,663 matches
-
considerați un fapt împlinit despărțirea mea de România liberă. Cu regretul de a fi ajuns aici, vă doresc succes." Cronicarul înregistrează cu tristețe maniera în care România liberă a găsit de cuviință să-l provoace pe Octavian Paler să se despartă de acest ziar. Nu-ți mai place Paler? i-o spui bărbătește, dar nu-l pui în situația de a se simți ciumat în ziarul al cărui director onorific este. Curajos cu Ion Iliescu și cu diverși politicieni, directorul României
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd a murit, abia ne despărțisem, eu rămînînd pe Bulavardul Kiseleff, la Uniunea Scriitorilor (în clădirea sediului central de astăzi al PDSR), iar el, ducîndu-se acasă. Mașina redacției l-a lăsat în Piața Amzei și s-a întors după mine (deși redevenisem colaborator extern, mai profitam
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
de Europa e nu doar contraproductiv, ci și indecent. Evident că vechii oameni care, începând cu 1990, au creat o țară a confuziei și a confuzaților, nu vor fi capabili să ne restituie o Românie limpede și dornică să se despartă decisiv de trecut. Cine să facă acest lucru? Tineretul care vede în Vadim un personaj "cool"? Profesorimea pauperizată, mai prost plătită decât un bodyguard de discotecă? Muncitorimea care-o duce mai prost ca-n vremea lui Marx? Universitarii care-și
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
avidității de parcuri", care se mulțumește cu aparența, promovând "nulitatea sentimentală și fantastică". De altfel, grădinăritul e unul din principalele subiecte ale Afinităților elective, transmițând stilul de viață al personajelor. Cei doi soți, Eduard și Charlotte, căsătoriți nu demult, sunt despărțiți de un munte și o vale; pentru a afla ce-i face soția, baronul Eduard trebuie să-l întrebe pe grădinar; pornind spre ea, evită locurile neamenajate ale domeniului, pentru că nu vrea să le vadă - simbol al evitării propriilor probleme
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
descriere a victoriei naturii /credința în libertatea eului autentic/ asupra operei uniformizante a omului. în schimb, grădina franțuzească apare ca mărginire a libertății. în poezia Prinz Rokoko din 1854, copacii tunși nu mai pot visa pădurea: "Prinț Rococo, ți-ai despărțit / în cerc de-alei grădina toată / iar pomii ți i-ai tuns ciuntit / spre-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele devin făpturi captive, păsările locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
în Naționalul din București, între 6 septembrie 1859 și 20 martie 1860, Nicolae Filimon preferă să meargă pe latura "clasică", de simpatie pentru arta peisagistă de tip Versailles, descriind palatul Belvedere din Viena: "Palatul Belvedere se împarte în două clădiri (...) despărțite printr-o frumoasă (subl. mea) grădină, ornată și plantată cu arbori după stilul de la Versailles și împodobită cu statue și bazene pline cu apă transparinte în care se joacă o mulțime de pești de diferite culori." (Galeria de tablouri de la
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sale convingeri comuniste. Ion Iliescu preferă să se contrazică, nu atît pentru a nu părea mai puțin prooccidental decît predecesorul său la Cotroceni, cît, poate, pentru că știe că accesele sale de spontaneitate pot costa partidul de care formal s-a despărțit. Precum și pe succesorul său, Adrian Năstase. Despre accesele de spontaneitate ale președintelui Iliescu, în EVENIMENTUL ZILEI Cornel Nistorescu afirmă că acesta nu poate fi altfel decît este, atunci cînd i se dezleagă limba. Luînd în calcul și dezmințirile președintelui, ziarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
a unui Păunescu sau a unui D.R. Popescu...) "Minerva" ar trebui să fie, exclusiv, o editură a valorilor de patrimoniu, și nu a celor de alcov - fie el unul politic sau bordelul propriu-zis... Există un singur punct în care mă despart de dl. Z. Ornea: și anume, în apelul patetic la înalta protecție iliesciană: " Va găsi înțelegere acest proiect la noua administrație a țării? Trag nădejde că da. Mai ales că actualul președinte al țării, fost editor între 1985 și 1989
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
