2,261 matches
-
S. trăia ca un spion în tabăra inamică, ajutându-se de calcule matematice laborioase și algoritmi pentru a face ceea ce toți ceilalți făceau la fel de ușor cum respirau. Fiecare ieșire în public necesita vigilență. Spunea că problema lui a contribuit la destrămarea primei sale căsnicii. Soția lui n-a suportat ideea că trebuia s-o cerceteze atent ca s-o recunoască în mulțime. Era cât pe ce să mă coste și mariajul meu actual. Povestise cum o văzuse în campus pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorbeam. Aveam o stranie senzație ascultându-mă : mi se părea că aud glasul unui străin destrămându-se în propriul său vuiet, ca vântul în pustiu. Continuam, firește, să caut sunete independente, dar îmi dădeam seama că ascultam ecoul propriei mele destrămări. Singurul punct de sprijin, marcat și el de vlăguirea perfectă a sensurilor, consta în faptul că, și atunci, orice fapt pohetic mi se părea a fi mai mult de nathură ethică, iar nathura ethică, și așa mai departe... Altminteri, vorbitul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sub stăpânire otomană, împreună cu Chilia și Cetatea Albă. În secolele XVIII-XIX va fi revendicată de Rusia (vezi Rusia) și de Poartă (vezi Imperiul Otoman). În 1948, regimul comunist român o cedează URSS-ului (vezi URSS), care o ocupase deja. După destrămarea URSS-ului, în 1991, Insula Șerpilor a trecut în administrarea Ucrainei. Regina Maria a României (vezi Maria, regina României) a scris o poveste pentru copii cu titlul Insula Șerpilor. iobag - nume dat în Evul Mediu țăranului român care nu avea
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Corto de dinainte de întâlnirea, fatidică, cu sângerosul Rasputin. În preajma revoluției ruse de la 1905, pe câmpiile pe care s-a purtat războiul ruso-japonez și s-a consumat crepusculul militar țarist, Corto este un martor privilegiat, ce împarte perspectiva asupra universului în destrămare cu unul dintre autorii ce marchează imaginarul lui Pratt. Jack London este corespondentul de război ce descoperă, odată cu Corto, alchimia marțială a codului samurailor japonezi. Intertextualitatea lui Pratt extrage din documentabilul istoric grăuntele în jurul căruia se cristalizează ficțiunea. Temerar și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noapte a istoriei noastre naționale, când puțin a lipsit să nu ajungem o gubernie rusă și să ne pierdem ființa națională. Dar n-a fost pe voia atotputernicului tiran din „Țara Soarelui Răsare”, pentru că în final lucrurile au dus la destrămarea imperiului roșu. Tot în această zi de 6 martie 1945 mă aflam chemat de urgență la partea sedentară a Regimentului 10 Vânători, cu ordin special din partea Biroului Mobilizării, cu scopul de a fi trimis pe front cu un nou detașament
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci ca subversiune vizînd îmbolnăvirea nației: acțiune destabilizatoare, anarhism propagat de către pornografii iudeo-bolșevizanți întru disoluția moral-spirituală a neamului românesc și „destrămarea națională”. Ideea „iudaizării literaturii române” prin intermediul „literaturii noi și pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întîiul rol. Însă un poem de dragoste lăsat pe seama imaginei va fi, în mod fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiune plină de convicție, cu care ne-au deprins literaturile. (...) destrămarea aceasta imagistă nu poate da un întreg, o armonie. Se întretaie prea mulți curenți în atmosfera electrică și cîntecul nu se recepe (sic!) clar”. Cu următoarea precauție totuși: „Că poetul va fi urmărit altceva, și că mai ales a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va debarca cu bine în Itaca de totdeauna a poeziei” (ibid., p. 167). Comentariile despre următoarele două volume (Brățara nopților, 1929, Zodiac, 1930) prelungesc și nuanțează aprecierile anterioare. Spre deosebire de Colomba și chiar de Plante și animale, care „duceau prea departe destrămarea, mai corect procesul de sciziparitate al imaginilor”, obscurizînd „conturul”, noul „poem ciclic” Brățara nopților este, ca și Ulise, o „frescă bine conturată deși ținută tot timpul sub grindina imaginilor”: „ceea ce ridică valoarea acestor eșarfe de ecouri ale imaginației la rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la psihanaliză, criticul legitimează orientările (neo)avangardiste din literatura română: „Comparîndu-l pe Urmuz cu reprezentanții contemporani din Occident ai literaturii absurdului putem surprinde felul propriu în care folosește unele din arhetipurile comicului paralogic: metamorfozele onirice (care iau la el direcția destrămării omului în obiecte), magia verbală (...), impulsurile subconștient destructive și autodestructive” (op. cit., p. 67). Comentariile critice ale anilor ’60-’70 sînt, pur și simplu, obsedate de relaționarea lui Urmuz cu literatura absurdului și a alienării tragice. Într-un articol intitulat „Măștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viața toată. Cu mișcări oprite ades văd bolți prăbușite în apă. Din frunzele satului ies ca dintr-o biblică șatră. Aleluia, astăzi ca niciodată sunt fratele obosit al cerului de jos și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de raportat. La cinci și douăzeci, Dan intră În bucătărie, cu Tom. — Ai vreun plan acum? Întreabă el. — Nu, răspund eu nerăbdătoare. Poate prea nerădătoare. Vreau să vorbim mai mult, am nevoie de asta. Nu-mi vine să cred că destrămarea unei căsnicii se petrece cu atît de puțină durere. Am nevoie de lacrimi, de durere, de jale. Nu se poate să fie ca acum, adică să pălească totul Încet, pînă la dispariție. — Mă gîndeam să mîncăm În oraș. — Sigur, zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie... Toamnă, Spune-mi unde-ai pus Vechea cheie a uitării Ca să nu mai suferi, toamnă, De tristețea destrămării! Duță Ana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mi-e dor... Mi-e dor, mi-e dor Să stau sub geamul casei părintești, Cufundată-n cartea cu povești. Mi-e dor să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o relație chiar atât de nefericită. De fapt, cred că am reușit deja să-mi revin. Nathaniel ridică privirea spre mine, și-și duce mâna streașină la ochi. Adică vrei să spui că ți-ai revenit într-o săptămână după destrămarea unei relații de șapte ani? Dacă o ia așa, da, nu pare prea plauzibil. Îmi storc creierii să găsesc o soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Münchhausen din profil. Arc muntos, deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula Albă, populație în mișcare. Deși o treime trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în destrămare, cu accente de isterie. Halucinația colectivă, hipnoza în masă, mânuirea curentelor lunare pot da aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate, egoism, gustul pompei, fumuri considerabile. Din nou potențial uriaș, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
