925 matches
-
argumentum a tempore. Cînd s-a petrecut evenimentul? în ce anotimp? în ce moment al zilei? etc. Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu Latin, p. 228 În măsura în care elocința judiciară, cît și elocința politică au fost, încă din Antichitate, detronate de elocința epidictică (elogii aduse unor persoane, locuri, monumente...), descrierea, creatoare de elogii, preocupîndu-se deci de ornament și estetic, s-a impus dincolo de epic, în textele romanești și istorice sub formă de "prozopografii" (descrieri de ființe animate) și de "topografii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
această vârstă, setul de valori pe care se bazează o asemenea alegere este incert, fluctuant, așa încât există riscul alegerii unui antimodel. (Urmează dezvoltarea argumentului, sub ambele aspecte) ARGUMENT 2: Pe de altă parte, rapiditatea cu care massmedia promovează și apoi detronează modele efemere (pseudomodele), compensează riscul unor alegeri greșite. (Dezvoltarea argumentului și exemplificările pot avea în vedere alegerile conștiente și opțiunile spontane, inconștiente) CONCLUZIE: În concluzie, indiferent de sursele care validează modele sau antimodele, tinerii trebuie să aleagă cu luciditate și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dintre cer și pămînt, soarele, este sărbătorit ca divinitate victorioasă. Dar soarele întinerit moare în fiecare an, iar lupta reîncepe an după an. (Instituțiile se referă adesea la simbolismul anotimpurilor. În anumite culturi primitive regele, reprezentant al divinității solare, este detronat sau ucis în fiecare an și înlocuit cu un rege venerat ca divinitate pe parcursul anului domniei sale.) Într-o perioadă mitică mai evoluată "cerul" devine simbolul elevației spirituale, iar ploaia care cade din cer simbolul fecundării spiritului. Chiar și norii sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
progrese până când lumea nu va renunța la fizica lui Aristotel - și la argumentele prin care acesta a respins infinitățile lui Zenon. Cu toată inteligența lui, Zenon a intrat în mare bucluc. În jurul anului 435 î.Cr., el a conspirat să îl detroneze pe tiranul din Elea, Nearchos. Pentru a sprijini această cauză, făcea contrabandă cu arme. Din nefericire pentru Zenon, Nearchos a aflat despre complot și Zenon a fost arestat. Sperând să descopere cine erau ceilalți conspiratori, Nearchos a poruncit ca Zenon
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu se mișca cu adevărat în linie dreaptă, deoarece ar fi lăsat un vid în urmă. În schimb, totul în univers se mișca pe traiectorii circulare. Era un adevărat mod aristotelic de gândire - totuși, în curând, vidul avea să îl detroneze pe Aristotel o dată pentru totdeauna. Chiar și astăzi copiii învață că „Natura are oroare de vid“, deși profesorii nu știu cu exactitate de unde provine această concepție. Este o extensie a filozofiei lui Aristotel: nu există vid. Dacă cineva ar încerca
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este etern. A existat dintotdeauna și va exista întotdeauna. Civilizația apuseană a trebuit să aleagă între Aristotel și Biblie, care spune că universul finit s a născut din neant și va avea un sfârșit. Deși cosmosul biblic semitic l-a detronat pe cel aristotelic, ideea de univers etern, neschimbabil, nu a fost eliminată în totalitate, supraviețuind până în secolul XX. Ea l-a determinat pe Einstein să comită cea mai mare greșeală din cariera sa, după cum el însuși a numit-o. Einstein
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
constată că femeia se afirma că persoana, dar își ratează revoluțiile, din secolul al XVIII-lea până în 1871. Situația femeilor franceze se rezumă la următorul paradox: Franța, care este patria revoluțiilor, a generat o miscare feministă destul de târziu. Revoluția, care detronează regele și inventează cetățeanul, nu creează însă și cetățeana 25. Dezbaterile cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției, în 1989, au scos la iveală răspunsuri nuanțate cu privire la rolul femeilor 26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață cauzele disensiunilor. Femeile sunt pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția abecedarului (așa cum a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare morală. Alternanța bucoavnă-abecedar-manual reflectă prefaceri structurale petrecute în compoziția țărilor române și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
