1,549 matches
-
un sentiment obtuz Se-apleacă, ochii grei, de plumb Noiembrie, te cânt, ca Blues Cu Nostalgii, în vis sucumb... Mă-ncearc-un sentiment abstract Zdrăngăn fără sens, chitara Visez Iubire într-un Act, Ca să-mi sfințesc cu tine, Seara... Și cu atingeri diafane, Coarde fine se-nfioară, Să vibreze prin timpane Foc în șemineu tresară... Și să ne ardem, gingășie, Pe un pat de crizanteme Nemurire să ne fie, Când Raiul în mine, geme... Să uit c-am făcut vreun pact, Tot ce am
NOIEMBRIE BLUES de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376919_a_378248]
-
iluzii se nasc stele în liniștea asurzitoare licurici sclipesc ca la Buckingham Palace în întunericul vibrant dansează-mi sentimentele cu zece picioare nu îți aprinde farul nopții până ultimul licurici extatic moare sau diletant stele căzătoare pictează aerul nesățios miroase diafan a iubiri /licurici străvezii/ iubitul meu de moarte și de os în aula sufletului meu e o liniște de adormit iubirea aud lilieci cum se izbesc de pieptul tău amorțit aerul nopții /șarpe alb cu limbi negre/ne șuieră dezamăgirea
DANS CU LICURICI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377086_a_378415]
-
iubiri calcinate îmi beau limonada socratic citesc microcipul implantat în ureche ta stângă crestată ca soarta edulcorată tangențial cine așteaptă pe roșu nu își dorește să ningă bate vântul dinspre iubiri imposibile demențial pictorii dorm pe șevalet/păsări colibri colorate diafan/ port pantofii de dans ambalați discret sunt zile când doar nopțile bete de lumină au efect nu călca pe întunericul vieții tale /golgota a mii și mii de picioare/ un șiret negru sau un pantof defect nu mă împiedică să
MOZAIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377085_a_378414]
-
încalț cu visele tale fragile îți port haina celor două nopți dragul meu drag cel mai de departe lava cuvintelor sapă între noi șapte sorți clopoțeii iubirii sună din grădini suspendate între steaua dimineților și roua iubirilor perlată se iubește diafan cu simțurile aprinse ca ochii unui cer magică artă goliți de cuvinte prea dulci prea amare/ curcubeau aruncat peste mare Referință Bibliografică: Pietrele soarelui / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de
PIETRELE SOARELUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377087_a_378416]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
calendar semicentenar în care presase florile spirituale ale muzicii și adunase tot ce izbutise lira glasului ei, tot ce-a cântat ea și a auzit întreaga țară a neamului ei, de la vatră, la văzduh și până la melozii cerești, sacri și diafani, cărora artista li s-a alăturat cu vocea și slova, formând un cor închinat în cântec de frumusețe, iubire, fericire, aspirației și bucuriei făgăduite de sus contra patimii de jos. Cincizeci de ani de cântec, trecuți și păstrați deopotrivă, deoarece
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
TROP Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului sunt lașe cuvintele părăsesc stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite colți atavici sihastru al nopților eretice ființă diurnă cu blana
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
iubire, Ca un preludiu, cântat în cvartet, Tocmai în largul mării, creând panică Și speriind pescărușii, de printre catarge, Iar pe străzi, formându-se vârtejuri, De la furtunile de nisip, aduse parcă, De sufletul meu, cel rătăcit și reântors, Din ceruri diafane și fantomatice, Găsindu-mă nostalgic, doar singur acum, Fără gânduri triste...neputându-mi stăpâni, Slăbiciunea din fața iubirii, devenind conștient, Deodată, că-s la juma` de secol, În ultima parte a vieții, sărutând imaginar, Pe muzica de Brahms, trupul tău. Timelkam
PRELUDIU de COSTI POP în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376424_a_377753]
-
era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Citește mai mult Neprihănit îi era trupulîntins pe otava de toamnă
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Citește mai mult Neprihănit îi era trupulîntins pe otava de toamnă mirositoare.Umerii se-ngropau foșnitorisculptați în albul zăpeziipe care umbra nu se așeza.În flori erau închegate aromele veriiprivirea încărunțită ca o taină sonorăse alungea peste ape.Clipele devin diafane și se întrecsă urce prin măduva timpuluilumina din trup.Să înlăture durerea frustăstraturi suprapuse în memorienasc fericirea în ea.Cum se învață zborul de păsări.... Abonare la articolele scrise de llelu nicolae vălăreanu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
tot ce se întâmplă în ea, își lua pușcă, ieși afară, ochi în direcția cerului și descarcă ambele gloanțe de pe cele două țevi deodată. Zburătoarea pe care cu ciuda dori să o omoare căzu la picioarele lui. O ființă ciudată, diafana, cu două aripi mari și albe, făcute dintr-un puf moale, strălucitor. Ochise un înger. Îngerul lui păzitor. Furios, se uită la el, acolo, în mijlocul drumului și cu ciuda îl lovi cu piciorul. „Am crezut că e un fazan sau
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
înger. Îngerul lui păzitor. Furios, se uită la el, acolo, în mijlocul drumului și cu ciuda îl lovi cu piciorul. „Am crezut că e un fazan sau o prepelița și când colo e o nenorocita de lebădă, buna de nimic”. Vietatea diafana se mișcă rănită în praful drumului, îndurerata și tristă. Tristă. Tristă de furia omului asta pe care l-a păzit de când era în fașa, să nu i se întâmple nimic, să nu pățească ceva rău. Tristă pentru lovitură de picior
