942 matches
-
O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului se concentrează În aceste cornițe, care se termină cu niște ochi micuți. Lipsit de ele, melcul nu mai e decât o grămăjoară moale, chinuită și dezorientată. Michel Înțelese rapid că trebuie să se țină departe de tinerele brute; În schimb, nu avea a se teme din partea fetelor, ființe mai blânde. Această primă intuiție asupra lumii i-a fost Întărită de emisiunea Viața animalelor, pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte s-au sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem? - Ne așteptați pe noi, le sugeră idilic Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă: - Vă facem mîncare? Ca întotdeauna, la bufet se găseau cîteva notabilități. Văzîndu-l pe Fărocoastă, preotul se arătă grăbit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi putut să o privească fără frică și fără uimire. Lucrurile s-au petrecut astfel: În inima și-n miezul celui mai agitat punct din viața orașului - sub Broadway, În Times Square - puțin după ora unu din noapte, uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o nouă ordine. Scoaterea din libertate, înseamnă înlocuirea realității cunoscute lui, cu o iluzie pe care de cele mai multe ori, nici nu o înțelege. Și atunci, în funcție de gradul social, omul, conștient ori nu, este obligat la un anumit comportament. Omul acesta dezorientat trebuie să meargă pe o anume parte a străzii, să îmbrace haine de anume culoare, de la anumite firme, săși facă cumpărăturile de la anumite magazine, să mănânce anume măncăruri, să vadă anume emisiuni, filme etc. Ca de exemplu, fenomenul emo. Așa cum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de o săptămână. Dar ar putea ține și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
descoperise că... de fapt amândoi erau la Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a dat note mari pe care avea obiceiul să le spună tare să audă toată clasa. Băieții din clasă se uitau derutați unul la altul... în recreație au vorbit între ei însă ascultau și fetele, multe dintre ele sunt la fel de dezorientate. - Cu Neacșu am încurcat-o! Spune Stani. Mie nu îmi este frică, însă colegii mei ce se vor face, mai ales Magi care este bâtă la matematică ? totuși nu credeau că va lăsa corijenți. În clasa XII se făcea în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
discuției era serviciul național de sănătate. După cum vă amintiți eram atunci la apogeul thatcherismului și în ultimele luni se luaseră o serie de măsuri violente care făcuseră aripa mai liberală a elctoratului să se simtă ca amețită de băutură și dezorientată: o reducere drastică a protecției sociale anunțată în iunie, GLC-ul desființat în iulie, BBC silit să renunțe la un documentar în care erau intervievați lideri Sinn Fein și, cel mai recent, opoziția implacabilă a doamnei Thatcher față de sancțiunile împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uităm amândoi acum. Îmi dădeam seama că Joan voia doar să mă consoleze și să mă încurajeze și nu era vina ei că prezența ei în spital avea efectul opus: confruntat cu această perspectivă imposibilă, de coșmar, mă simțeam mai dezorientat ca oricând. Nu îmbătrânise deloc în cei opt ani care se scurseseră: avea aceeași față rotundă, încrezătoare, deschisă; aceeași corpolență pe care totuși o purta cu atâta ușurință; aceeași inocență ascunsă, dințoasă, pe care era dispusă să și-o dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tuturor principatelor] Din vremea cînd Machiavelli scria Principele și pînă azi, lumea s-a schimbat atît de mult, încît e aproape de nerecunoscut. Dacă vreun abil căpitan al lui Ludovic XII s-ar întoarce în timpurile noastre, ar fi cu totul dezorientat; ar vedea că la război sînt folosite armate imense, care abia poți fi făcute să subziste în campanie, întreținute în vreme de pace ori de războî, în timp ce, pe vremea lui, pentru a da marile lovituri și a executa fapte de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului îl face să se rostogolească învins de lanțul care nu cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
