1,195 matches
-
plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț covorașul antiderapant ale cărui ventuze cedează cu un râgâit indignat. Apoi devastez dulăpiorul În căutarea unui ulei de baie relaxant - levănțică, castravete de mare, bergamotă -, dar cum mereu mi se termină aromele relaxante, mă mulțumesc cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din München era adevăratul pat conjugal: practic, lipsit de pasiune, având ca scop să toropească ceea ce Dumnezeu a unit. 07.41: După micul dejun, Ben, cu bavețica semănând cu un tablou de Jackson Pollock, e groaznic de lipicios. Paula Îl dezlipește de mine când sosește Winston să mă ducă la serviciu. — E În regulă, dragule, e În regulă, o aud pe Paula spunându-i când trag ușa după mine. Pe bancheta din spate a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi un borcan În mână și-apoi și pe celălalt, le țin deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu pungi pentru congelat, găsesc câteva etichete noi și scriu pe ele cu litere rotunde, bucolice: Dulceață de căpșuni Shattock. Luată de val, Încerc să desenez o căpșună apetisantă În colțul etichetei. Arată ca un pancreas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tetanosului și tifosului, fleacurile de zi cu zi de care ne lepădăm ca de o piele veche. În mod surprinzător, oamenii inspectorului Cabrera nu observaseră o punguță cu cocaină ascunsă Într-un plic cu timbre vechi pe care Frank le dezlipise de pe corespondența sa intercontinentală și pe care era clar că le aduna pentru odrasla vreunui coleg. Am pipăit plicul de plastic, tentat să iau și eu din acest depozit secret lăsat În părăsire, dar vizita la casa Hollinger mă tulburase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pantofi de lac lucind Împreună În lumina soarelui, purtați de șuvoiul apei. RÎnd pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd la uscat, plin de respect, reziduurile unei seri destrămate. Privirea lui abia dacă s-a dezlipit de mine cînd m-am urcat În mașină lîngă Paula. Auzeam Seatul zgomotos al lui Cabrera avîntîndu-se pe șoselele mărginite de palmieri din jurul proprietății Hollinger. Plecarea lui parcă ne lăsase iar complet expuși la ororile conacului ars. Paula strîngea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
S-ar putea ca aici să se petreacă ceva important, și vreau să participi și tu. Mă apucă de braț și mă conduse Înapoi la Porsche.) Mai Întîi, mergem la plimbare. De data asta conduc eu, ca să poți să-ți dezlipești privirea de la drum. SÎnt multe de văzut... nu uita, albul e culoarea tăcerii. Chiar Înainte să pornească motorul, i-am spus: — Bibi Jansen... dacă tu ai lăsat-o gravidă, unde s-a Întîmplat asta? În casa Hollinger? Nu, doamne-ferește! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era pregătit să se Înalțe de pe ringul de dans și să plutească printre baloanele cu heliu. Nu i se alăturau Însă toți dansatorii. LÎngă el se bîțÎia Împiedicat silueta neglijentă și ostenită a lui Laurie Fox, abia reușind să-și dezlipească tălpile de pe podea. Rămasă binișor În urma ritmului, se clătină lovindu-se de dansatorii din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă și ochii Încețoșați. Îi crescuse părul ca o blăniță neagră și pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
furia dezlipirii - ca și cum sfiala era un cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel al Clarei, contemplă pentru o clipă pereții jupuiți, dar apoi cercetă - pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
