1,116 matches
-
intervale regulate, ceea ce o anumită modă duce cu sine o altă modă tinde să restituie. E o restituire evident incompletă, fragmentară, deformată, dar în care refrenul unui cîntec, un anumit vocabular, elementele unei estetici decorative, amintirea pierdută a unor obiceiuri desuete vin totuși să așeze în ceea ce este actual la nivelul gustului și al sensibilității imaginea înnobilată a unui trecut mitizat. Este, fără îndoială, dificil, dacă nu chiar imposibil să atribuim fenomenului o consonanță politică precisă. În faptul că atîtea remanente
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
metodologic amintite mai înainte, regândirea tipurilor de recompense și pedepse utilizate în mediul școlar astăzi este un imperativ impus de experiența extrașcolară (dezvoltată cu precădere în spațiul on-line) a copiilor; recursul la note și la diplome pentru a recompensa este desuet și ineficient, la fel ca și recursul la aceleași note (cele mici de această dată), la ridicatul în picioare sau la reținerea la școală după ore, pentru a pedepsi. Demersul nostru constată, cum am amintit deja, criza poziției profesorului de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
principalele neajunsuri; 2. Exuberantul se comportă dezinvolt, furnizând cele mai îndrăznețe idei care-i vin în minte. Este ales dintre persoanele tinere și charismatice; 3. Pesimistul, criticul prin vocație, care demolează orice abatere de la traseele cunoscute, confundând cutezanța cu excentricitatea desuetă. Este un specialist dintr-un domeniu apropiat; 4. Optimistul promovează un realism riguros, obiectiv, manifestând adeziune pentru atitudinea entuziastă a exuberantului, dar desolidarizându-se de cea a pesimistului; În cadrul acestei metode se folosesc două metode de lucru (Verrone, 1983): 1
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
el le trimite altor gazete, mai puțin exigente. Așa începe colaborarea la Epoca, unde își face mâna ca foiletonist și unde publică nu doar paginile atât de prost primite de redacția Sămănătorului, ci multe altele, și încă în același gen, desuet, al notelor de călătorie. Cu toată perseverența ambițiosului gazetar (impresiilor din Grecia le urmează o sumă de secvențe similare referitoare la alte spații culturale, de la Bosfor la München, cu un popas prelungit pe tărâmul Italiei), reacțiile favorabile întârzie să apară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un secol în care romanul își trăiește momentul de grație. Dar, în evoluția expansivă a romanului modern, abia idealul ascetic al obiectivității absolute, formulat mai întâi de Flaubert, ar fi condamnat melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic/ antimelodramatic și definește poetica noului său roman, autorul Educației
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
consemnată cu reproș de majoritatea comentatorilor, dar asumată lucid de către prozatorul atent la reacția publicului. Pentru că, deși preferința sa pentru melodramă a fost sancționată de critica vremii, contrazicându-i, aparent, "teoriile", chiar Lovinescu a știut să găsească în modelul ei desuet formula miraculoasă a unei literaturi pentru toată lumea, o literatură accesibilă, totuși deloc simplistă. 4.2.4. Viața bate literatura. Deocamdată... Pe de altă parte, am văzut că dinamica psihismului schizoid al intelectualului impune chiar "forma" romanului lovinescian, cristalizată prin aglutinări
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
curioasă o propoziție ca următoarea, aparținînd aceluiași Ovidiu Bârlea, cu referire la balada folclorică: „... romanticii au îndrăgit-o pentru aerul ei vetust, pentru ecourile lumii feudale pe care le transmiteau cu candoarea naivității populare”. Poziția istoristă de tip patruzecioptist, nicidecum „desuet”, poate fi privită astăzi cu ochi critic, mai bine-zis în spiritul devenirii, al hemeneuticii. Romantică prin esență, ea îndrepta atenția spre folclorul trecutului. Europa intelectuală și modernă a gîndit așa. Aici era o atitudine, nu o greșeală, cum s-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai înalt nivel (se rezumă la atitudini nostalgic conservatoare), fie cedează în fața unor cauze pierdute, non-filosofice (New Age). Chiar dacă sunt integrați în structuri ale puterii - „filosofi-(de) regi” / filosofi de stat (ex: J. Habermas) - aceștia promovează proiecte neokantiene de emancipare, desuete și incompatibile cu urgențele morale actuale (vezi binecunoscuta dispută Sloterdijk-Habermas privind noile tehnologii de manipulare genetică). Potrivit lui Žižek, filosofia este anormală prin excelență sau excesivă prin definiție, este „normalizată” doar de conexiunile pe care le întreține / le-a întreținut cu
