1,524 matches
-
bine, se sfârșise cu pozele. Și Faulques, mai curând de formă decât din speranță, făcuse un gest de protest, o vagă cerere de milă, pe care tipul cu ochelari i-o primise cu un zâmbet uriaș și alb, care Îi dezvelise gingiile, Înainte de a-și muta de pe un umăr pe celălalt pușca și de a se Întoarce la adăpostul umbrei. Atunci, fără să privească Înapoi, fotograful se Întorsese la hotel, rebobinase rollfilmele, le Însemnase cu markerul și le pusese Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
diagrama: context conținut barieră] Agresiunea verbală ca semnal de alarmă pentru intențiile ostile Cele mai multe mamifere transmit semnale vizibile care pun în gardă că sunt gata de luptă. Caii își lipesc urechile de cap și își arată dinții. Câinii mârâie, își dezvelesc dinții și își zburlesc părul pe spate. Unii pești își schimbă culoarea când sunt enervați, sau își dublează dimensiunile corpului. Cocoșii și curcanii se umflă în pene pentru a părea mai mari și mai de temut. Cu excepția faptului că ni
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
semnificațiile sînt periculoase... dau din una în alta și nu se mai termină...E mai bine fără semnificații, zău așa! Dă-le-ncolo de semnificații. Irina: Acu să te ții! I-am adus și portretul! Val: Văd. Și cînd îl dezvelim? Irina: Ia momentul indicat. Și te rog încă odată să te porți sărbătorește... Fii și tu în rînd cu lumea. Îmi promiți, dragule? Val: Nu înțeleg de ce ești așa de îngrijorată! Doar știi că sînt o ființă rezonabilă, adaptabilă... (și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Cu tine nu e nimic... nu e nimic de făcut... așa că fii așa cum ești... Val: E, dacă aș putea să fiu așa cum sînt... Maria: Poftim de te-nțelege cu omul ăsta! Val: Uite, îți promit că-mi pun cravată, că dezvelesc eu portretul... Mulți ani trăiască știu din ocaziile trecute, așa că nu înțeleg de ce te alarmezi! Maria: Pentru că omul niciodată nu știe la ce se poate aștepta de la tine. Val: E, mai fac și eu cîte o surpriză... dar încolo sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l sărută, plus felicitările; Mihai pare că se lasă în voia acestei manifestații fără a avea energia necesară de a se înscrie în acest entuziasm...) Mihai: Vă mulțumesc mult... mă emoționați... și... oricum, vă mulțumesc... Maria: (se aduc darurile... Val dezvelește tabloul) Ei, îți place? Mihai:... dar nu arăt prea tînăr? (și chiar așa e...) Maria: Da de unde! Ia uită-te la dumnealui! Prea tînăr! (expune tabloul) Așa ești în realitate. Irina: (vine cu vaza) Din partea mea și a lui Val
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sensul de a se dezgoli. Fugit irreparabile tempus? Nicidecum. Trecutul există întotdeauna în noi, persistent, și reprezintă chipul nostru tăinuit, recuperabil atunci cînd ajungi să-l înțelegi întru-totul. Toți purtăm în noi teatre mai vechi de unde uneori scoatem actorii, îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru. Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-și aduce ursitul, fata "învălește" focul cu un "resteu" furat, în seara de Sfântul Andrei sau de Sfântul Vasile, de la o casă unde "oamenii nu sunt a doua oară cununați" și rostește un descântec: "Eu, focule, te-nvălesc / Dară tu te dezvelește, / Și te fă laur, / Balaur / Cu solzii de aur, / Cu 99 de limbi, / Cu 99 de ochi, / Cu 99 de mâni, / Cu 99 de picioare, / Cu 99 de capete / Și te du peste hotară / Tocmai peste-a noua țară / Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care este ilustrată bătrânețea, este structurată antitetic, legătura dintre cele două stări existențiale realizându-se prin intermediul anadiplozei: ( "Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu"; "Porțile că-mi deschidea / Porțile că-mi închidea; / Focu-n vatră-l dezvelea, / Focu-n vatră învălea, / Făclii pe masă punea, /Făcliile le stingea." ). Opoziția existențială este anulată, de cele mai multe ori, de enunțul gnomic conclusiv: " Frunză verde stejărel, / Când era eu tinerel / Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ori, de enunțul gnomic conclusiv: " Frunză verde stejărel, / Când era eu tinerel / Luam satu de-a lungu, / De-a lungu și de-a latul; / Când mândruța mă vedea / Cu mânuța că-mi făcea, / Porțile că-mi deschidea, / Focu-n vatră-l dezvelea, / Făclii pe masă punea, / În casă că mă poftea / Și din gură că-mi zicea: / Vină, bade, pe-acolea, / Că tu-mi ești pe sama mea / Și cu vin că mă cinstea, / Nume mie că-mi punea: / Spate late de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc oasele în temelia caselor, dinții în gingia copiilor, drumurile au măsele hârbuite, păsările se umflă noaptea în cuiburi. Poetul însuși în acest context urcă în paradis sau coboară în infern. Evocarea spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bănui ghilotina (adusă de alți Trofimovi și Lopahini, fără atâtea scrupule) care avea să-i reteze capul. Finalul spectacolului îi e, probabil, și nota cea mai directă, cu toată încărcătura metaforică: pereții de pânză care cad (inclusiv diafanul fundal strehlerian), dezvelind măruntaiele scenei, Lopahin încuind cu zgomot surd ușile sălii, și apoi masivele cortine de incendiu coborând scrâșnit, dinaintea spectatorilor prinși în capcană, ei și uitatul Firs. Și dulapul-coșciug, din care renaște, teatral, o livadă în miniatură. O livadă de vișini
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
liniște și somn. (M. Eminescu); O vorbăși trec spicele - feten văpaie (L. Blaga); [...] aud materia plângând (G. Bacovia); După aceea au început să cânte / și melodia a întins spre tine / brațele ei reci. (N. Stănescu); Haina de zăpadă se zdrențuia dezvelind trupul negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă. Utilizată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
