1,762 matches
-
proces totalmente diferit prin aceea că el nu datorează nimic acțiunii unor forțe exterioare, Însă datorează totul, de la forma generală și până la cel mai mic amănunt, unor interacțiuni «morfogenetice», interioare obiectului Însuși. Este de o structură care demonstrează, deci, un determinism autonom, precis, riguros, implicând o «libertate» cvasitotală față de agenți sau factori exteriori, capabile, desigur, să tulbure această dezvoltare, dar nu să o dirijeze, să-i impună obiectului viu organizarea lui. Prin caracterul autonom și spontan al proceselor morfogenetice care construiesc
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
reușit să argumenteze, Într-un limbaj deopotrivă al chimiei și al matematicii, că biologicul și socialul se asociază În mod organic și că omul este o parte a naturii tot așa cum natura este o parte a omului, opunându-se astfel determinismului biological al lui Jaques Monod. Folosind o metodologie matematică adecvată, Ilya Prigogine demonstrează că principiul al doilea al termodinamici, valid pentru Univers În ansamblu, nu este respectat În unele locuri și, la o depărtare suficientă de starea de echilibru, efectul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
fenomen transcedental, preț al afirmării libertății noastre existențiale care, singură "...este în măsură să definească o persoană în totalitatea sa" (Sartre, 1952). Această ireductibilitate a crimei și criminalului la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin nimicirea "celuilalt" și exercițiu sălbatec de afirmare a puterii”. Dar nu aceasta reprezintă scopul acestui capitol, ci
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
et al, 1987; Rogers et al, 1988), alte studii mai recente (Humphreys et al, 1992) subliniază relativ lipsa de importanță a halucinațiilor imperative în declanșarea comportamentului agresiv foarte periculos. Delirul de otrăvire, însă, s-a dovedit a fi implicat în determinismul multor acțiuni violente comise de schizofreni (Mawson, 1985) și s-a dovedit că ar putea fi legat de asocierea lui cu halucinații somatice, deliruri sexuale și gelozie morbidă (Varsanis et al, 1972). Rațiunea pentru care comportamentul violent sau amenințător la
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mersul șontâcăit”, postsovietic, al comunității mele. Poate că aș fi reușit să fac mai multe și mai bine, poate că am fi putut fi cu toții mai inteligenți și mai drepți, mai sinceri și mai puțin cinici, pentru că nu cred în determinismul orb al evenimentelor - oamenii sunt în stare să schimbe realitatea dacă au suficientă voință pentru asta. Dar chiar și în acest al 12-lea ceas, înfrânți și umiliți, am impresia că mai putem face ceva, și anume: să depunem mărturie
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ceea ce îi permite să formuleze opțiuni cf. cercetările lui Prigogine pentru care a primit în 1977 premiul Nobel; la scară micro și macroscopică obiectele-sisteme deschise negociază cu mediul ambiant, se mențin și se transformă, devenirea lor fiind efectul conjugat al determinismului și autogestiunii, al hazardului și necesității (Jacques Monod, Erich Jantsch); iii) spiritualismul (formulat explicit de un Capra în tao-ul fizicii sau de Erich Jantsch în formula self organizing universe, implicit de Bateson în conceptul de mind, conotat etic la Edgar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
operației, al călătoriei cu autobuzul etc.) și mai ales în inducerea lecturii non conformiste, rolul preponderent îl joacă indicii semiotici: *lingvistici (supra "X este taciturn", polisemantismul verbului "a bate" etc.); * enciclopedici (stereotipurile asociate grupurilor etnice, sexelor etc.); * pragmatici (rupturile de determinism cauzal acțional și/sau verbal infra ix): ix) " Pentru a testa dacă nebunii nu s-au însănătoșit cumva și ar putea părăsi spitalul, doctorul desenează o ușă pe un perete alb și toți clienții stabilimentului se năpustesc spre ușă cu excepția
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Linda Hutcheon, "o deschidere a textului, mai degrabă decât o închidere a lui" pentru că ea "expune toate contextualizările ca limitate și limitatoare, arbitrare și cu caracter coercitiv, autoritare și neașteptând nimic din exterior, teologice și politice" și oferă paradoxul unui "determinism eliberator"67. Deși în O teorie a parodiei Linda Hutcheon nu se oprește exclusiv asupra fenomenului literar, discutând importante opere parodice din alte domenii artistice (pictură, cinematografie, chiar reluarea picturală a unui episod biblic Cina cea de taină în lucrarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Credem că sintagma "realism ideal", propusă de Aleksandr Urmanov, este sugestivă pentru specificul operei soljenițiene. El atrage atenția, totuși, asupra deosebirii dintre viziunea autorului discutat și viziunea realismului pozitivist, care înțelege omul în deplină dependență de realitate, prins într-un determinism biologic și social: Prin "realism ideal", în acest caz trebuie să înțelegem acel principiu de zugrăvire a realității, prin care artistul nu numai că respectă exactitatea "adevărului vieții", nu numai că dă iluzia asemănării cu viața, dar se și străduiește
