1,136 matches
-
Fiind în acel moment prins cu cursurile pe care le predam la Universitatea din Chicago, nu am putut participa la congresul de la Boulder. Am trimis o comunicare referitoare la ultimele momente ale vieții lui Mircea Eliade (14-22 aprilie 1986), la devoțiunea neclintită a soției sale, Christinel Eliade, și la atitudinea înduioșătoare a atâtora dintre prietenii și discipolii săi. Înțeleg că această comunicare, împreună cu alta mult mai autoritativă, semnată de Eugen Ionescu, au fost citite în sesiunea de deschidere a conferinței, la
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
și relația cu celălalt, cu partenerul, cu partenerii. Pe cei mai mulți dintre ei nu i-am văzut de mult în așa o formă exemplară și nu i-am văzut de mult jucînd în echipă. Claudiu Goga, cu minuție, cu răbdare, cu devoțiune și cu iubire de actor a construit un spectacol punînd în valoare performanța actoricească, ceva de care tot mai mulți regizori se îndepărtează. Nu mai au chef, timp, aplecare să lucreze cu actorul. Nu m-am săturat să privesc această
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
pe jumătate de efodul aurit și de manipulumul ce-i dubla mânecile de serasir. Parcă-și afunda ghea-rele-n stern, își smulgea cu un efort dement coastele și rupea inima din rădăcinile ei ca s-o-ntindă, cu neasemuită teroare și devoțiune, Iordanului vertical. Acesta se aprindea din nou, pâlpâind, fluturând, până la consistența și lumina aurului lichid, biciuit parcă de consoanele barbare, de sâsâiturile și glissandourile vocii marelui preot. Fascinat de invocația sa bizară, abia dac-am observat cum în gloata pîn-atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Zeul ar muri în inimaginabile chinuri, și urletele lui ar fi coroana eternă a deicidului. Căci toți, la soroace, ne omorâm și ne mâncăm Dumnezeul, altfel nu putem deveni el însuși, nu putem fi în el și el în noi. Devoțiunea, de aceea, e crimă. Rugăciunea e răstignire. Dragostea e tortură. Adorația e strangulare cu mâini late de heruvim. Chin fără limite e deisis-ul vieților noastre. De-aceea toți zeii au fost hăcuiți și ciuntiți și bătuți în piroane. Fra Armando
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ruină, căci doar pentru el existase cu adevărat. Și totuși, de dincolo de ușa zidită venea un murmur adânc, rezonând ciudat cu țeasta lui subțire ca de hârtie. Acel murmur îl asculta el acum, fără speranță, cu o austeră, tenace, răbdătoare devoțiune. Doar când m-am îndreptat către el, lăsând gol cadrul ferestrei lipite cu bandă cafenie, Herman s-a ridicat și ne-am găsit amândoi, deodată, în fața marelui tablou. Perspectiva lui, misterul acelei lumi arzând în amurg erau atât de seducătoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
distrugă pe cei răi, momentul din care lumea ar fi devenit ceva atât de minunat încît ei credeau că nu și-o pot nici măcar imagina. Sfântul Augustin cel Nou era mai pragmatic. Pe el nu-l interesa viitorul, ci doar devoțiunea pentru domnul Dumnezeul său. El credea că Mesia trebuie silit să se întoarcă pentru ca, împreună cu oamenii, să-l apere pe Dumnezeu, tatăl lui, de pro-pria-I nemărginire. Asta spuneau scripturile. Era evident însă că, dincolo de discursul său religios, Sfântul Augustin cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bună voie în Alambicul de Dumnezei. Iar mașinăria aceea care funcționa după principii de nimeni înțelese avea să distileze câțiva viruși modificați cu care Abația urma să însămînțeze o altă Lume Agricolă. Stin nu avea să moară. Spiritul lui de devoțiune, dragostea față de Dumnezeu și față de semeni erau conservate în virușii aceia care aveau să-și caute, într-o Lume Agricolă, gazda potrivită pentru a trezi la viață un alt Stin. Femeia se așeză lângă patul în care tânărul dormea cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