orașul însuși. Sensurile neverbalizate sînt concordante cu modelul "developării": membrana captînd lumina, plăcile sensibile, retina deopotrivă "fotografică" și vie, metaforă a conștiinței. Paradoxul mecanismului reprezentării ține aici de ipostazierea reciprocă / dublă, ca și privire care se privește, ochi care se "dezvelește" spre existența celuilalt, pe care-l conține și care-l privește, fiindcă Mini este conștiința iubitoare a acestui paradis care este pentru ea Cetatea vie. La o lectură mai "impregnată" de semnificațiile raportului de includere, conținut conținător, membrana sugerează o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și Jan Kott: în Hamlet nici un cuvânt și, cu atât mai mult nici un gest scenic nu sunt de prisos. Prințul din Elsinore este atras de apanajele neantului, le caută cu ostentație și le contemplă ca modernul Bacovia de mai târziu. Dezvelind craniul Bufonului, groparul îi oferă prilejul lui Hamlet să gloseze pe două teme atât de familiare lui: vanitas vanitatum și ubi sunt. Acum se poate dezvolta cu deplin temei comparația dintre lucrarea shakesperiană și tabloul celebru al lui Holbein cel
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe măsură ce perspectiva asupra realității se îmbunătățește, "autocorecția" fenomenologică îl aruncă în cea mai cruntă disperare: pe corabia în cauză sînt numai cadavre intrate în putrefacție și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă, din insula Tsalal, pare să ascundă, în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei lui Poe. Stranietatea terifiantă a ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
particular al liricii acestei poete va fi investigat, în consecință, simultan, la nivel retoric și la nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și privilegietă, și lupta necontenită între ideile vechi și nouă, nu era nicidecum tipărită pe fața capitalei noastre cu vro câțiva ani mai în urmă. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientală; însă, de când spiritele au început a să dezveli la razele civilizației, o mare prefacere s-au ivit în toate, o schimbare răpide s-au săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit". Cu siguranță, poetul-observator și cronicar al
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Holda, pe dealul Țăzrei, în formă de glimerșifel. Straturile acestui mineral încă nu sînt descoperite. Totuși, întinderea de câteva ceasuri este dovedită și anume în direcția de la nord-vest spre sud-ost, prin unele punturi ale acestui strat de mineral ce-s dezvelite de pământ, anume în dealul Ursului, Păzra, valea Holdița și pe costișul de nord al dealului Tonci, în părăul Aramei, unde se văd și gropi vechi năruite. Cum că în vechime, în acești munți, se lucra băi de aramă și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
bântuite de spectrul Arankăi, al cărei portret hipnotizează orice privire. Atras de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea dinții galbeni și tociți, cu pieptul dezgolit care-i arăta smocurile de păr, roșcate și grețoase". Microscopat, peisajul își dezvăluie cu voluptate vintrele descompuse și contaminate de fungus: "aceeași apă băloasă, aceleași plante grase și apoase, aceleași liane fleșcăite de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
galben șofran, tonuri de mov și de roz, auriu sau verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă după decorativismul secesionist, și ezitant, de o influență münchenează, ceea ce înseamnă din nou Secession, Böcklin și peisajele filozofic-evocatoare din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic se creează relativ la aspectul vestimentar. Doar trei femei poartă în tablou un vesmânt larg, care le dezvelește, în parte, pieptul: mireasa, una dintre cele trei care alcătuiau grupul Tainei, și o altă femeie din anturajul miresei, care face legătura cu cineva din afara acestui grup. O altă femeie se află în stânga, îngenuncheată pentru a culege flori și gestul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezentările interesante ale "Madonnei cu pruncul", ca Madonna Lactans, în vi-ziunea Renașterii italiene și a artei baroce, care au imaginat-o ca femeie cu forme pline, voluptuoase, hrănindu-și copilul la sânul dezgolit 141. Acestea sunt singurele portrete ale Fecioarei "dezvelite", iar focalizarea este pe sân și pe copilul care este alăptat. * În mod paradoxal, starul pop a primit numele Madonna la naștere. Madonna secolului XX provine dintr-o familie de italieni catolici, care pe lângă Madonna Louise, au botezat-o și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
inscripția de pe cruce ce o indicase a fi scrisă soacră-mea. S-au interesat ce și cum și de aici a rezultat interesul acestor domni vizavi de povestea acestei femei. Așa s-a ajuns ca în august 2006 să fie dezvelit bustul Luizei Zavloschi lucrat de sculptorul vasluian Cristian Pântea, ocazie cu care au avut loc ample manifestări cultural artistice organizate în cinstea acesteia. Atunci a participat și Gheorghe (Rorică) Zavloschi, ultimul copil în viață al Luizei stabilit acum în București
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
o campanie publică de strângere a fondurilor necesare înălțării unui monument al eroilor căzuți pentru întregirea neamului. Liceul Ortodox de Fete a strâns o importantă sumă de bani care a fost virată comitetului înființat cu această ocazie. Monumentul a fost dezvelit în iunie, 1925, și a fost amplasat în parcul care se afla pe atunci în centrul orașului. După desființarea acestui parc în anul 1967, monumentul a fost mutat în grădina „Copou” care pe atunci fusese rebotezată de comuniști după numele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]