face parte din "Țările Române"! Principalul criteriu de incluziune/excluziune pare a fi etnia clasei conducătoare. Criteriul teritorial, căruia i s-a conferit atât de multă semnificație în chestiunea disputată a continuității daco-romane după retragerea aureliană din 271 e.n., este detronat de criteriul etniei elitei politice. Istoria românilor devine astfel o istorie etno-politică. Istoria politică a Transilvaniei, atât de intim asociată de nomenclatura conducătorilor de etnie maghiară, a fost trecută în umbră. Însă nu se poate trece cu vederea faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să continue traiectoria inițială. În opoziție cu imaginea femeii, Troil se consideră stabil, stăpân pe sine și chiar se mândrește cu insensibilitatea sa față de sentimentul dragostei, pe care îl declară străin de propria natură. Nu crede că va putea fi detronat din această poziție solidă pe care o deține. Dar femeia va fi cea care va răsturna toată această ordine prestabilită, va produce un dezechilibru în ființa bărbatului mult prea încrezător în forțele proprii. și în noua pasiune care l-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al Angliei, Scoției și al Irlandei și al altor teritorii] este stăpânul legal și de drept și că papa și nici o autoritate a Bisericii sau o eparhie a Romei, sau orice altă putere religioasă nu are nici o putere să-l detroneze pe rege et caetera, sau să permită oricărui alt prinț străin să o invadeze pe maiestatea sa &c. sau să permită supușilor să poarte arme, să provoace tulburări, &c. &c. De asemenea jur că împotriva oricărei pedepse cu excomunicarea sau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fi dedicat și fidel Maiestății sale &c. &. Și de asemenea jur că din toată inima detest, urăsc și abjur ca fiind necucernică și eretică această doctrină și regulă blestemată, care spune că prinții care sunt excomunicați de către papă pot fi detronați sau uciși de către supușii lor sau de oricare altă persoană. Și cred cu tărie că papa nu are nici un drept să mă scoată de sub puterea acestui jurământ. Jur cu tărie, conform bunului simț, că înțeleg fiecare cuvânt &c. &c. &c
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind din exterior, situația este ireală: un fiu își întemnițează propria mamă, aceasta izbutește să evadeze sărind pe fereastră, apoi pornește în fruntea unei armate pentru a-l
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
iar Mazarin, temându se de eventualele represalii, a părăsit țara. Prințul de Condé nu a renunțat la dorința de răzbunare pentru umilința de a fi fost încarcerat și, în toamna aceluiași an a pornit o revoltă care dorea să-l detroneze pe Ludovic al XIV-lea. Deși un general deosebit de capabil, Condé nu era un foarte bun psiholog, iar ca politician era de o incompetență dezarmantă. în scurt timp a reușit să-și învrăjbească toți aliații: pe nobili, pe parlamentari și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sau o revoltă populară trebuie să vizeze un adult, un rege în deplinătatea maturității sale, care poate fi judecat, acuzat, tras la răspundere și pedepsit exemplar. Să ne amintim doar de revoltele încununate cu succes, ai căror conducători i-au detronat pe Carol întâiul al Angliei, pe Ludovic al XVI-lea sau pe țarul Nicolai al II-lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lui Ludovic al XIV-lea. Tot din aceasta lucrare aflăm cum, după arestarea lui Fouquet, Ludovic nu s-a mulțumit numai să-l priveze de libertate. Cu un sarcasm demn de un zeu ofensat, a cărui putere și eleganță era detronată de un muritor, regele a dat ordin ca pavajul negru și alb din curtea castelului Vaux să fie trimis la Luvru, zeci de castani uriași au fost dezrădăcinați și trimiși la Trianon, iar sutele de crapi au fost pescuiți din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acumulată pentru a-i strivi pe ceilalți. Tranzitele lui Saturn Fiu al lui Uranus (cerul) și al Geei (pământul), Saturn era atât de avid de putere și-i era atât de teamă să nu o piardă, Încât, după ce și-a detronat și și-a castrat tatăl (dacă trebuie, asta e!) s-a apucat să devoreze toți copiii pe care Rhea, soția sa, Îi aducea pe lume. De fapt, se temea ca profeția conform căreia va fi la rândul lui detronat de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