slăbise cu vârsta, peste chipurile celor care îl înconjurau. îl urma fratele Gomerius, cu statura sa impunătoare, iar în spatele acestuia veneau Simplicius și toți ceilalți călugări. La trecerea abatelui, oamenii îngenuncheau, atingându-i cu degetele hainele, într-un sărut de devoțiune. Femeile își întindeau spre el copiii, invocând binecuvântarea sa, implorând protecția sa; de la toți venea aceeași rugăciune profund îndurerată. Părinții, cu privirea pierdută în gânduri străbătute de spaimă, își puseseră mâinile pe umerii fiilor lor adolescenți. Fecioarele strângeau, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simplu scutier: toți războinicii lui Balamber, inclusiv Khaba și Odolgan, precum și capii celor zece jagun, centuriile mingan-ului, știau să execute fără șovăială ordinele pe care li le transmitea, fiindcă Mandzuk vorbea numai în numele comandantului său, de care îl lega aceeași devoțiune absolută pe care în trecut o avusese față de tatăl său, valorosul Uldin. Pentru Balamber, Mandzuk fusese, după asasinarea lui Uldin, un fel de tată adoptiv, oarecum aspru, și un maestru magnific de arme, care făcuse dintr-un orfan rătăcit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am potrivit așa cum numai bunul Dumnezeu m-a ajutat s-o fac, asamblând piesă cu piesă și urmărind cu grijă linia de contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu existențial. Respectarea acestuia, spunea Petre Țuțea, ține de credință, devoțiune și implicare. Partea a II -a În țara piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a reda informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am potrivit așa cum numai bunul Dumnezeu m-a ajutat s-o fac, asamblând piesă cu piesă și urmărind cu grijă linia de contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu existențial. Respectarea acestuia, spunea Petre Țuțea, ține de credință, devoțiune și implicare. Partea a II-a În țara piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a reda informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în acord cu a celorlalți, dar nu reușeam nicicum să mă smulg din contemplarea plăcilor de faianță care acopereau pereții. Motivele cu care erau ornați mă purtau în visări plăcute, împotriva voinței mele găseam astfel un mijloc de evadare. În timpul devoțiunilor, închideam ochii, îmi acopeream fața cu mâinile și numai în noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ale celor cu adevărat excepționali. Prietenii mei și ai noștri s-au dovedit În anii deloc ușori ai naufragiului - eliberatorul naufragiu, plin de promisiuni și privațiuni - de o admirabilă consistență În caracter și credințe, de o demnă Însingurare, cu aceeași devoțiune față de cărți și prieteni și, s-o spunem, față de propria lor extraordinară Înfrățire, Întruchipând ei Înșiși ceea ce Îi preocupase dintotdeauna la alții: adevărul adânc misterios al suferinței și creativității, al nădejdii, al frumuseții. Și, ca miracolul să fie complet, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
literatura o operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale vieții și ale gândirii, ale enigmelor adevărului uman, până la urmă. Excelentele eseuri despre Cioran, Ionesco, Caragiale confirmă metoda, probitatea, originalitatea investigației critice, focalizând cu alte mijloace tot asupra „tensiunii vizionare Între om și destin”. Marta Petreu se slujește cu devoțiune și strălucire de complementara dăruire, scrutând destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
performanța este a contrastului, totuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (mă gândesc, În primul rând, la clipele de reculegere religioasă, tocmai pentru că m-a surprins afirmația că nu sunteți religios), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante; ele spun nu numai că n-am fost chiar toți o apă și-un pământ, dar sugerează și ceea ce am fi putut fi dacă n-ar fi fost să fie cum a fost. O observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
capitolul pus la sfârșit și intitulat „Ecouri critice la volumul II” reproducea chiar o frază din scrisoarea mea: „Până la urmă performanța este a contrastului Însuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (...), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante, ele spun nu numai că n-am fost chiar toți o apă și un pământ, dar sugerează și ceea ce am fi putut fi dacă n-ar fi fost să fie cum a fost”. Scrisoarea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Am primit apoi, la New York, epistolele pe care le reproduc. Se vede În ele, cred, și altceva decât ceea ce mi se părea că intuiesc În caracterul de „artist olandez” al lui Anatol Vieru: pragmatismul (temperat de scepticism și animat de devoțiune productivă În munca de creație) În relația cu publicul și cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a negociatorului cordial, modest, dar și sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
