7,054 matches
-
interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scăpare. Până la urmă, uriașul rechin se întoarse și, cănd făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În acel moment, Octar întinse mâna către prințesa și strigă în semn de despărțire: —Anuanúa!!... Anuanúa!!... Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu, nu mai rămăsese nici un singur Te-Onó în viață, iar câteva bucăți de carne pluteau ici și colo, de unde le culegeau rechinii care ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată. Nu-i genul de chestie pe care vrei să i-o spui prietenei tale la prima întâlnire. Cel puțin dacă te-aștepți să te sărute la despărțire. Dacă ți-aș spune ce gust a avut, n-ai mai mânca în vecii vecilor calamari. E greu de spus ce i-a dezgustat mai mult pe ai mei: cum o pățisem sau cum mă salvasem. După ce-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doi>, Să ne-amintim de vremea asta rece Când înșelam iubirile din noi. Deși se așteptase la o reacție teribilă din partea băiatului, nu se întâmplă nimic. Ce-i drept, conviețuiră ceva mai pașnic ca până atunci. Și totuși! Apropierea momentului despărțirii nu-l lăsă indiferent pe Rosti. Cu o săptămână înainte de sfârșitul școlii, veni la banca ei și-o rugă să meargă cu el la studioul foto și să facă o fotografie împreună. O astfel de propunere, altă dată, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-au despărțit spre dimineață. Ziua următoare au intrat în panică. Trebuiau să plece acasă, să-și aducă provizii. Vinerea studenții luau trenurile cu asalt pentru a-și încărca sacoșele și bateriile în sânul familiei. Pentru Ernest și Luana gândul despărțirii era de nesuportat. Seara, el îi spuse că abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce clătitele teribile pe care le făcea mama sa. Îți fac eu clătite, sări Luana. Băiatul urca pentru prima dată în apartamentul fetei. Împreună cu Cristina mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-o vadă, vreodată, astfel. Ar fi fost în stare să ducă cea mai neagră singurătate, tristețe și abstinență, numai să-i fie ei bine, s-o știe fericită, realizată, împlinită. Acceptase faptul că se îndrăgostise, atât de curând de la despărțirea lor, de acest Radu Noia apărut de niciunde, numai în speranța că o nouă relație, puternică și fără pată, îi va împlini speranțele de-o viață. Văzându-i privirea stinsă, obrajii supți și trupul șubred, gârbovit de o durere ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nimeni nu te poate iubi mai mult decât tu însăți. Nici măcar eu... Mi-ai distrus viața, m-ai făcut să sufăr cum nici n-am visat vreodată, mi-ai închis orice portiță spre tine măritându-te, mult prea curând de la despărțirea noastră, cu primul care ți-a ieșit în cale... M-ai înșelat, Luana! Nu-și propusese să-i spună asta dar, în timp ce vorbea, îi văzu lumina din ochi, acea sclipire fermecătoare plină de viață, de altă dată, și-o lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că seara a fost cam plicticoasă. Când au traversat impunătorul hol, bărbați eleganți, În cos tume coloniale, și femei costisitoare, În rochii cu sclipici, au Întors capul să-i privească. După ce au ieșit din hotel, au șovăit câteva clipe Înaintea despărțirii. Un sărut pe obraz? Nici gând. O Îmbrățișare? Tot prea intim. O strângere de mână? Prea ceremonios. — Cred că ne vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una încolo și una încoace și peste un an să ne întâlnim în același loc, în aceeași zi și să ne spunem una alteia ce-am câștigat sau ce-am pierdut. Mă rog, preciză Carmina, plecarea în lume echivalează cu despărțirea noastră timp de un an de zile, când fiecare dintre noi va acționa separat, independent de voința celeilalte. Nici Ovidiu nu va trebui să te vadă? Întrebă cu perfidie Fana clipind aparent indiferentă din ochi. Nici Ovidiu, preciză cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui clar albaștri. La revedere, pe vineri, rosti fata și vocea îi suna senină. Se întoarse pe călcâie și-i părăsi. Plecă și Carmina după câteva minute. Despărțirea de soții Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau cu visurile lor simple, ducând cu ele mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alcoolică n-ar fi reușit să stea între patru pereți cu o femeie... De multe ori, când se întorcea acasă, la ore înaintate, obosit, deprimat, cu creierul mustind de băutură, se gândea cu strângere de inimă la acel moment al despărțirii, la drama trăită intens de