1,662 matches
-
dintre Statele Unite și Canada reprezintă un astfel de exemplu. Dezarmarea cantitativă are ca scop reducerea globală a armamentului de anumite tipuri sau de orice fel. Acesta a fost scopul pe care l-au urmărit majoritatea națiunilor la Conferința internațională pentru dezarmare din 1932. Dezarmarea calitativă își propune reducerea sau abolirea anumitor tipuri specializate de armament, cum este cazul armelor ofensive pe care Marea Britanie a încercat să le interzică în cadrul Conferinței internaționale de dezarmare din 1932 sau al armelor nucleare ale căror
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Canada reprezintă un astfel de exemplu. Dezarmarea cantitativă are ca scop reducerea globală a armamentului de anumite tipuri sau de orice fel. Acesta a fost scopul pe care l-au urmărit majoritatea națiunilor la Conferința internațională pentru dezarmare din 1932. Dezarmarea calitativă își propune reducerea sau abolirea anumitor tipuri specializate de armament, cum este cazul armelor ofensive pe care Marea Britanie a încercat să le interzică în cadrul Conferinței internaționale de dezarmare din 1932 sau al armelor nucleare ale căror control sau desființare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au urmărit majoritatea națiunilor la Conferința internațională pentru dezarmare din 1932. Dezarmarea calitativă își propune reducerea sau abolirea anumitor tipuri specializate de armament, cum este cazul armelor ofensive pe care Marea Britanie a încercat să le interzică în cadrul Conferinței internaționale de dezarmare din 1932 sau al armelor nucleare ale căror control sau desființare au fost discutate de către Comisia pentru Energie Atomică a Națiunilor Unite și care au făcut obiectul așa-numitelor Acorduri SALT (Tratatul de limitare a armelor strategice ofensive - n.t
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Acorduri SALT (Tratatul de limitare a armelor strategice ofensive - n.t.) și START ( Negocierile pentru reducerea armelor strategice - n.t.) dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Distincția dintre armele nucleare și convenționale influențează stipulările politice și militare ale controlului armelor și dezarmării. Istoria încercărilor de dezarmare este o poveste cu multe eșecuri și cu puține succese. Atât succesele, cât și eșecurile relevă problemele fundamentale pe care le ridică dezarmarea ca mecanism de asigurare a ordinii și păcii internaționale. Eșecurile Primul pas practic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
limitare a armelor strategice ofensive - n.t.) și START ( Negocierile pentru reducerea armelor strategice - n.t.) dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Distincția dintre armele nucleare și convenționale influențează stipulările politice și militare ale controlului armelor și dezarmării. Istoria încercărilor de dezarmare este o poveste cu multe eșecuri și cu puține succese. Atât succesele, cât și eșecurile relevă problemele fundamentale pe care le ridică dezarmarea ca mecanism de asigurare a ordinii și păcii internaționale. Eșecurile Primul pas practic în favoarea dezarmării ca măsură
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
armele nucleare și convenționale influențează stipulările politice și militare ale controlului armelor și dezarmării. Istoria încercărilor de dezarmare este o poveste cu multe eșecuri și cu puține succese. Atât succesele, cât și eșecurile relevă problemele fundamentale pe care le ridică dezarmarea ca mecanism de asigurare a ordinii și păcii internaționale. Eșecurile Primul pas practic în favoarea dezarmării ca măsură de pacificare 3 generală coincide cu începutul acelei perioade a relațiilor internaționale când oamenii de stat au încercat să-și canalizeze din ce în ce mai mult
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încercărilor de dezarmare este o poveste cu multe eșecuri și cu puține succese. Atât succesele, cât și eșecurile relevă problemele fundamentale pe care le ridică dezarmarea ca mecanism de asigurare a ordinii și păcii internaționale. Eșecurile Primul pas practic în favoarea dezarmării ca măsură de pacificare 3 generală coincide cu începutul acelei perioade a relațiilor internaționale când oamenii de stat au încercat să-și canalizeze din ce în ce mai mult eforturile în direcția stabilirii ordinii și păcii internaționale. În 1816, țarul Rusiei a propus guvernului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Unul dintre principalele scopuri ale primei Conferințe de Pace de la Haga din 1899 a fost limitarea armamentului și a bugetelor militare. Au participat reprezentanții a 28 de națiuni, printre care toate puterile de importanță majoră. Rezultatele negocierilor din cadrul conferinței în legătură cu dezarmarea s-au materializat în două rezoluții relevante. Comitetul în cadrul căruia s-au purtat aceste deliberări a declarat că „în ceea ce privește reducerea cheltuielilor militare, care sunt în prezent o mare povară în lume, aceasta este de dorit în vederea creșterii bunăstării materiale și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de atunci cheltuielile