2,071 matches
-
în Poet o carte - deschisă -, din filele căreia se-nvață zborul, gândul și dorul. În cifra șapte, însă, vede risipa și rostul, pasul concret, infernul deschis de prezent, singurătate și rugi disperate puse pe rafturi și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din lumi hainite spre amețita și tainica-i minte. Iar
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
veghe al cărțilorvede în Poet o carte - deschisă -,din filele căreia se-nvață zborul,gândul și dorul. În cifra șapte, însă,vede risipa și rostul, pasul concret,infernul deschis de prezent,singurătate șirugi disperatepuse pe rafturi și spații intacteîntre cărțile devorate de Poet.Pentru Poetcărțile-s răsăriri și apusuri de soare,mișcări de planete, galactici și magme,gând așchiat din rotunde epoci,fierul pătruns în adâncuri de scoici -scânteie venită din lumi hainitespre amețita și tainica-i minte.Iar șapte-io clipă și-
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LYCAN)TROP Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite colți atavici sihastru al
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
de orbi dureros de surzi decupăm altare uitării cernem noroiul la limita dintre suflet și lut cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet preludiu unei iubiri frânte într-un recviem parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri dar cine să spargă oglinda adâncului Referință Bibliografică: Parteneri cu nepăsarea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376449_a_377778]
-
sârmă în aerul rece de iarnă al ... VII. EPITAF PENTRU ANII DOUĂZECI, de Adrian Crețu , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. mi-am petrecut cea mai mare parte a anilor mei douăzeci luptându-mă îndelung cu mine devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem m-am disprețuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei ca să pot supraviețui acestei bătălii mi-am petrecut cea mai mare parte a anilor mei douăzeci înghițind somnifere și îmbătându-mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
nemișcatea albă. El scoase la iveală din rucsacul său verde un binoclu și privi atent, în direcția cu pricina. Haita era destul de numeroasă și se vede că vânaseră ceva, vreo căprioară sau alt nefericit animal le căzuse pradă și-l devorau chiar la poalele pădurii. -Ia încetinește un pic Costache și privește acolo! Ia uite, că fiarele deja nu se sfiesc să se arate ziua în apropierea satului. Au prins ceva. Nu-mi place deloc, că lupii au venit așa aproape de
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
departe haita cum se încăiera pe pradă și s-au dus cu tractoarele amândoi drept într-acolo. Din păcate ce au văzut au zis că nu vor uita câte zile vor avea. Din fată rămăsese puțin, era aproape în întregime devorată de fiare, care erau circa cinsprezece la număr și au fost siguri că e vorba de ea după hainele sfârtecate împrejur, cizmele ei și ghiozdanul. Au chemat poliția și salvarea dar nu mai era nimic de salvat și abia au
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
fac și alte victime. În ultimii ani rar se întâmplase ca animale de pradă să atace oameni, însă cazuri izolate mai fuseseră. Un om din sat dispăriuse acum câțiva ani fără urmă și l-au găsit oamenii după vreo lună, devorat în parte de fiare, în pădure. Nu însă de haite de lupi ci de mistreți care i aceia se înmulțiseră și dădeau mereu iama prin culturi. Omul acela se părea că i s-a făcut rău, a făcut un infarct
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
dansatoare, mateloți dar fumul iese rotocoale dintr-o tavernă de la colț, acolo, după un paravan se dezbrăcau prostituate, și-și arunca pe un divan hainele vechi, decolorate, prin colțuri mateloții beți, așteptau prada să iasă apoi precum niște dezmeți o devorau pe rând, pe masă. Referință Bibliografică: prin porturi vechi și părăsite / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PRIN PORTURI VECHI ŞI PĂRĂSITE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375837_a_377166]
-
disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Tu te tragi dintr-un războinic care a iubit o frumoasă fată înainte să plece la război. Din nefericire nu s-a mai întors ... Acea fată te-a născut în ascuns într-o pădure, dar o haită de lupi au devorat-o. Ai fost norocos căci un strigoi care trecea întâmplător pe acolo te-a salvat din ghearele sălbăticiunilor. Văzându-te așa mic și lipsit de apărare, i s-a făcut milă de tine. Te-a sărutat cu buzele-i pline
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc și mor câte puțin Și simt în piept văpaia unui crin și trupul parcă-i flacără străină între prea mult și iată prea puțin ești noaptea devorată de lumină Și trupul parcă-i flacără străină de la zăpadă sufletul se-aprinde oare și cine pentru cine dă lumină stă noaptea sub această întrebare Cum te dezbraci copacii dau în floare de parcă i-ar aprinde o ninsoare Costel Zăgan
VÂNZĂTOAREA DE NINSORI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376753_a_378082]
-
a depășit vârsta copilăriei cu mai multă rapiditate decât alți copii. La rude, unde locuia, a venit în contact cu oameni maturi, învățând totdeauna ceva din conversațiile cu ei. Tot acolo a găsit biblioteca unui unchi și a început să devoreze cărțile. Erau multe romane polițiste, dar a avut importanță pentru adolescentul dornic să înțeleagă lumea: atât pentru dezvoltarea gândirii, cât și pentru formarea stilului literar. Iar la școală - respectiv la Liceul Evreiesc numit „Liceul Graur”, după numele directorului său, ulterior
