929 matches
-
importanțe în detrimentul celorlalți, tulburări de relații interpersonale care merg de la exploatarea celuilalt până la tulburări de aprecierea valorii sau a sentimentelor acestuia. Exhibiționism, fantasme sau atotputere, sentimentul de a avea orice drept, oscilația caracteristică între pozițiile extreme de idealizare și de devalorizare a celorlalți. Psihobiografia personalităților psihopatice Caracteristicile personalităților anormale de tip psihopatic, presupun un anumit mod sau stil de viață al acestora și implicit un anumit „destin”. Aceste aspecte sunt cuprinse în caracteristicile psiho-biografice ale acestor indivizi. O analiză psiho-biografică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de adaptare (L. Bauer, R. Lewinsohn, A. Siegfried, F. Nitti, C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, P Andrei, J. Barus-Michel, F. Ginst-Desprairies, L. Ridel). Schimbările pot duce la tulburarea „ordinii sociale”, după cum, în egală măsură, și stagnarea poate duce la „uzura” și devalorizarea acesteia. În societatea actuală, aceste crize de schimbare sunt deosebit de acute. Viața omului modern este dominată de „randament și profit” antrenând o „competiție a intereselor” care suprasolicită viața emoțională, capacitățile de adaptare, conduitele, acțiunile, modul de a gândi al oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care generează conflicte, locuința de tranzit care generează sentimentul de insecuritate și înstrăinare al persoanei în raport cu reședința sa, impresia de artificial, de inautentic, promiscuitatea locuințelor supraaglomerate cauzează surmenajul psiho-senzorial, conflicte, tensiuni, angoasă, tulburări nevrotice, conduite deviante sau delictuale, violență. 6) Devalorizarea persoanei Ce va deveni în final persoana umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil sindrom de degradare al personalității umane caracterizat prin următoarele aspecte: golirea interioară a persoanei, slăbirea acesteia, dependență și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
extrem de importantă, întrucât, așa cum afirmam anterior, valorile sunt cele care contribuie la formarea Supra-Eului colectiv prin intermediul căruia sunt normate și controlate conduitele, acțiunile și formele de gândire ale grupurilor umane. Deprecierea valorilor sau pierderea totală a acestora va duce la devalorizarea Supra-Eului colectiv, favorizând „eliberarea” conținutului pulsional primar al inconștientului colectiv. Aceasta este consecința „crizei valorilor”, a stării de anomie socială. Consecințele acesteia sunt extrem de variate. În locul valorilor tradiționale, pe care se întemeiază structurile sufletești ale maselor, apar modele care se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în toate epocile de criză ale istoriei umanității. Formal, liderul este simbolul „salvatorului”, dar, în esență, el este imaginea Supra-Eului personal, represiv, care-și impune autoritatea asupra maselor, ale inconștientului colectiv, autoritate care, în final, va declanșa un conflict violent. Devalorizarea socială va duce la înlocuirea valorilor socio-culturale și moral-religioase cu „ideologiile partizane” care vor fi impuse în mod obligatoriu maselor de indivizi drept unică formă de gândire, așa cum este întâlnită în societățile totalitare laice sau religioase. Se produce în timp
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este un scriitor colorat. Principala modalitate de evocare a scriitorului o reprezintă descrierea oamenilor prin felul vorbirii și angrenarea lor într-o situație dramatică. Un alt mijloc de satirizare a lui Caragiale este ironia. Procedeele ironiei caragialiene sunt: falsa modestie, devalorizarea termenilor prin însoțirea lor cu alții, comparații care îndeplinesc funcții ironice. 5.12. VITNER, ION: „Probleme ale limbii literare în opera lui I.L. Caragiale“. În:„Limba română“, 1953, n. 1, p. 45-56. În studiul său, Ion Vitner consideră că limba
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
realpolitik. (Johnston, 1999, pp. 263-264) Potrivit lui Johnston, conceptul de realism al identității provine din cercetările asupra formării identității de grup și conflictelor generate de aceasta. În literatura din domeniu se afirmă că generarea identităților de tip ingrup duce direct la devalorizarea celor de tip outgrup. La rându-i, acest fapt duce la interpretări concurente ale relației cu outgrupul. Este important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