militare au crescut considerabil în aproape toate statele, Conferința declară că se dorește în cel mai înalt grad ca guvernele să reexamineze aprofundat această problemă”5. Președintele Conferinței, delegatul rus, a rezumat eforturile celor două conferințe privind dezarmarea prin următoarele comentarii asupra acestei rezoluții: „Dacă problema nu era stringentă în 1899, nu mai este cazul în 1907. Nu a fost posibilă o rezolvare în termenii expuși atunci, iar Conferința este astăzi la fel de puțin pregătită să se confrunte cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în 1907. Nu a fost posibilă o rezolvare în termenii expuși atunci, iar Conferința este astăzi la fel de puțin pregătită să se confrunte cu aceste probleme cum era și în 1899”6. Tratatul de la Versailles a mai făcut un pas către dezarmarea văzută ca mijloc de pacificare generală prin stipularea unor limitări drastice ale armamentului german „pentru a face posibilă inițierea unei limitări generale a armamentelor tuturor statelor”7. Articolul 8 al Pactului Ligii Națiunilor stipula și mai concret faptul că „menținerea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aplicarea prin acțiune comună a obligațiilor internaționale”. Pactul punea în sarcina Consiliului Ligii Națiunilor formularea unor planuri privind această reducere. În încercarea de a îndeplini obiectivele, Consiliul a înființat în 1925 o Comisie Pregătitoare în vederea organizării unei Conferințe internaționale pentru dezarmare, care s-a reunit la Geneva în 1932. Odată cu retragerea Germaniei în octombrie 1933, conferința trăgea să moară. Comisia sa generală s-a reunit pentru ultima dată în 1934. Conferința internațională pentru dezarmare a fost un eșec total, fiind incapabilă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Pregătitoare în vederea organizării unei Conferințe internaționale pentru dezarmare, care s-a reunit la Geneva în 1932. Odată cu retragerea Germaniei în octombrie 1933, conferința trăgea să moară. Comisia sa generală s-a reunit pentru ultima dată în 1934. Conferința internațională pentru dezarmare a fost un eșec total, fiind incapabilă să ajungă la vreun acord de orice tip. Aceste eforturi privind dezarmarea generală au fost întrerupte de cel de-al doilea război mondial. Carta Națiunilor Unite a reluat ceea ce întrerupsese Pactul Ligii Națiunilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în octombrie 1933, conferința trăgea să moară. Comisia sa generală s-a reunit pentru ultima dată în 1934. Conferința internațională pentru dezarmare a fost un eșec total, fiind incapabilă să ajungă la vreun acord de orice tip. Aceste eforturi privind dezarmarea generală au fost întrerupte de cel de-al doilea război mondial. Carta Națiunilor Unite a reluat ceea ce întrerupsese Pactul Ligii Națiunilor. Conform articolului 11, paragraful 1 din Cartă, „Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menținerea păcii și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de-al doilea război mondial. Carta Națiunilor Unite a reluat ceea ce întrerupsese Pactul Ligii Națiunilor. Conform articolului 11, paragraful 1 din Cartă, „Adunarea Generală poate examina principiile generale de cooperare pentru menținerea păcii și securității internaționale, inclusiv principiile care guvernează dezarmarea și reglementarea înarmărilor, și poate face recomandări cu privire la asemenea principii fie membrilor Organizației Națiunilor Unite, fie Consiliului de Securitate, fie membrilor Organizației și Consiliului de Securitate”. Articolul 26 al Cartei prevede faptul că „în scopul de a promova stabilirea și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și b) creării unor clauze de siguranță, concrete și eficiente, privind reglementarea și reducerea generală a armamentului”10. Operând această distincție dintre armele nucleare și cele convenționale, Națiunile Unite erau impulsionate de speranța că realizarea separată a unui progres al dezarmării nucleare va stimula progresele dezarmării armelor convenționale. Nici Comisia privind Armamentul Convențional și nici Comisia pentru Energie Atomică nu au reușit să ajungă la un acord privind problemele substanțiale de pe agenda lor. Din acest motiv, Adunarea Generală a decis în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de siguranță, concrete și eficiente, privind reglementarea și reducerea generală a armamentului”10. Operând această distincție dintre armele nucleare și cele convenționale, Națiunile Unite erau impulsionate de speranța că realizarea separată a unui progres al dezarmării nucleare va stimula progresele dezarmării armelor convenționale. Nici Comisia privind Armamentul Convențional și nici Comisia pentru Energie Atomică nu au reușit să ajungă la un acord privind problemele substanțiale de pe agenda lor. Din acest motiv, Adunarea Generală a decis în data de 11 ianuarie 1952