munteancă și, dacă miracolul ar fi făcut ca acolo, unde se afla, să-i apară o stație de autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de interior. A murit foarte curând. Vreau să spun, rosti, în sfârșit Fana, îndepărtând prin câteva clipiri acea amintire dureroasă, că eu nu am nici o contribuție în... șovăi, făcu un gest larg care n-o ajută să se explice, în despărțirea voastră, spuse în sfârșit, repede și doresc foarte mult, dacă tu nu ai nimic împotrivă, desigur, să ne continuăm relațiile ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic. Ești singura mea prietenă, înțelegi? Și nu-mi pot permite să te îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încoace și una încolo și peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Dar cum să se mai revadă și totul să rămână la fel, când despărțirea fusese ca o moarte, trecuseră zile și nopți lungi de absență și firul dintre ele nu se mai înnoda, nu mai regăseau făgașul prieteniei de odinioară, ceva se dereglase, nu mai funcționa și Fana nu-și planificase nimic în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încerce s-o scoată din impas, un gest creștinesc la urma urmei. Așa cum le era firea, fără nici o parte introductivă, o întrebară care era situația ei actuală. Ea le făcu un scurt rezumat asupra conviețuirii ei cu Ovidiu și asupra despărțirii recente. Dacă cineva ar fi pus în calcul cuvintele folosite în descrierea celor două situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eram pur și simplu înlăturată, fără prea multe discuții, de-o femeie care gândea la fel ca el. Mă, tu trebuie să înțelegi că așa ceva este tipic pentru un individ ca fostul tău bărbat. Dacă tu n-ai realizat că despărțirea voastră este pur și simplu o șansă a ta înseamnă că ți-ai pierdut într-adevăr anii ăștia de floarea cucului, rosti Alexe și ochii lui albaștri se opriră asupra ei mustrători. El a găsit ceea ce a căutat, o asaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prindă atâtea cauze și efecte. El o asculta cu interes, o aproba. Sidonia nu știa ce va face dacă la semafor îi va spune că traseul lui este cu totul altul, trebuia să născocească un motiv oarecare, să amâne acea despărțire. E o zi minunată, îi spuse, aș fi bucuroasă dacă m-ați însoți pe o terasă, la cofetăria din parc. N-am fost niciodată acolo, mă cramponez de niște sisteme învechite de educație, cu toate că, la anii mei, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru prima oară să plâng. Acel sentiment de mare iubire liniștită era efemer ca puful de la plopi care plutea în aer. Pe urmă am plecat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vecinii săi, scriitorul realizând astfel deschiderea satului spre lume. 4. Drama dezrădăcinării este trăită cu acuitatea unei dureri fizice. 5. Nică este legat prin mii de fire de universul geografic, de comunitatea umană și de tradițiile și obiceiurile satului. 6. Despărțirea și depărtarea de sat accentuează starea de tristețe a lui Nică, deoarece copilul trece într-o altă lume care-i va marca evoluția. III. Încheiere: 1. Copilul va duce cu sine imaginea satului natal și a celor dragi, a întregului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mișcare sensibilitatea cititorului. Bucuria înjghebării cuibului, nașterea celor ,,șapte gogoși de mătase” entuziasmul primelor lecții de zbor, viziunea orașelor, a râurilor și a mării peste care vor zbura ,,zile și nopți”, îngrijorarea născută din primejdiile zilnice și chinuitoarea dramă a despărțirii de puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al povestirii oscilații corespunzătoare, duioșia fiind nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
constituit dintr-un scurt elogiu adus calităților celor sărbătoriți; încheierea exprimă urările și felicitările adecvate, în formule familiare sau oficiale, potrivite situației și cadrului în care se desfășoară evenimentul. Iată un model de toast rostit de șeful unei promoții la despărțirea de profesorii și colegii săi: Stimați domni profesori, Este pentru noi o mare onoare de a vă afla cu toții în mijlocul nostru, răspunzând invitației noastre de a participa la aceste clipe festive, organizate în cinstea dumneavoastră, care ne-ați călăuzit zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îngroape pe-aici, pe aproape / în strunga de oi, iar la cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare, căci, conform unei vechi credințe populare, morților tineri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]