exclud, ci formează o unitate de coexistență, nu însă o "sinteză", ca al treilea termen. Această structură definește opoziția contrară recesivă, acea asimetrie sau disimetrie în care un termen domină și celălalt este recesiv, subordonat, fără ca subordonarea să implice o devalorizare. Factorul dominant este "mai tare" ontologic, ceea ce nu înlătură posibilitatea ca raportul recesiv să sufere variații, să treacă prin diferite grade pînă chiar la răsturnarea lui. Faptul gradării, al varierii raportului de recesivitate explică opinia, curentă în dialectica hegeliană, că
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
integrare insuficientă a familiei în viața socială, constituie tabloul unui mediu nefavorabil dezvoltării normale a copilului și al adaptării socioprofesionale. arată prof. univ. V. Pavelcu. Toate neajunsurile atmosferei de familie, arătate mai sus, sădesc sentimentul de inferioritate, de nesiguranță, de devalorizare a eu-lui și duc la tendințe agresive sau anxioase. Pornind de la ideea că influența pe care o exercită un factor sau altul asupra copilului nu este izolată, ci există în permanență o interacțiune bio-psiho-socială, René Lafon introduce noțiunea de prevalență
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de sine, instabil, impulsiv și imprevizibil; apar tulburări de personalitate specifice altor tipuri de personalitate: schizofrenie, narcisism și de tip antisocial (izolare, invidie, violarea drepturilor celorlalți); au relații interpersonale impulsive, cu un mare potențial de autodistructivitate, pendulând între idealizare și devalorizare; au o instabilitate psiho-afectivă; fac crize de mânie și furie de mare intensitate; prezintă tulburări de identitate: identitate de sex, imagine de sine, modele de valori; senzualitate excesivă, drogomanie, înclinare de manevrare a terțelor persoane, pentru atingerea propriilor scopuri; are
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sănătate somatică, ceea ce îi atrage blamul colegilor), și datorită sentimentului de insucces caută alt mediu unde se simte valoros. * Caracterul necorespunzător al pedagogilor față de copilul cu suferințe psihice sau senzoriale, agresivitatea colectivului din care face parte. * Atitudinea părinților față de școală (devalorizarea importanței școlii sau nemulțumirea continuă a părinților față de activitatea școlară a copilului transformă scoală într-o sursă de anxietate pentru acesta). b) fuga cu caracter impulsiv: * Copilul simte impulsul de a fugi datorită unei tensiuni psihice ce nu o poate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
îi este teamă să interacționeze cu ceilalți și se îndoiește de capacitățile sale fizice; ajunge astfel să se închidă în sine, păstrând un ideal de grandoare pe care nu îl va putea atinge niciodată, ducând la accentuarea depresiei și a devalorizării propriei persoane. 3) Crizele anxios depresive sunt rezultatul unei nevroze infantile, în care predomină tulburările de organizare a personalității, și se manifestă prin fobii (frica de a fi trist, de a fi deprimat, de a avea idei suicidare); simptomul cel
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
face față cerințelor, are un defect ce ține de sănătatea somatică și este blamat de colegi, pretențiile școlare depășesc capacitățile lui intelectuale, caracterul psihopat al cadrelor didactice, atitudini pedagogice diferențiate față de copiii suferinzi psihic sau senzorial, atitudinea agresivă a colegilor, devalorizarea conștientă În familie a școlii, grija excesivă a părinților pentru copii sau transformarea școlii Într-o sursă de anxietate; b) fuga cu caracter impulsiv care este un comportament repetitiv și vine pe neașteptate. Vagabondajul poate fi o continuare a fugii
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela ZAHARIA, Maria CORNEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2188]
-
a pierde conștiința "valorii" omului? J.S. Despre asta e vorba: există și altceva în om în afara mașinii. Dar această distincție, și apoi combinarea a două domenii distincte, ține de sofism. B.C. Nu credeți că ideile ciberneticiene au contribuit cumva la devalorizarea concepțiilor umaniste? Devenea posibil ca, sub pretextul optimizării, sute de persoane să fie concediate și înlocuite cu mașini, fără grijă pentru soarta indivizilor. J.S. Cibernetica ar fi o justificare a dezu-manizarii activității umane? B.C. Spre deosebire de cele spuse de ciberneticieni, care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