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ajuns la putere prin adoptarea noilor valori, care favorizau economisirea, investițiile, inovația, reușita în afaceri. Iată povestea burgheziei întreprinzătoare în raport cu aristocrația sau a anumitor minorități religioase sau etnice (evreii, libanezii, chinezii din diaspora...). Pentru a arăta că societatea nu cunoaște determinismul absolut, să luăm aminte că, în situații asemănătoare, grupul care se simte discriminat poate să refuze calea inovației și să opteze pentru o strategie de asimilare. Acesta consideră clasa superioară drept grupul său de referință, ale cărui valori vrea să
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
partidele de opoziție în timp ce colectivitatea consimțise să cheltuiască sume mari în scopul democratizării studiilor. Acest paradox se explică dacă înțelegem statutul tinerilor și locul pe care îl ocupă mediul universitar. Acesta din urmă reprezintă un loc privilegiat, la adăpost de determinismele sociale obișnuite. Studentul a părăsit mediul protejat al familiei, nu mai e sub influența părinților, dar nici nu a intrat încă în mediul profesional care își impune propriile interese și constrângeri. El trăiește cei mai liberi ani ai existenței sale
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
structurile locale sau internaționale și actorii sociali. Dacă la începuturile gândirii sociologice, originile acțiunii umane erau plasate în afara indivizilor la nivel suprauman, suprasocial fie ținând de domeniul supranaturalului ce modela și controla viața individuală și colectivă, fie ținând de domeniul determinismului biologic, fizic, geografic sau ecologic -, iar apoi, în sociologia structural-funcționalistă, la nivelul "organismului" social fiind o caracteristică inerentă a sa în prezent sunt plasate la nivelul actorilor sociali individuali și colectivi și al inter-schimburilor sau negocierilor ce au loc între
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
logica esențialistă nu pot explica schimbarea identității vezi și Baumann (1999:87). La modul concret așadar, una din direcțiile de contestare a viziunii esențialiste este cea a diacronismului identității. În plus, o serie de "atacuri" au fost orientate către ideea determinismului bazat pe un nucleu instinctiv, afectiv. O critică importantă adresată concepției esențialiste care are în vedere perenitatea elementelor culturale și, de aici, diacronismul identității este adusă de Barth. El afirmă că nu putem diagnostica identitatea unei entități sociale în funcție de trăsăturile
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
se sprijină pe alchimia care îl transformă pe moștenitor în ființă de natură superioară. Burghezul nu datorează, se pare, nimic profesiei sale, funcțiilor sale, proprietăților sale. El se definește doar prin propria sa persoană, fiind, se pare, ireductibil la orice determinism. Pură individualitate străină, care datorează o parte din caracteristicile sale apartenenței la grupul de egali. Iscusința burgheză se regăsește în această jonglerie care permite obiectivității situației să se ascundă după subiectivitatea definiției sale. Sociabilitatea mondenă "Când ne îndreptăm atenția spre
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și individualismul practic se conjugă adesea. Dacă sociabilitatea este încă intensă, ea reprezintă mai ales ocazia de a afirma originalitatea indivizilor liberi într-o comunitate profund preocupată de obiectivul reușitei, de realizarea individuală și de afirmarea sinelui. Negând grupurile și determinismele, afirmând primatul libertății individuale, mica burghezie se situează la antipozii marii burghezii, pentru care ideea de reușită personală are ceva deranjant pentru subiecți care au toți în comun fie calitatea de moștenitori, fie pe cea de părinți care își pregătesc