Gheorghe Grigurcu * Numai lucrurile de care te desparți pentru totdeauna îți dau realmente gustul vieții. * O caracteristică a reflecției postmoderne ar fi frica de utopie, postmodernismul înclinînd spre scepticism, adică mai exact spre evitarea oricărei schimbări radicale a contextului cultural-social (Frederic Jameson). * "Cel mai mic lucru conține ceva
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
Europa! personajele nu au o identitate estetică realistă, fiind simpli purtători de cuvânt auctoriali. Autorul doar sugerează anumite trăsături caracterologice descriind fizionomii, cel mai adesea grotești, într-un stil cerebral, abstract: "Ochiul drept îi fugise spre ureche, nările i se despărțiseră, diferitele componente ale fizionomiei sale păreau a executa, ca într-o dementă pictură de Picasso, un dans războinic cuțovlah". Romanul lui Ion D. Sîrbu, antimimetic și deconstructiv, exaltă o viziune carnavalescă asupra lumii, o "lume pe dos", deformată, bolnavă (referirile
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Constantin Țoiu Iowa-City. Moartea în străinătate se admite mai ușor. De cineva pe care nu-l cunoști, oricum te desparți mai repede. Pe ziua de 27 decembrie 1978, Mircea Eliade a fost internat într-un spital din Chicago. Bolnav de inimă. Din cauza fumatului. Fuma enorm. Aș fi vrut să mă duc să-l văd pe patul de suferință. Rar de
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
cronicarii englezi sau francezi din evul mediu diferă de contemporanii lui Dickens sau Balzac, mai tineri cu cinci veacuri, la fel de mult cum diferă Documentele clubului Pickwick și Père Goriot de Valurile sau de în căutarea timpului pierdut de care sînt despărțite prin mai puțin de un secol. Ca istorici literari sau critici, ca filosofi ai culturii sau ai societății, pragul dintre ani, secole și milenii nu reprezintă neapărat o dată importantă. Se prea poate chiar ca ea să nu aibă nici o semnificație
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
lui 2000 și prima luni a lui 2001 decît dacă avem în vedere calendarul. Nu știm care va fi percepția celor de după noi în această privință. S-ar putea ca ei să considere că nimic remarcabil, istoric sau cultural, nu desparte apele în noaptea cu pricina (sau, mă rog, în zilele, săptămînile ori lunile de dinaintea ei sau de după ea) și să răzbune astfel nenorocul lor de a nu o fi trăit, asemenea nouă. Sau să creadă că secolul XX a fost
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
ROMÂNĂ, Ion Cristoiu a lăsat să se înțeleagă că nu mai vrea să mai lucreze în presa scrisă, fiindcă aceasta l-ar epuiza ca prozator, ci ar fi înclinat să lucreze în televiziune. Cu alte cuvinte, Ion Cristoiu s-a despărțit de ziarul AZI și e pregătit să aștepte în bibliotecă o ofertă din partea unei televiziuni. Cronicarul mai că ar fi impresionat de scrupulele jurnalistice ale lui Ion Cristoiu care a afirmat, pentru Cronica Română, că se retrage din presă deoarece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
vreme. Asta nu înseamnă însă că realesul președinte va arăta cuiva ușa. Mai curînd va avea grijă să n-o deschidă. Și, de fapt, nu dinspre presă vor porni problemele dlui Iliescu, ci dinspre partidul de care, formal, s-a despărțit după ce s-a întors la Cotroceni. PDSR e un partid complicat. Chiar dacă dl Iliescu și-a luat rămas bun de la el, asta nu înseamnă că noul președinte va renunța la acțiunile pe care le are în partid, deși, se pare
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
nu, cu persoane pe care să conteze, la o adică, din partidul al cărui lider va deveni dl Năstase. Fiindcă, spre deosebire de dl Emil Constantinescu, președinte lipsit de forță politică, dl Iliescu are această forță și nu va accepta să se despartă de ea. De aici probabil că vom asista la turbulențe în PDSR, turbulențe cu care se va confrunta dl Năstase cît de curînd. Și asta nu neapărat din intenția dlui Iliescu de a păstra partidul sub control, ci fiindcă după ce
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
n-a vrut să înțeleagă faptul că dizidenții anticomuniști au recomandat votarea lui Ion Iliescu sacrificîndu-și convingerile personale, pentru a împiedica producerea unui rău incomparabil mai mare decît alegerea lui Ion Iliescu. Cornel Nistorescu, din cîte ne amintim, s-a despărțit de fostul regim totalitar, deoarece regimul însuși nu mai exista. El n-a făcut un gest măcar împotriva ceaușismului, pe vremea cînd aceste gesturi costau. N-a sărit pe atunci în sprijinul nici unui dizident și nici el nu și-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
