1,677 matches
-
să dea senzația că e impresionată. Dar nu ai niciodată, ăăă, chef de ceva mai puțin... extenuant? N-ai chef să zbori undeva, pe o plajă sau ceva de genul ăsta? Nările lui Joss s-au umflat în semn de dezgust. Alice s-a gândit că arătau de parcă erau pe cale să explodeze. Știi, a întrebat-o Joss, că emisiile de carbon de la avioanele transatlantice anulează toate eforturile tale de reciclare? — Ăăă..., a început Alice care habar nu avea. — Înainte de OGFO, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sf. Apostoli Petru și Pavel, prima lui noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat de umbre. -Am săvârșit lașități... M-am înstrăinat de lumea mea. Când mă gândesc în urmă, mi-e dezgust de mine, parcă aș privi un vierme... Ce-ar fi trebuit să fac pe lumea asta?! se întrebă bătrânul Iorgu. Pentru ce, oare, să mai avem prieteni, pentru ce să mai avem speranțe, vise... și, să trăiești, până la urmă, izolat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la dispoziție pe traseu. Vedeam fețe brutalizate de muncă și de oboseală, fețe schimonosite În grimase subumane, exprimând diferite ipostaze ale evoluției omului Înce- pând cu stadiul de reptilă. le studiam cu o curiozitate ameste- cată cu frică și cu dezgust. Trăiam Într-un tablou de Bosch. Îmi pierdusem treptat orice chef de hârjoneală. Trecute pe veci erau acum vremurile când umblam pe străzile Galațiului În rochie de pânză de sac, prevăzută cu un cârlig de măcelărie pentru agățat băieții, ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
citind un poem scris pe loc. Toate astea Îți apar deodată Îndepărtate și ridicole, deși, Într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam În colțul meu, paralizată de frică și de dezgust, știind că nu voi mai putea scrie niciodată poezie. Și, În totala mea dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fărĂ să-mi pot Întinde mâinile și picioarele, fărĂ Adina Dabija 84 să ies, să sar, să explodez și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva Îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum Încep să-i Înțeleg. m-a privit cam strâmb, ba chiar s-a scuturat ușor, ca și cum ar fi trecut-o un fior de dezgust. În felul ei, era o fată de treabă, dar conservatoare și plină de idei preconcepute. — Chestia asta ajută, am spus eu sec și mi-am mai turnat un pahar. — Ce s-a Întâmplat ? m-a Întrebat Dana. În orice bețiv
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oameni, e totuși un progres al speciei umane, un pas Înainte spre Îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, Încurcată. Pe vremuri, În București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, În hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de Adina Dabija 182 handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
uman aflat la dispoziție pe traseu. Vedeam fețe brutalizate de muncă și de oboseală, fețe schimonosite în grimase subumane, exprimând diferite ipostaze ale evoluției omului începând cu stadiul de reptilă. Le studiam cu o curiozitate amestecată cu frică și cu dezgust. Trăiam într-un tablou de Bosch. Îmi pierdusem treptat orice chef de hârjoneală. Trecute pe veci erau acum vremurile când umblam pe străzile Galațiului în rochie de pânză de sac, prevăzută cu un cârlig de măcelărie pentru agățat băieții, ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam în colțul meu, paralizată de frică și de dezgust, știind că nu voi mai putea scrie niciodată poezie. Și, în totala mea dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fără să-mi pot întinde mâinile și picioarele, fără să ies, să sar, să explodez și să fiu una
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum încep să-i înțeleg. M-a privit cam strâmb, ba chiar s-a scuturat ușor, ca și cum ar fi trecut-o un fior de dezgust. În felul ei, era o fată de treabă, dar conservatoare și plină de idei preconcepute. — Chestia asta ajută, am spus eu sec și mi-am mai turnat un pahar. — Ce s-a întâmplat ? m-a întrebat Dana. În orice bețiv
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oameni, e totuși un progres al speciei umane, un pas înainte spre îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, încurcată. Pe vremuri, în București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, în hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de necazuri. Gălățanu, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu știu cum se face, dar sunt la fel de parfumate ca și trandafirii dumneavoastră, spuse ea. mirosul de cărbune încins și imediat cel de cîrnați puși la grătar inundară aerul spre disperarea trandafirilor mei. I-am simțit de altfel cum se repliau cu dezgust în fața unei forme de barbarie olfactivă, dar nu era nimic de făcut. tot mai mulți locatari coborau acum cu scaune pliante și cu coșuri pline cu baghete și cu brînzeturi, cu sticle de vin și cu fructe. seara se anunța
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uite sticlele, pe jumătate pline, pe tine?! - ...De abia după două zile - continuă cel cu șobolanul pe cap, folosindu-se, pentru a se apropia de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putem gândi decât în clipele neutre. Fără "călduri" nu depășim câmpul percepției, adică nu vedem nimic. Ochii servesc pe Dumnezeu numai când nu disting obiectele; absolutul se teme de individualizare. Intensificarea nu importă cărei senzații este semn de religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvăluie Răul (calea negativă spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut decât un instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibilă în măsura în care nu mai sîntem natură. Un om lucid își măsoară "căldurile" la fiece pas, spectator al pasiunii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mijlocul străzii, să sărute tălpile muritorilor, să dezlege curelele încălțămintei negustorilor ca și cerșetorilor, să se târâie prin toate rănile și însîngerările, să atârne de privirea criminalului aripi de porumb - să fie ultimul om din dragoste! Cunoașterea de oameni și dezgustul fac din psiholog, de bine, de rău, o victimă a propriilor lui cadavre. Căci pentru el orice iubire este o ispășire. - Oamenii pe care i-a anulat cunoașterea mor în tine; victimele disprețului tău putrezesc în inima ta. Și întreg