l întinse lui Eduard, apoi se urcă în tren fără să-și ia rămas-bun și fără să se mai uite înapoi. Eduard citi jurnalul Clarei pe peron. Trenul lui Bobo plecase de mult, venise noaptea, dar el nu se putea dezlipi de banca de pe peron și de caietul studențesc mototolit. Toate întrebările care-i roiseră la început prin cap (cum? de unde? de ce acum?) își pierduseră orice rost în fața cuvintelor Clarei. Clara descria ceva nou, necunoscut lui. Ceva nou și fascinant. Avea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stânjenită de îmbrățișarea prea lungă și prea strânsă a lui Bobo. Câtă mun că, Bobo! Nu-mi vine să cred! Chiar te invidiez! De unde-ai avut atâta tărie? Se opri amuțită în fața unui tablou de care nu se mai putea dezlipi, deși simțea că privirea cenușie a lui Bobo o urmărește încordată. Era singurul tablou în alb și negru și era singurul por tret. Recunoscuse de la bun început ochii cenușii, pletele lungi și negre, buzele frumos arcuite. Văzu cu mirare cicatricea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
absolută asupra țării și oamenilor. Cf. exemplele aduse de Hugo Grotius I, 3, 13. Constituția prusiană de la 1850, art. 2. "Frontierele acestui teritoriu de stat nu se pot schimba decât printr-o lege. " {EminescuOpX 110} scopul arondării unui stat, se dezlipesc și se dau în schimb întregi întinderi de teritoriu, locuite mai cu seamă, cari fără de nici o îndoială au aparținut pîn-acum statului, atunci aceasta nu mai este o rectificare de graniță. Iată dar cum citează " Romînul" cu bună-credință pe Bluntschli și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sub administrațiunea împărătescului nostru vecin. Așa fiind, binevoiască d. T. a ne spune la ce stare de prosperitate materială, finanțiară, economică și intelectuală a ajuns Basarabia în acest interval de 66 de ani de când a avut fericirea de a fi dezlipit[ă] de muma-patrie. Dacă d-sa poate să ne răspundă în cunoștință de cauză că mama poate râvni pe fiica pentru bunăstarea ei în toate privințele enumerate, atunci nu avem decât a ne închina înaintea celor zise de d-sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de când începurăm a face la minuni și a avea proroci și rabini liberali ne merge cumplit de rău. "Iubitoare, inteligentă etc. e nația romînă". Am întreba din nou ce vrea să zică d. C. A. Rosetti prin această vorbă care, dezlipită de un compliment necesar, are în limba românească un înțeles prost și urât. O femeie care iubește pe cineva e cinstită, dar una care iubește în genere fără a se spune pe cine sau ce... O nație poate fi iubitoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
continuat a fi în vigoare restricțiile de mai înainte în privința evreilor, de aceea, între altele, deși după paragraful 11 al edictului evreii cetețeni puteau cumpăra imobile, cu toate acestea ei nu au avut dreptul d-a dobândi imobile în provinciile dezlipite de Saxonia, în părțile anexate de la Hessen, Darmstadt și Nassau precum și în Neuvorpommern și Ruegen nu puteau dobândi imobile decât cu autorizația guvernului pentru imobile {EminescuOpX 254} rurale, și a autorităților orășenești pentru imobilele urbane; iar în districtele Culm, Mechelau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
filon de antracit înăuntrul craniului, din piatră ponce; negru, uscat, cu un vag gust de rășină. Cu toate acestea limba i se putea deplasa slobodă într-un teritoriu demult uitat. Încercă să-și aducă aminte ce era vorbirea. Buzele se dezlipiră și din plămâni urcă aerul. Cele două foale de atâta timp nefolosite, fură torturate de efortul impus. Rezultatul interacțiunii extenuante a buzelor, limbii, cerului gurii și plămânilor fu un cuvânt abia auzit: ― Sete. Între buze i se strecură un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