de o popularitate care o făcea vulnerabilă în fața puterii, stîrnind invidia și paranoia ce aveau să-i fie fatale. înainte de Revoluție făcuse parte din gruparea literară acmeistă, conceptual opusă simbolismului, înființată de primul ei soț, poetul Nikolai Gumilev. Deși se despărțise de acesta din august 1921, cînd Gumilev căzuse victimă unei vînători de vrăjitoare, Ahmatova și fiul lor, Lev, vor rămîne pentru totdeauna în dosare văduva și fiul trădătorului. între 1922 și 1935 Anna scrie foarte puțin, pentru a reveni apoi
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
bine și se simți stăpînă pe sine. Se apropie de ceilalți țigani și muncea alături de ei, dar cu un spor deznădăjduit. O răsucire de mîndrie avu cînd un fecior de țigan o îmbrățișă. Realiză pe dată distanța enormă care o desparte, totuși, prin naștere, de ceilalți țigani. Continua să muncească, trezindu-se, cîteodată, cîntînd vechi cîntece țigănești de tabără. O stăpînea gîndul răzbunării pe ucigașul părinților ei. Era, socotea, rostul ei în lume. Porni spre bătrînul Miloș, căruia îi povesti despre
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
cumva la lumină!", a devenit mesajul civic al intelectualilor de mare performanță, care, la rândul lor, și-au pus în pericol carierele, s-au smuls din ispita și confortul și siguranța formulelor de-a gata ale literaturii comuniste, s-au despărțit de drum, spărgând burțile ideologice ale epocii, uneori cu prețul propriilor burți, și și-au individualizat căutările ca vis de lumină. Criteriul moral al generației șaizeci este refuzul eșecului: Adevărata măreție a lui Iona - nota Nicolae Manolescu într-o cronică
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
una morală, de onestitate, aș zice, a recunoașterii meritelor unor precursori. A fost și una științifică. Remarcasem, parcurgînd atît operele, cît și imaginile lor în epocă sau mai tîrziu, că, mai cu seamă în cazul unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă mai puține satisfacții istoricului decît aceea a comentariilor critice, concomitente ori succesive, acceptabile sau depășite, contradictorii sau asemănătoare. Cu alte cuvinte, băgasem de seamă că refacerea procesului de receptare continuă să ne intereseze și
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
O cunoscusem în țară, dar nu pot să spun că eram foarte legați. Mersesem la Cenaclul Lovinescu în țară, bineînțeles, după moartea lui Lovinescu. Am lipsit cînd Doinaș a luat premiul de poezie. Monica a citit cîteva poeme: "Astăzi ne despărțim", "Mistrețul cu colți de argint" și, din nefericire, povestea cu steaua cu cinci colțuri, "Chinta stelară". Mai bună era "chinta regală". S-a bucurat că mai venea un român. Mi-a dat niște tichete de pîine, fiindcă pîinea era încă
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
fac autiștii între ei (într-o limbă de deasupra limbajului, de la suflet la suflet); dar este, în acest efort de apropiere și înțelegere reciprocă, ceva eroic, ca într-o tragedie contemporană, tangibilă, intens personalizată. Destinul lui Matthew fiind anticipat, apoi despărțit brutal, apoi lăsându-se prezis din nou - pe o treaptă de adevăr mai profund - de începutul vieții sale, pulsând într-o însemnare de jurnal patern: "27 august 1977. Uca și M părăsesc spitalul. Uca fericită. M e un copil dorit
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
și 258, în PSB, vol. 29, p. 284. 34 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, I, P. G. XLIV, col. 777D. Norme de redactare aceea vor tinde spre alte coborâri în trup, urmate de noi dorințe de a se despărți de el, pentru a se întoarce din nou în Dumnezeu. Aici se resping toate teoriile reîncarnărilor. Dumnezeu e infinit în dulceața Lui, și sufletul are dorința de a înainta la nesfârșit în gustarea acestei dulceți nemonotone a iubirii Lui, pentru că
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
gândit cumva la Yeats când ai ales acest titlu? Le ceri fiilor tă te ierte fiindcă "mi-am lăsat spaimele în voi." E ceva ce lui Yeats nu i-ar fi dat prim minte să facă. Te încântă să te desparți de el și o faci cu bună știință. Poate nu am dreptate. Sau am? E.F. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]