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în toate și să mă sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt între viață și moarte. Moartea este sublimul la îndemîna fiecăruia. Cele mai crâncene dureri și halucinațiile de groază cele mai crude nu mi-au lăsat un dezgust comparabil celui ce urmează despărțirii de un grup de oameni pe care îi urăști sau pe care îi iubești. Ai fost sau n-ai fost strălucitor, admirat sau disprețuit, când te desparți de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din orice voluptate. În felul acesta devine gândirea un instrument de mediocritate. Ne agităm, credem și gândim ca să ne scuzăm existența. Este ca și cum cineva ne-ar privi din altă lume cu dispreț, iar noi, pentru a nu cădea victime ale dezgustului său, ne justificăm prin gesturi, vorbe și fapte. Nădăjduim astfel să obținem îndurarea sa, iertarea curiozității de a fi. - Iar când acel cineva e botezat Dumnezeu, împodobim jalnicul nostru spectacol, ca și cum acesta ar fi altceva decât oglinda Marelui Amărât. Totul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întrebare pe o inimă palidă. Căci la ce-ar mai îngropa o inimă subterană? Când porți pe umeri toate Judecățile din Urmă... Luciditatea este un vaccin contra vieții. Trebuie să fi încercat multă vreme dorința de a muri, ca să cunoști dezgustul de moarte. Sătul de patima sfârșitului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. Deși moartea, ca și Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reușește, precum nici El, să împiedice chinul sațietății sau să îndulcească povara excesului și exasperarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
N-a pedepsit Dumnezeu pe om luîndu-i somnul și dîndu-i cunoașterea? Și nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznică atunci când nu te lasă să te culci? Nebunii suferă mult de insomnii; de aceea depresiunile teribile în care trăiesc, dezgustul de viață și înclinarea spre sinucidere. Este imposibil să iubești viața atunci când nu poți dormi. Și apoi, senzația aceea de scufundare, de prăbușire în adâncimi, de scafandru al neantului, care se naște în unele clipe de veghe absolută, nu indică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât întristările de moarte? Nu, fiindcă adevăratele tristeți sânt negre, lipsite de farmec și de vis, cărora li se substituiește o reflexivitate bizară. Oboseala din tristețe este incomparabil mai mare decât cea din melancolie, este o oboseală care duce la dezgust de viață, la o deprimare teribilă și iremediabilă. Ceea ce diferențiază tristețea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia, pe când la a doua predomină senzația, materialitatea grea și fatală, care dă un caracter atât de organic durerii. Tristețea și durerea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devenită realitate și emblemă a acestei personalități. Dacă multă iubire apropie pe om de viață, multă durere îl separă. Nu este de mirare pentru ce, la aceia care nu cunosc decât îndelungile suferințe care tind să epuizeze seria nesfârșitelor dureri, dezgustul de viață și oboseala de a trăi sânt uneori atât de mari, încît gestul cel mai mic ia proporția unui act eroic, străduința cea mai redusă se proiectează ca un efort colosal, acțiunea cea mai timidă - ca un risc formidabil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și oboseala de a trăi sânt uneori atât de mari, încît gestul cel mai mic ia proporția unui act eroic, străduința cea mai redusă se proiectează ca un efort colosal, acțiunea cea mai timidă - ca un risc formidabil. Oboseala și dezgustul de viață fac din orice lacrimă o mare de plânset, din orice întristare o sumă de tristeți iremediabile, din orice durere un colos de suferințe. Incapacitatea de a mai lua parte la viața lucrurilor, la ritmul vieții exterioare face din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
desfășurare. De ce să mergi mai departe, de ce să mai trăiești în timp? Revelația subită a timpului în astfel de contemplații, care dă acestuia o proeminență vie și strivitoare, pe care n-o are niciodată în existența zilnică, este fructul unui dezgust de viață, al unei incapacități de a mai continua cu aceeași poveste. Și când această revelație se întîmplă în noapte, absurditatea înaintării în timp se mărește de senzația unei indescriptibile singurătăți, deoarece atunci, departe de oameni și de lume, rămâi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
femeie a avut în privire ardoare, în surâs inocență. Astăzi - o față spoită, o rânjire pentru bani, un surâs care vrea să fie cochet și seducător și care pentru orcine din oamenii mai nobil organizat nu poate * insuf [la] decât dezgust... Și dacă n-ar surâde cel puțin... Dacă s-ar oferi pur și simplu ca mașine * ale deșertării sexuale. Dar nu! Ele surâd * cu fața lor spoită, nici * par * fețe frivole * spoite gros cu roșu, căci urâciunea morții nu consistă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
află în ea o senzație de exaltare și atotputernicie care hrănește convingerea de a aparține unui grup care "are dreptate". Ea le justifică zelul scoțîndu-i din apatie, din această stare desanimado, cum spun spaniolii, caracterizată prin lipsa de animație și dezgust față de viață. Tot ea le asigură triumful patimii. Puterea fanatismului asupra mulțimilor e dată de convingerea că urmează un ideal autentic, al lor. Idealul creează o lume de valori fixe, purificate de zgura îndoielilor interioare și imune la orice pericole
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]