succesiune neclară de pereți, își desfăcu chingile și merse spre cabina conductorului clătinându-se, lovindu-se de-o parte și de cealaltă atunci când blindajul hotăra rapid să ia viraje în unghi drept. ― Ce faci? ― Se vede, nu? Ea nu-și dezlipi ochii de pe comenzi. Locotenentul îi puse mâna pe umeri. ― Întoarce! Îți ordon! ― Mie nu-mi dai ordine. Gorman. Sunt civilă, dacă ai uitat cumva. ― Efectuăm o misiune militară. Și în calitate de comandant al acestei expediții. Îți ordon să întorci! Ea strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în gând, se mulțumi să-și exprime verbal indignarea. ― Este absurd! Doar n-ai de gând să arunci o bombă nucleară peste colonie! ― Una mică de tot, fii liniștit. Dar destul de puternică pentru a distruge tot, firește. (Împreună mâinile, zâmbi, dezlipi palmele.) Bum! ― Îți repet că nu ești abilitat să... Tirada îi fu întreruptă de un clămpănit: al vibratorului armat. Vasquez ținea arma sub brațul drept, și n-o îndreptă spre Burke, dar nici în altă direcție. Bărbatul se făcu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
imaginare, ca și cum ar fi ajuns în posesia unor răspunsuri infailibile, demne de-a fi împărtășite și altora, cu precădere fetelor cu 20 de ani mai tinere. Le auzeai cuvintele sobru, moale, ca un sărut pe ureche și nu-ți mai dezlipeai nici corpul, nici privirea de pe buzele lor. Viața mea sexuală începuse ciudat, tot cu un fel de minciună. Abia astăzi, când suprafața consecințelor nu se mai suprapune peste cea a faptelor, pătând fiecare amintire cu intenții pe care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așteptai week-end-ul ca într-o cazemată. La parter, putrezea o doamnă cu vârstă incertă: genul de văduvă perpetuă, care nu răspunde la sonerie și studiază lumea pe geam din spatele perdelei. Vecina purta un capot universal, decolorat, din care nu se dezlipea nici iarna, nici vara și niște papuci muștar, decupați la degete: pe-acolo țâșnea șoseta, mototolită ca un căluș. Ansamblul strâmt și neaerisit demara o dată la cinci zile spre piață, de unde se întorcea cu-o pâine și-o plasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în care, sub fusta mini și dresurile groase, apăreau ghetuțele de fetru, ca niște ghiulele prinse de glezne; spre deosebire de Sebastian, feminitatea lor băiețească îmi displăcea. Nu suportam nici gestul cu șuvița aranjată delicat după ureche, până când părul nu se mai dezlipea de cap, iar urechile rămâneau mijite pe-afară, ca antenele lui Dr. Spock. Îl observam zilnic, când la studenți, când pe televizor, la emisiunile culturale; parcă generații întregi purtau lupte grele cu chica, silind moațele să se răsucească sub colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parte, iar într-alta nu. Era imposibil să distingi cuvintele sau frazele, doar durata lor și intensitatea: un gâlgâit continuu, ascuțit, ca într-o heterodină. Nici fețele nu se vedeau, costumele pivotau în jurul mesei; din când în când, câte unul dezlipea un braț din agrenaj și întindea o foaie sau o carte altui costum, care o alinia pe masă, lângă celelalte. De sus, de la etajul doi al bibliotecii, furnicarul de oameni și pagini arăta mic și strâmb, incomplet, cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de gros, nici o pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
erau cât se poate de întărâtați și degajați. Ferdâșcenko începu să se dea bine pe lângă ei. Generalul și Toțki dădură iarăși să plece iute. Și Ganea era cu pălăria în mână, însă stătea tăcut în picioare și nu-și putea dezlipi ochii de la spectacolul ce se desfășura în fața lui. — Nu te apropia! striga Rogojin. Lasă zbieretele! îi spuse râzând Nastasia Filippovna. Încă mai sunt stăpână în casa mea; dacă vreau, pun să ți se dea brânci afară. Încă nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dădu fuga după un doctor și găsi trei, alergă la farmacie, la bărbier. Starea generalului se amelioră, dar nu-și recăpătă cunoștința; doctorii se exprimau că “în orice caz, pacientul se află în pericol“. Varia și Nina Alexandrovna nu se dezlipeau de bolnav; Ganea era tulburat și zguduit, dar nu voia să urce la catul de sus și chiar se temea să-l vadă pe bolnav; își frângea mâinile și, într-o discuție incoerentă cu prințul, izbuti să se exprime chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]