petrecute de Jake la eco-proteste, însemnau că ocaziile pentru ca Alice să deschidă o discuție se iveau la prima oră a dimineții sau la ore foarte târzii din noapte. Or, nici una dintre aceste variante nu era ideală pentru a aborda posibila destrămare a familiei. Alice se gândea tot timpul la Hugo. În fiecare noapte, stând singură în pat, de vreme ce Jake se întorcea foarte târziu, Alice își aducea aminte de clipele în care buzele lui Hugo se lipiseră de ochii ei, de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și În casă era liniște și abia apucam să-mi Încheg Șaman 21 câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a Închiderii coridorului secret nu putea fi decât dispariția pietricelelor. Există undeva pe dinăun- trul meu acești pitici care măsoară timpul cu pietricele colorate, pe care le extrag din adâncul ființei mele. Pentru fiecare posi- bilitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și în casă era liniște și abia apucam să-mi încheg câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a închiderii coridorului secret nu putea fi decât dispariția pietricelelor. Există undeva pe dinăuntrul meu acești pitici care măsoară timpul cu pietricele colorate, pe care le extrag din adâncul ființei mele. Pentru fiecare posibilitate, o altă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care se satisface creșterii ei proprii și slăbiciunilor ei repetate. Căci melancolia este un delir estetic, suficient sieși, steril în mitologie. Nu vei găsi în ea nimic străin unui vis legănat, căci nu generează nici o imagine peste cursul etericei sale destrămări. Melancolia-i o virtute la femei și un păcat la bărbați. Așa se explică de ce aceștia au folosit-o spre cunoaștere... Există în unele surâsuri feminine o aprobare duioasă, care te îmbolnăvește. Ele se încuibă și se depun pe fondul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult nu mai este el? Obiectele îl mai țin doar să nu cadă, așteptând să rodească fructele altei vieți în seva atâtor amețeli. Putrezește omul în tine în abuzul pervers al cunoașterii, și nimic nu exprimă mai direct această supremă destrămare ca nesiguranța pașilor în lume. Amețeala consecutivă finalului uman este un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și întăritor. O speranță de o vitalitate drăcească ne mână spre căderi repetate, în vederea unor purificări nebănuite. Altceva va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
priviri feminine care au ceva din perfecțiunea tristă a unui sonet. Fără nefericire, iubirea n-ar fi mai mult de o administrație a naturii. În fiece parfum se tânguie un plâns imaterial al florilor, de dată ce ne inspiră o destrămare funebră. Învăluiți în el, neliniștea morții ne cuprinde ca o sevă pornind de departe și ridicîndu-se domol și trist în vlaga trupului. Și cum suspină un trandafir în mâhnirea noastră, înnobilînd-o! Sau parfumuri încărcate de sinucidere, plutind vast și tulbure
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, să nu fie un gust de plictiseală infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre absența și nimicnicia ta și te mângâie cu insinuări de dispariție! Marea - comentariu fără sfârșit la Ecleziast... Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și atunci ai vrea să te îmbălsămezi într-un suspin. Wagner pare a fi stors toată esența sonoră a umbrei. Cine iubește cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru. Universul nu se înalță spre destrămarea ei? Întocmai ca gândurile, muzica se instalează în golurile vitale. Un sânge proaspăt și o carne rumenă rezistă ademenirilor vibrante, n-au spațiu pentru ele; boala însă le face loc. Pe măsură ce roade din viață, absolutul înaintează. Nu e revelator că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aparente realități. Deodată, într-o după-amiază îngreuiată de plictiseală și veșnicie, impalpabila lui imensitate ți se descoperă irezistibilă și moleșitoare. Și atunci te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se vor lipsi de farmecele înșelătoare ale viitorului, istoria va continua să fie o hărțuială greu de priceput. Putem însă nădăjdui că ei își
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
turnată pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau o voi folosi de lunecuș spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros și irezistibil insuflând mișcare și nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile nimicului, - ce prospețimi secrete îl împing, în mijlocul lumii și al dezolării ei, să refacă edificiul cosmic și faima gîndului? Nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
însăși o divinitate? De ce a trebuit să-mi deschid ochii asupra lumii ca s-o descopăr un Ghetsimani al Urîtului? Pământul e prea sterp ca să găsesc în el otrăvurile nemiloase și moleșitoare care să mă sloboadă din îndeletnicirea ființării... Doar destrămări cerești să emane arome de îmbătare în nimic, din înălțimi să cadă fulgi adormitori pe răni ce nu se mai închid... Sau ploi de dincolo de lume, ploi veninoase să se strecoare printr-un azur dement pe întinderea bolnavă a cugetului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]