celor Înlocuiți, pe care Însă le preiau neîndemînatic, neavînd În spate o sută de ani de existență asemeni clasei acestora. Iar asta e jaf nu revoluție. Semnificativ, pentru evoluția societății, este - observați! - foamea de apropiere a bunurilor pe care burghezia, dezorientată, le desface acum În pragul lichidării ei, În talciocuri, din vînzarea cărora mai supraviețuiește fizic. E o bulversare socială de care profită cei Îmbogățiți recent. O clasă dispare, alta Îi ia locul, dar cu denumire schimbată. Un act cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcînd pe salvatorii, ziua cînd nu se vor mai naște Înotători. Și eu mă aflu mai departe În slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar Înotătorii nu vor mai Îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu teamă, nebănuind că-i aștept cu disperare, eliberatori, nu mă Înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet În gînd; Între mine și ea Începe o depărtare - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o va depune, și cu adevărat, peste o lună și ceva Îmi telefonă aducîndu-mi la cunoștință executarea comenzii. CÎnd crucea fu instalată la mormînt, Întinsei doamnei jumătate din costul lucrării. Mă privi ca speriată: - De ce? Întrebă. Nu se poate, rosti dezorientată. - Nu e nimic, o liniștii. Vă rog să primiți, e o datorie a mea de suflet. Nu știu, dar simt că trebuie să fac așa. Vă rog să Înțelegeți. Ca prin minune primi banii. Nu știu ce gîndise. Nu, nu-mi mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu puteau menține liniile drepte, caii o luau razna și soldații sfârșeau sub copitele lor... Dușmanii se năpusteau asupra noastră, atacurile erau tot mai violente... În lupta corp la corp, soldații își recunoșteau în adversarii lor prietenii de odinioară și, dezorientați, se lăsau omorâți. Frații se ucideau între ei... Oamenii mureau pe malul apei, printre tufișuri... Numai Legiunea întâi, Auditrix, a reușit să captureze acvila și însemnele Legiunii Rapax a lui Caecina. Restul... — Am pierdut? Asta ai venit să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ducea la intrarea secundară a vilei. 27 Valerius intră în cantina unde mirosea a varză și merse de-a lungul meselor, în căutarea unui loc liber. Gladiatorii coborau glasul când trecea prin dreptul lor, iar mulți îl salutau. Îl priveau dezorientați: îl admirau pe bărbatul acela care avea faimă de medic priceput și care încercase să-l ucidă pe împărat. Se mirau că nu fusese judecat pe loc și că ajunsese la Ludi, unde, încă de la primul antrenament, se dovedise incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Vitellius și ridicându-se. Nu-l pune să lupte cu Skorpius. Lupta lor ar însemna sfârșitul gloriei... și al vieții tale. Dar dacă Orpheus trebuie să moară în arenă, pentru ca eu să pot rămâne la cârma Imperiului, spuse Vitellius dezorientat... Eu... Preoteasa a zis că... Ausper însă nu-l mai asculta. Îi întorsese spatele și se îndepărta solemn, asemenea unui preot din vechime, trecând printre soldații care se dădeau repede deoparte, speriați. În noaptea aceea, pe când Proculus își punea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu suntem noi stăpânii acestor păduri? V-a întristat înfrângerea de la Bedriacum... Nu uitați că soldații noștri călare au reușit să spargă liniile lui Caecina. Nu uitați că ați fost înfrânți doar pentru că Otho era nehotărât, iar generalii săi erau dezorientați - de aceea nu ați primit ordinele care puteau să vă conducă la victorie. Dinspre mulțimea de soldați se auzi un murmur asemenea unui torent care încearcă să iasă de sub pământ și să se reverse pe câmpie, pentru a deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus, dacă nu pentru altceva, măcar să-i facă în ciudă legatului care, după câte se spune, atrage de partea lui toate legiunile. — Și-atunci? întrebă Skorpius dezorientat, privindu-i pe ceilalți cu gura căscată. Atunci de ce nu mă lasă să-i iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se bucure de faima de care eu ar trebui să am parte? De ce interzice luptele dintre noi? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă, își înălță capul și privi spre pulvinar-ul unde stătea Vitellius. Fu surprins să-l vadă pe Listarius lângă împărat, întinzându-i o tavă cu mâncare. Atenție! strigă, întorcându-se spre gladiatori, care veniră imediat lângă el și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chip, dar nu se vedeau decât urme de sânge, care mergeau spre vreascurile putrede de alături. Au răscolit și vreascurile, dar cocoșul...nicăieri. Doar urme de sânge, ca și sub strujeni... „Unde l-o fi dus diavolul?” a întrebat nevasta dezorientată. Au cotrobăit prin toate bălăriile, dar afară de niște borți - una ici, alta colea - nu au mai găsit nimic. Nici o picătură de sânge măcar. „Hai să împrumutăm un hârleț și să săpăm. Cine știe? Poate dăm peste cocoș. Că în cer
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea multă vată de zahăr la bîlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vîrÎtă Între noi. Familia nucleară, Învîrtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stînd Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul meu cu capul Învârtindu-mi-se, cu gura uscată și total dezorientată exact În clipa În care primul pantofior Jimmy Choo trecea pragul. Nu mi-a aruncat nici măcar o privire și, din fericire, nici n-a observat că adevărata Emily nu se afla la biroul ei. Aveam impresia că Întâlnirea cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]