deloc efigia „spiritului destructiv”, atribuit alogenilor. Încastrat solid În cultura țării sale, Z. Ornea, om și cărturar al locului, a fost, mai curând, un constructor sedentar, obsedat și luminat de literele românești și luminându-le, la rândul său, cu dragoste, devoțiune și discernământ. Zigu se odihnește, În sfârșit, acum, În pământul țării unde s-a Încheiat neobosita sa „Înrădăcinare” intelectuală de o viață. Fie-i, măcar acum, țărâna ușoară, cum se spune În românește. New York, aprilie 2002 (Familia, nr. 6/2002
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
creată de acest rătăcitor, În ciuda primejdiilor mortale care l-au tot asaltat. Amenințările au exacerbat, inevitabil, identitatea, dar i-au și conferit o autenticitate interioară neobișnuită. Un scut, poate. Ți-am relatat cândva istoria acelui pitoresc evreu triestin, cunoscut pentru devoțiunea cu care ajuta evreii În drum spre Palestina. Nu se temea decât de un singur lucru: răceala. Gripa, guturaiul erau singurii săi dușmani!... Umbla și vara Învelit În patru, cinci pulovere. Saba Îi spusese, cândva, că doar o sănătate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu se cruță pe sine și nici nu-i sacrifică pe alții. Aprinde lumânări pentru sufletele morților - alții uită de asta invariabil, dar ea își aduce aminte plină de religiozitate, fără a trebui măcar să-și facă însemnări pe calendar. Are devoțiunea în sânge. Pare a fi, susține ea, singura care, atunci când se duce la cimitir, are „bunul simț“, „decența elementară“ să curețe bălăriile de pe mormintele răposaților noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
privește tristă peste capetele celor două fețițe. Pentru că în viață, ca și în moarte s-au simțit singuri atunci când nu erau împreună. Un Tristan și o Isoldă, care au trăit și au murit iubindu-se cu o rară intensitate și devoțiune. Iar faptul că ai avut șansa să vezi o asemenea dragoste face din tine un fericit privilegiat. Și voi, dragele mele, sunteți fructele acestei pasiuni puternice, ceea ce vă face deosebit de prețioase și iubite, de ei și de mine. Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuise să se trezească se trezise ireversibil, un fel de durere adâncă, ce în mod paradoxal mă aducea la viață, trecusem prin foc, acum tot ce rămânea de făcut era să concentrez picătura aceea de nemurire, care, cu atenție și devoțiune, ar fi putut supraviețui tăvălugului metabolismului universal. Era mai ușor de gândit decât de făcut. De câteva săptămâni nu mai puteam dormi și, drept consecință, nu mai eram bună de nimic. Dormeam chinuit, cu coșmaruri, astfel încât eram mereu obosită și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de versuri ale lui Matei Călinescu, își bătuse capul și cu critica lui. Cred că dacă l-ar fi întîlnit cu adevărat pe criticul nostru din State s-ar fi prosternat, pe trotuar, în fața lui. Niciodată n-am întîlnit atî-ta devoțiune însoțită (să fie o marcă a idolatriei?) de atât de puțină înțelegere pentru textele reale. Dincolo de "Zacharias Lichter" nu prea-l interesa literatura. Nu-nțeleg cum Dumnezeu îi căzuse romanul lui Matei Călinescu în mâini. Poate ca-n faimoasa scriere SF
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de a lansa festivalul, dar asta nu înseamnă că „genul“ mixat nu are trecere la marele public și nu a avut succesul scontat. Totuși. Rigoarea și personalitatea lui Enescu impuneau o abordare mai puțin spumoasă. Ne amintim de sobrietatea și devoțiunea lui Lawrence Foster, care punea accentul realmente pe Enescu. Însă gustul și sensibilitatea noastră nu trebuie să coincidă cu cele ale unor mari personalități care alcătuiesc Comitetul artistic al Festivalului și Concursului, din care nu lipsesc nume sonore precum Nicolae
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]