A lăsa arta pe seama pieței este ca și cum s-ar lăsa religia pe seama pieței, o trădare a demnității inerente a artei, ca și a religiei. Mai mult, pe măsură ce arta și cultura sunt deschise din ce în ce mai mult concurenței pe piețele internaționale, rezultatul este devalorizarea acestora, pe măsură ce formele tradiționale sunt abandonate pentru urmărirea preaputernicului dolar sau euro. Cea mai mare parte a artei a fost și este produsă pentru piață. Într-adevăr, istoria artei este în mare măsură istoria inovației prin intermediul pieței ca răspuns la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pus capăt epocii Brettton-Woods. În viziunea lui Kindleberger, sistemul Bretton-Woods a fost pînă la urmă subminat din cauză că unele puteri mijlocii (Franța și Germania) au refuzat să împartă povara sistemului. Statele Unite nu mai erau destul de puternice pentru a impune altor țări devalorizarea monedei. Puse în fața unei creșteri a deficitului balanței de plăți și a refuzului celorlalte țări de a schimba această stare de lucruri, Statelor Unite nu le rămînea altceva de făcut decît să pună capăt sistemului de schimb al aurului. Această interpretare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București, 2005. Masoch, Sacher, Caiete, traducere de Tinu Pârvulescu, coord. Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, Editura Polirom, Iași, 1999. Marx, William, Rămas-bun literaturii. Istoria unei devalorizări (sec XVIII-XX), traducere de Liliana Dragomir, Ana Stan, Carmen Habără, Diana Coman și Alexandra Gheorghe sub coordonarea lui Alexandru Matei, prefață de Alexandru Matei, Editura România Press, București, 2008. Mattiussi, Laurent, Fiction de l'ipséité. Essai sur l'invention narrative
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pentru filosoful francez, numai timpul așa-zis "matematic" e o formă de spațiu. Celălalt "timp", cel ce ține de esența vieții, este opus timpului "matematic" și se numește "durată". 21 Idem, p. 46. 22 William Marx, Rămas-bun literaturii. Istoria unei devalorizări (sec XVIII-XX), traducere de Liliana Dragomir, Ana Stan, Carmen Habără, Diana Coman și Alexandra Gheorghe sub coordonarea lui Alexandru Matei, prefață de Alexandru Matei, Editura România Press, București, 2008. Primul estetician care "a creat o prăpastie de netrecut între artele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
după aceea se dădu zvon mare că regele devalorizase monedele [...]. În acel an 1577, nevoia și sărăcia erau atît de mari încît oamenii mărunți strigau și plîngeau în număr mare pe străzi, ceea ce era lucru scandalos și lamentabil [...]; căci din cauza devalorizării monedelor, cei care aveau grîu nu voiau să dea din el. Lucru de plîns! Și de altfel sărăcia era atît de mare încît meșteșugarii nu găseau nimic de cîștigat și nici de vîndut [...]. Și în acel an 1577, cam pe la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la centru. Încarnare a ortodoxiei financiare, el restabilește încrederea. După alegerile din aprilie 1928, prin legea din 25 iunie 1928, el restabilește convertibilitatea francului, suspendată din 1914. Dar francul nu mai reprezintă decît o cincime din valoarea francului germinal. Această devalorizare, favorabilă exporturilor, lovește pe deținătorii de economii și afectează pe posesorii de venituri fixe. La Ministerul Afacerilor străine, Poincaré îl menține pe Briand. Ministru în aprilie 1925, el continuase politica de conciliere cu Germania de la Weimar, angajată de Herriot și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Luca să argumenteze că amplificarea nejustificată a circulației monetare ar fi provocat inflație și clasa muncitoare ar fi fost principalul perdant, deoarece reforma i-ar fi scăzut brusc puterea de cumpărare, cum de altfel a și făcut-o, sau că devalorizarea sumelor depuse la C.E.C. a scăzut abrupt și pe termen lung încrederea socială în politica fiscală a regimului. Viitorului contrarevoluționar, actualmente "tovarăș" de încredere, Miron Constantinescu, îi fusese încredințat rolul de a îl "demasca" și responsabiliza cu orice preț. "Noi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a scăzut abrupt și pe termen lung încrederea socială în politica fiscală a regimului. Viitorului contrarevoluționar, actualmente "tovarăș" de încredere, Miron Constantinescu, îi fusese încredințat rolul de a îl "demasca" și responsabiliza cu orice preț. "Noi n-am făcut o devalorizare, ci ridicarea conținutului de aur. Numai țările capitaliste devalorizează moneda. Noi am sterilizat sumele care se găseau la speculanți și la chiaburi", contracara Constantinescu. "Cetățenii însă au pierdut", replica impenitent Luca, "pentru dacă ar fi cheltuit banii și nu i-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]