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu au reușit să ajungă la un acord privind problemele substanțiale de pe agenda lor. Din acest motiv, Adunarea Generală a decis în data de 11 ianuarie 1952 să reunească lucrările celor două comisii și să înființeze o nouă Comisie pentru dezarmare, alcătuită din membrii Consiliului de Securitate și Canada. Incapacitatea de a ajunge la un acord a dus la înlocuirea sa cu un subcomitet format din China, Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite, care urmărea îndeplinirea rezoluției Adunării Generale adoptate în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
urmărea îndeplinirea rezoluției Adunării Generale adoptate în data de 28 noiembrie 1953, prin care se cereau negocieri între „principalele puteri implicate”. Acest subcomitet a depus în data de 29 august 1957, cu opoziția Uniunii Sovietice, un proiect de acord privind dezarmarea, acceptat de Adunarea Generală în data de 14 noiembrie 1957. Uniunea Sovietică a refuzat să mai participe la alte negocieri în cadrul Comisiei pentru dezarmare sau în cadrul subcomitetului său și a reclamat înființarea unei Comisii pentru dezarmare alcătuite din toți membrii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
depus în data de 29 august 1957, cu opoziția Uniunii Sovietice, un proiect de acord privind dezarmarea, acceptat de Adunarea Generală în data de 14 noiembrie 1957. Uniunea Sovietică a refuzat să mai participe la alte negocieri în cadrul Comisiei pentru dezarmare sau în cadrul subcomitetului său și a reclamat înființarea unei Comisii pentru dezarmare alcătuite din toți membrii Organizației Națiunilor Unite. Printr-un compromis, Adunarea Generală a extins, în data de 19 noiembrie 1957, componența comisiei la 25 de membri. Noua comisie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
proiect de acord privind dezarmarea, acceptat de Adunarea Generală în data de 14 noiembrie 1957. Uniunea Sovietică a refuzat să mai participe la alte negocieri în cadrul Comisiei pentru dezarmare sau în cadrul subcomitetului său și a reclamat înființarea unei Comisii pentru dezarmare alcătuite din toți membrii Organizației Națiunilor Unite. Printr-un compromis, Adunarea Generală a extins, în data de 19 noiembrie 1957, componența comisiei la 25 de membri. Noua comisie a rămas la rândul său inoperantă; de la începutul anului 1958, negocierile de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alcătuite din toți membrii Organizației Națiunilor Unite. Printr-un compromis, Adunarea Generală a extins, în data de 19 noiembrie 1957, componența comisiei la 25 de membri. Noua comisie a rămas la rândul său inoperantă; de la începutul anului 1958, negocierile de dezarmare - în principal cele legate de suspendarea testelor nucleare și de prevenirea atacurilor prin surprindere - au fost purtate în afara Națiunilor Unite de către Albania, Canada, Cehoslovacia, Franța, Marea Britanie, Italia, Polonia, România, Uniunea Sovietică și Statele Unite. În 1959, aceste națiuni au înființat o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
legate de suspendarea testelor nucleare și de prevenirea atacurilor prin surprindere - au fost purtate în afara Națiunilor Unite de către Albania, Canada, Cehoslovacia, Franța, Marea Britanie, Italia, Polonia, România, Uniunea Sovietică și Statele Unite. În 1959, aceste națiuni au înființat o nouă Comisie pentru dezarmare, cu Bulgaria în locul Albaniei, care s-a reunit într-o conferință în martie 1960. După ce s-a ajuns într-un impas, blocul sovietic s-a retras din conferință în luna iulie a aceluiași an. În martie 1962, o conferință generală
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Bulgaria în locul Albaniei, care s-a reunit într-o conferință în martie 1960. După ce s-a ajuns într-un impas, blocul sovietic s-a retras din conferință în luna iulie a aceluiași an. În martie 1962, o conferință generală pentru dezarmare, la care au participat 18 state, a fost convocată sub auspiciile Națiunilor Unite. Aceasta a fost însă boicotată din start de Franța și s-a mai reunit periodic, fără a avea însă rezultate. Succesele Unicele prevederi privind dezarmarea care s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
generală pentru dezarmare, la care au participat 18 state, a fost convocată sub auspiciile Națiunilor Unite. Aceasta a fost însă boicotată din start de Franța și s-a mai reunit periodic, fără a avea însă rezultate. Succesele Unicele prevederi privind dezarmarea care s-au bucurat de succes în secolul al XIX-lea sunt cele cuprinse în acordul Rush-Bagot din anul 1817, acord referitor la granița dintre Statele Unite și Canada. Acordul limitează forțele navale prezente pe Marile Lacuri la trei vase, de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vigoare până în zilele noastre 11, fiind revăzut la începutul celui de-al doilea război mondial pentru a permite Canadei să construiască în zona Marilor Lacuri nave care urmau să fie folosite împotriva forțelor Axei. Un exemplu remarcabil de tentativă de dezarmare, mai mult sau mai puțin reușită, este tratatul de la Washington din 1922 privind limitarea armamentului naval. Acest tratat a reglementat deținerea de către Statele Unite și Imperiul Britanic a unui număr aproximativ egal de nave grele*, precum și a unui număr corespunzător de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]