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
clasa celor conduși. Indiferent de orientările politico-ideologice, majoritatea aspirațiilor fundamentale ale modernității timpurii sunt împărtășite astăzi de construcțiile teoretice care ne conturează opțiunile politico-sociale: socialismul, social-democrația, liberalismul, neoliberalismul, conservatorismul, ecologismul. În consecință, este improbabil ca această problematică vastă să devină desuetă prea curând. Pe de o parte, visul "ingineriei sociale" nu pare să dispară, câtă vreme societatea caută să se comporte ca un organism autonom pe care mai degrabă îl cercetăm uneori cu uimire decât îl stăpânim cu superioritate. Pe de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de căpșuni, copii români educați în limbi străine, ce vor forma colonii dacice, ca în America, sau Canda, sau Australia! Se schimbă lumea, granițele sunt doar în cărțile de geografie, e posibil să dispară cu timpul sentimentul național, să pară desuet într-o Europă Unită. Dar de dincolo de timp, Ștefan Boboc, din rafturile unei biblioteci, va avertiza: „Așa am fost! Ce mai puteți spune străbunicilor voștri? „Rădăcinile...” domnului Ștefan Boboc din Pungești, îndeamnă la meditație. Și nu orice carte are asemenea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93049]
-
desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria noastră, o închisoare, un circ și un blând ospiciu constituie decorul pictat din fundal. O muzică desuetă : Edith Piaf, Joe Dassin, Ella Fitzgerald, dar și Beatles, dar și Sara pe deal adie peste toată butaforia. Pe acest background se desfășoară viața și opiniile lui Nea Gică frizerul. De la început el apare drept "cel mai mare frizer din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
celui care ar putea zice "Nea Gică c'est moi". Câteva poeme de dragoste, desfășurate în virtualitatea reveriei, sânt printre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în care se merge pe lirismul desuet al vechilor filme franțuzești (el și ea în mașină, plouă, ea plînge...), altul e "Poezia de dragoste a lui Nea Gică". Memorabilă în întregime e mai ales " Amintirea de dragoste a lui Nea Gică", pandantul celei dinainte. Autorul, aici, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se vrea fraternă, pictorii, gravorii, sculptorii, cineaștii și videaștii se încrucișează politicos, iar această Villa Medici ideală are datoria de a ignora concurențele pentru spațiul și publicul vital. Care artist n-a râs ca de o vanitate speculativă de aceste desuete clasificări din trecut? Ele au avut odată mize palpabile pentru cariere și pensii. În secolul al XVII-lea, declarând portretul minor, devalorizat cum era de afluența burghezilor doritori să-și imortalizeze trăsăturile, Academia Regală făcea să scadă mult prețurile. Promovată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în acest context: cea a liberalizării în economie, aceea a democratizării în politică și cea a universalizării în cultură. E firesc să începem a crede că, în acest spațiu universal, granițele au căzut. A devenit însă societatea națională ca atare desuetă în contextul acestor noi relații? Mai putem vorbi de relații inter-naționale atâta vreme cât elementele principale între care acestea au fost stabilite, începând cu epoca modernă adică statele-națiune sunt astăzi depășite? Sunt întrebări la care teoria socială și politică a postmodernității încearcă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Habermas. Așa cum arată David Held, "importanța statului-națiune și a naționalismului, precum și aceea a menținerii suveranității nu s-au diminuat în vremea din urmă"526. Așadar, prezența evidentă a naționalismului determină ca, dincolo de faptul că, sub aspect funcțional, statul-națiune poate părea desuet (dată fiind inclusiv erodarea suveranității sale), acesta să mențină, din punct de vedere socio-cultural și psihologic, o anumită importanță în structurarea politică a organizării sociale. Renașterea naționalismului este parte a logicii multicauzale a globalizării, o logică a unității și fragmentării