a detronat și și-a castrat tatăl (dacă trebuie, asta e!) s-a apucat să devoreze toți copiii pe care Rhea, soția sa, Îi aducea pe lume. De fapt, se temea ca profeția conform căreia va fi la rândul lui detronat de unul dintre fii să nu se adeverească. Urmarea poveștii este cunoscută: sătulă să-și mai vadă progeniturile ingurgitate, Rhea Îi va da, În locul lui Jupiter, un pietroi Înfășurat În scutece, pe care el Îl Înghiți fără să clipească; acest
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nu se adeverească. Urmarea poveștii este cunoscută: sătulă să-și mai vadă progeniturile ingurgitate, Rhea Îi va da, În locul lui Jupiter, un pietroi Înfășurat În scutece, pe care el Îl Înghiți fără să clipească; acest Jupiter, devenit adult, Îl va detrona și-l va exila În Latium. În singurătatea lui, Saturn va deveni Înțelept și plin de răbdare și va instaura „epoca de aur”, În care domneau pacea și dreptatea. Această legendă așază În epigraf principala dialectică saturniană: aviditate și renunțare
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Clinton blocajul a fost mai ales social și moral, la Cyrille este numai și numai fizic. Tranzitele lui Uranus Uranus sau Coelus, „cerul”, este tatăl lui Saturn și al Titanilor, strămoșul mitologiei. Era stăpânul cerurilor Înainte ca Saturn să-l detroneze și să-i arunce atributele virilității În mare, unde din sămânța lui răspândită se va naște mai apoi Afrodita. Ca planetă, Uranus a fost descoperit pe 13 martie 1781 de către William Herschell. Perioada de revoluție În jurul Soarelui - 84 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
începutul anului, între creatorii Bagle, Mydoom și Netsky. La data de 3 martie, când cursa era în plină desfășurare, s-a înregistrat un record: fiecare oră aducea cu ea o nouă variantă de virus! Mydoom.A a reușit să-l detroneze pe Sobig, generând, pe 26 ianuarie 2004, circa 10% din traficul global prin e-mail. De asemenea, alte variante ale sale au declanșat atacuri de tip DDoS asupra unor site-uri celebre dintre care amintim www.microsoft.com și www.google
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dușmanii astfel deconspirați au putut fi lesne îndepărtați. Cu cei mai șmecheri, care aveau voturi în spate (rețele clientelare, primari etc.), a negociat, a făcut trocul de rigoare și, în doar opt luni (mai-decembrie 2004), devenea stăpânul absolut al organizației, detronându-l ipocrit ("ce să fac dacă nu a fost susținut la vot de cetățeni?") pe cel căruia îi datora ascensiunea politică. Adevărata sa trecere la București, ca și capacitățile de negociator, au ieșit însă imediat la iveală atunci când s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tras afară din mediocritatea vieții private aducându-le în prim-planul puterii și, inevitabil, în malaxorul opiniei publice. Fără amintirea oțetită a "Duduii", Carol al II-lea, deși un vicios inteligent și manipulator, care nu s-a sfiit să-și detroneze propriul fiu, după ce renunțase la domnie pentru a da curs năvălitoarelor sale pulsiuni organice, ar fi rămas, în ciuda regimului său autoritar, a desființării democrației parlamentare, a catastrofei politice, economice și morale pe care a girat-o, drept, totuși, un om
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
adversarii. Premierul țărănist îngălat și, se vede cu tristețe astăzi, putred moral, din guvernul căruia făcea parte a fost pur și simplu spulberat de un ministru vivace și lipsit de scrupule. Fostul său mentor politic, Petre Roman, a fost apoi detronat fără drept de apel într-o competiție internă pentru șefie cum niciun alt partid nu a mai avut de atunci. După care s-a dezlănțuit strategul electoral. Campania pentru Primăria Capitalei, urmată de Waterloo-ul dâmbovițean în care, la vârf de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
culturală", pentru că privilegiază studiul faptelor sociale și al instituțiilor. În anii 1950, Claude Lévi-Strauss a introdus în Franța uzajul anglo-saxon al termenului "antropologie" (fără adjectivul "culturală") ca studiu al ființelor umane sub toate aspectele lor. Ca și în Statele Unite, termenul detrona, fără să-l elimine totuși, pe cel de "etnologie". Succesul structuralismului, impactul său asupra altor științe umaniste, pe de o parte, legăturile antropologiei cu filosofia și sociologia, pe de altă parte, au făcut ca în Franța, când spunem azi antropologie
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]