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
din nou prin toată casa! Se obișnuiește omul cu toate, până la urmă! Viața în casa Mareș se reducea acum la o rutină sumară. Codruț pleca la birou în fiecare zi cu inima frântă, dar ascundea cu succes disperarea ce-i devora inima, în fața soției dar și a celorlalți. Se simțea obligat să fie optimist și pozitiv, convins fiind că acea atitudine ar avea puteri supranaturale. Paula se prefăcea și ea la rândul ei de dragul bărbatului, că face față cu eroism situației
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
30 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce urât e-n astă dimineață, Totu-i învăluit într-o deasă ceață, Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
Grădina-ncuiat-a vieții mele, Arzătoare lacrimă a durerii, Norocul iubirii să mi-l spele. Cât de greu mă picură iubirea! Spune-mi: sunt eu împlinită oare? Chipul tău și brațul și privirea, Când nu mă caută, ce tare doare! Te-aș devora, ca pe mielul blând Și te-aș face pe veci fântâna mea, Căci tu mi-ești mângâiere-jurământ Și lacrima din zori în vreme rea. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LACRIMA DIN ZORI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665
LACRIMA DIN ZORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373081_a_374410]
-
bogat nu se putea numi. Casa sa era dintre cele mai prăpădite, cu acoperișul spart, iar un perete se înclina amenințând să se dărâme. Mai avea improvizat un mic șopron unde-și adăpostea, noaptea, cele trei capre, să nu fie devorate de șacali. În jurul casei - mai nimic, doar câteva straturi de ceapă și napi, câteva tulpini de porumb răsărite pe lângă gardul sărăcăcios din jurul gospodăriei. Dimineața lăsa locuința descuiată, cu ușa larg deschisă, să intre soarele și aerul curat înăuntru, iar el
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
marginea pământului și vorbesc cu tata în prezența căruia am învățat să iubesc să sufăr și să aprind prima lumânare țin minte cum am sărutat-o pe mama și m-am rugat lui Dumnezeu să se joace cu mine eram devorat de frică și de întunericul decupat din veșmintele lui tata prins în acest sentiment ciudat am ucis o lacrimă am strigat și moartea s-a zgâit la mine ca la o pradă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
ÎNTRE MINE ŞI CER E O UMBRĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373280_a_374609]
-
30 august 2015 Toate Articolele Autorului Din gheena în care m-ai aruncat, au început să urce aburi în spirală și în tăcerea lor au atins cerul... s-a făcut lumină ca-n explozie de artificii, revărsându-se peste craniul devorat de doruri, spălând roua de pe firele argintii.. fluturii au început s-o caute, roind în cercuri mici, iar semințele de pe aripi cădeau una după alta, încoțind în carnea desprinsa în mii de bucățele ca apoi sa rasară flori în culorile
SEMINTE PE ARIPI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372222_a_373551]
-
roșite de-al meu sânge Se zbate inima și totuși ... te iubesc! Rămas-am cu privirea înspre cer Văd fulgii albi cum cad așa-n neștire Mi-e cald, zăpada se-nroșește Când colți flămânzi se satură din mine. Ai devorat tot ce-ai iubit cândva Te saturi din ființa dragă ție Cu colți de lup trăgând din carnea mea Blestemul ți-ai atras pe veșnicie. Căci n-ai știut cum inima din piept De sânge toată când se scurse Ucis
CÂND IUBIREA UCIDE ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376186_a_377515]
-
spectaol în act și impresia indusă publicului mai este un element, ordinea celor trei părți, în funcie de calitatea spectacolului putând fi oricând inversabilă: organizatorul de spectacole. În prea multe împrejurări, artiștii celebri ajung pe mâinile unor ziși impresari care devorează actul artistic, compromit pe artiști și în final decepționează publicul. Au ajuns azi la îndemâna bătăii de joc din partea unor organizatori de spectacole chiar și giganții artiști scriși în rândurile generației de aur a stelelor scenei, iar aceasta nu se vede
PEPINO POPESCU. PRIN NIMIC ASEMĂNĂTOR CU ALŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376215_a_377544]
-
Chițu, îndoind buzele pungii în așa fel încât să acopere licăririle rubinii ale strugurilor. Mihai jucă impecabil. Zbură pe teren, nu alta! Era vesel, era relaxat, era plin de energia luminii din boabele strugurilor săi, care abia așteptau să fie devorați. În pauza dintre reprize, aruncă o privire către Chițu. Bătrânul îi trase cu ochiul și îi arătă energic pumnul drept cu degetul mare ridicat complice. Ținea în brațe punga maronie, ca pe un prunc nou-născut. Poate avea să-i dea
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
apoi să-și răsfire degetele prin păru-mi cârlionțat dar... tristețea îmi torturează privirea mă uit la buruienile ce-au invadat pridvorul și la ochiul de apă înecat în fântână lampa s-a înnegrit sub grindă un păianjen obosit își devorează prada nimic nu seamănă cu ce a fost ca un condamnat îmi descifrez vina apoi îmi împreunez palmele pentru iertare Referință Bibliografică: acasă printre iedera urcată peste horn / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16
ACASĂ PRINTRE IEDERA URCATĂ PESTE HORN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374777_a_376106]
-
vedea cum la fel ca în basme li se luminează chipurile-n neprihănitul nimb al sfințeniei dar în pupila larg lărgită imaginile se dilată să oglindească deformate doar ciocurile lacome ce se apleacă parcă-a zâmbet către noi să-și devoreze liniștite prada. Referință Bibliografică: ÎN PUPILA LUI GOYA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]