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Karl Ferdinand von Graefe (specialist în cezariană și transfuzii); americanii Philip Syng Physick, Jack Marion Sims, John Collins Warren, rușii Efren Muhin, Nikolai Pirogov. În prima parte a sec. XIX se resuscită unele din teoriile medicale ale secolului precedent, ajunse desuete, ca de exemplu teoria flogistică a lui Stahl, cea a lui Brown, care clasează bolile în stenice și astenice. Pe linia acestor teorii încep să apară noi lucrări. Chiar Bichat susține tonifierea spirituală a pacientului, cerință a eficientizării tratamentului. Opus
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
l-a imortalizat Molière sub trăsăturile îngroșate ale lui Jodelet, Mascarille sau Sganarelle, nu mai este la modă. Personaj de fantezie, care nu-i reflectă prin nimic pe servitorii secolului al XVIII-lea, este perceput ca o figură de convenție desuetă. "Au fost alungați din scenă valeții și subretele; nu mai pot fi văzute șiretlicurile lor ca resort al acțiunii. Lumea și-a dat seama că era ridicol să aduci pe scena teatrului prostiile strămoșilor noștri. Nu credem că minciuna și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucrează pentru ei. Consider că trebuie de acum înainte să facem tragedii pentru noi, tineri rezoneri 78, serioși și puțin invidioși, din anul de grație 1823." Considerând că literatura clasică, perfect adaptată idealurilor secolului al XVII-lea, a devenit total desuetă, el definește Romantismul, în capitolul al treilea din Racine și Shakespeare, intitulat " Ce este romantismul", ca pe o literatură ce răspunde gustului zilei. "Romanticismul este arta de a reprezenta mulțimilor operele literare care, în starea actuală a obiceiurilor și credințelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin timp, soliditate, Să mă ajut prin tine, la nevoie, Dă-mi doar nesomnul marilor păcate Și un sărut, atunci când este voie. Să mi te rupi în multe sacrificii De parcă te-ai desface în versete, În lungi fâșii de vorbe desuete, În interese, nebunii sau vicii. Să mi te uiți atunci când vrei iubire, Te voi resuscita prin sărutare, Prin deteriorata adorare, Prin incomensurabila trăire. Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
forță impresionantă, Chiar dacă acum, pe același drum, Urlă viața-n mine, disonantă. Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar, Fă-ți un șal din coadă de cometă, Îți promit să cânt și să te încânt Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în altă lume, Te-am visat plângând, lacrimi depănând Printre toate grijile comune. Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ghidurile și mai ales să nu uităm să trimitem cunoscuților și necunoscuților ilustrate, însoțite de câteva rânduri, eventual cu vorbe prescurtate, în vreme ce continuă zgomotul roților pe șine, vuietul elicelor în aer, iar pe puntea vaporului toată lumea zâmbește auzind un vals desuet: "Valsuri, acum? Cine mai are vreme de valsuri, mon cher? Ne trebuie altceva, care să ne sugereze beția vitezei în cursele de formula unu..." Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învățat pe vremuri la orele de latină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de strip-tease, mîngîindu-și umerii și fandosindu-se. Instructorul ne-a dat pe toți afară, la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
42, și la cinematograful unde lucrase ca vânzătoare de dulciuri în ’39 și ’40. Am hotărât să fac un ocol prin Boston în drum spre Cambridge, iar apoi să merg la Medford - locul favorit al lui Betty. Bostonul, pitoresc și desuet, m-a lăsat vag în ceață. Am urmat indicatoarele spre podul de pe Charles River și am trecut în Cambridge-ul cu clădiri elegante, în stil georgian, și străzi pline de studenți. Alte indicatoare m-au dus la Harvard Square. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parte niște bani pe care mi i-a lăsat Lee (o minciună prin omisiune, știu) și am de gând să plec spre est într-o zi două. Vreau să fiu departe de Los Angeles, într-un loc răcoros, drăguț și desuet. Poate în New England, poate la Marile Lacuri. Tot ce știu este că-l voi recunoaște când voi ajunge acolo. Cu speranța că scrisoarea asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niturile bătute În metal de vreo japoneză necunoscută de la linia de asamblare Mitsubishi. Jim se Învîrti printre avioanele doborîte, care păreau că plutesc pe tufele verzi de urzici, lăsîndu-le să zboare din nou În mintea lui. Amețit de frumusețea lor desuetă, se așeză să se odihnească pe coada unui avion de luptă Hayate. Se uită la cerul de deasupra Shanghai-ului, așteptînd ca americanii să vină la aeroportul Lunghua. Deși nu mîncase nimic de două zile, avea mintea clară. — ...Aah...aah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]