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cârciuma jupânului Oișie în scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu se încadrează în tiparul comunităților online, al căror specific este desfășurarea activității exclusiv pe Internet. Încadrându-se într-un tip similar de abordare, Jones (1997) propune o explorare sistematică a cyberspațiului prin intermediul a ceea ce el numește cyber-arheologie, în care determinismul tehnologic să poată fi înlocuit cu noțiunea ierarhiilor interrelaționate. O astfel de abordare va distinge între comunități virtuale și locul lor cibernetic, spațiul virtual, permițând o înțelegere mai profundă a fenomenelor sociale implicate. Conform aceluiași autor (Jones, 1997), pentru ca un
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
în cyberspațiu, prin contact repetat, în cadrul unui spațiu sau al unor limite specifice (de exemplu o conferință sau o cameră de discuții) care sunt delimitate simbolic de un subiect de interes" (Fernback & Thompson, 1995, p. 5). De la optimiștii marcați de determinism tehnologic, ca Rheingold, care văd comunitățile virtuale ca pe "un fel de înflorire ultimă a comunităților" (2000, p. 112), și până la critici ca Weinreich, care susțin faptul că ideea unei comunități virtuale trebuie să fie greșită, deoarece comunitatea este indisolubil
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și expresii de comunicare, pentru a explora identități publice posibile, pentru a forma relații care altfel ar fi improbabile și pentru a crea norme comportamentale. Făcând astfel, ei inventează noi comunități" (1995, p. 167). Autorii citați se exprimă astfel împotriva determinismului tehnologic care atribuie formelor tehnologice de mediere a comunicării un rol esențial în transformarea interacțiunilor umane. Și aceasta pentru că "o comunitate nu e o formă sau o funcție fixă, ci un amalgam de opțiuni ale căror înțelesuri și concretizări sunt
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
o rezultantă a acestor condiționări sociale, individul în sine nefiind decât instrumentul întâmplător (așa cum oricare altul ar fi putut deveni într-o conjunctură socială similară). În cazul omului bolnav, responsabilitatea este tot atât de neavenită, fiind vorba aici de o expresie a determinismului organo-psihic111. Aproape nimeni nu mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl pun încă la îndoială în fenomenele psihice, cu toate monumentalele considerațiuni ale lui Vasile Conta din "Teoria ondulațiunei universale" și "Teoria fatalismului". În realitate însă, nu-i cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în sine nefiind decât instrumentul întâmplător (așa cum oricare altul ar fi putut deveni într-o conjunctură socială similară). În cazul omului bolnav, responsabilitatea este tot atât de neavenită, fiind vorba aici de o expresie a determinismului organo-psihic111. Aproape nimeni nu mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl pun încă la îndoială în fenomenele psihice, cu toate monumentalele considerațiuni ale lui Vasile Conta din "Teoria ondulațiunei universale" și "Teoria fatalismului". În realitate însă, nu-i cazul de a deosebi prin cauzalitatea lor fenomenele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
digestiv și în special de mucoasa gastro-intestinală... Viața sufletească nesmintit din viața organică; viața sufletească este strâns legată de viața organică. Ambele aceste vieți nu sunt în ultimă analiză decât manifestările uneia și aceleiași vieți: omul, ca entitate unică"112. Determinismul organo-psihic este pentru Zosin o realitate absolută. "Actele omului genial sunt strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor, sunt deopotrivă de iresponsabili. Actele lor își găsesc rațiunea deplină în determinismul organo-psihic"113. Crima, act eminamente social (antisocial), nu poate fi analizată decât pe criterii sociale. " Noțiunea responsabilității afirmă Zosin -, neavând nici un temei, precum am arătat, căci criminalul este tot așa de iresponsabil ca și necriminalul, cată să găsim o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
precum am arătat, căci criminalul este tot așa de iresponsabil ca și necriminalul, cată să găsim o altă noțiune după care să ne conducem în analiza și prevenirea crimei... nocivitatea". Pentru Zosin, nocivitatea socială, care exprimă "o încheiere logică a determinismului organo-psihic și a îndestulării vieții umane", poate constitui unicul criteriu al acțiunii de prevenire și represiune criminală. Numai nocivitatea, identificată cu periculozitatea socială, cu potențialul acesteia, are semnificație și numai acest criteriu trebuie să determine atitudinea societății față de criminali. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]