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
mi-a dat aripile lui frumos colorate în cromatică vieții. De la roza cardinala am primit orientarea : ,,Direcția Dragoste " ! Luceafărul îmi făcea complice cu ochiul, iar luna mi-era zână ce-și curgea matasea albă pe mine, imbracandu-mă în rochie diafana de mireasă. Doar muntele... muntele se ridică de nestăvilit în față-mi, și-atunci... am trimis spre piscurile-i din înălțimi țipatul ce-a încătușat sufletul meu în celulele închisorii ce sunt. Că o întâmplare, gândul conturează iubirea ce se
GÂNDURI ÎN DRUM SPRE FERICIRE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375983_a_377312]
-
Toate Articolele Autorului umbra ta jocul memoriei e un descântec împotriva iubirii, seara mai ales privesc prin pielea aburită a cerului; vântul trece cu degetele răcoroase prin părul nostru, o idilă cu lumina care iubește copacii și sărută verdele mugurilor diafani, ferestrele se deschid către izvoare, către beția extremă a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se rostogolesc amețitor, trece un pescăruș, apoi altul și altul, dincolo și dincoace de timp zboară
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
se împletesc și metafore precum mosorul verde (viața) sau papiota roșie (iubirea) cu sinestezia simboliștilor sărutam movaliu. Ioan Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman aduna de pe cer stelele risipite. Delicata și rafinata Paula Romanescu își traduce simțământul în slovele românești, care exprimă cel mai bine melanjul de speranță și emoție în așteptarea norocului tradus în unirea a două suflete. Dar un nenoroc
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
trezești cu poștașul la ușă, aducându-ți un colet cu cărți?! „Aș vrea să vă dăruiesc cărțile mele, dacă acceptați și-mi dați o adresă” îmi spunea domnul Anatol Covali cu puțin timp ... IX. GEORGETA RESTEMAN - PAULA DIANA HANDRA, PAȘI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014. „AUTOGRAF”! Nici că se putea găsi un titlu mai potrivit volumului tinerei poete Paula Diana Handra care, după opinia mea, cu cele 68 de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
cea care îi înnălța pe cul mile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii . El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se întâmplase minune de a fi ce univerul le -a promis că vor întâlni dacă vor străbate învingători cerul vieții. De acum omul avea un fundament, un punct de pornire unde va ajunge
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
veșnic și frumos, de iubire și dăruire și cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că și-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiția apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală și imposibilă în același timp, abisală și diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012... Iarna. Cald în casă și miros de brad incandescent
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
Poezie > Cantec > VISUL Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Și ca să vezi căt de frumos se potrivea În cer un vis de dragoste cănta , În paradis icoane vechi pluteau Și ode diafane ne scăldau ! # Nu era nimic și nicăieri așa ceva , Iar îngerii căntau în nori , pe undeva , Pe pămănt privighetori reînviau Și ochii sfinți ne binecuvăntau ... .................. Și-atunci din vis eu singur m-am trezit, Plăngănd ,cu ochii înspre asfințit . Era prea
VISUL de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372624_a_373953]
-
Sapho, iar în realitate cu moartea, poeta romantică, o arătare care-i punea oricând în dilemă pe geneticieni, poetul tandru, un rezervist cu veston și apucături de caporal, marea poetă a celor mici, o babă toxică, clonțoasă și păroasă, poeta diafană, cu alura ei de balenă eșuată, Marele Dramaturg, un îngâmfat certăreț vestit pentru dramele sale cu oțelari fruntași, iar ultimul, ca de obicei, poetul oniric, făcut praf, că venea de la un parastas și emoțiile îl dăduseră gata. Evident toți cu
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
a tresărit din somn și a spus cu o voce cleioasă: - Bă, da’mmm ceva dă băut nu mai e în casa asta!? Brusc toată lumea a început să se miște, să se întindă, poetul oniric a ieșit de sub poalele poetei diafane, și cuprinsă de o bucurie pe care doar încheierea unei corvoade o are, au plecat la o cârciumă să bea ceva, că uite, scârțanul ăsta pentru care ne-am deranjat, n-a dat și el măcar o bere! Și mai
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
doilea război mondial. Poezia acestuia se intersectează cu cea a lui Robert Musil, concetățean austriac, pentru care edenul este o stare de spirit. Tonalitatea poeziei lui Trakl o amintește pe aceea a lui Holderlin, la care edenul se află în diafanele anale ale vântului., de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora. Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger, ne descoperă un poet pentru care edenul este; Luna, ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră. (Occident
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
în cerc închis se zbate, precum corola primăverii , după cum a fost prezis se deschide lăsând în urmă furtună, lacrimi și spini de bucurie Lasă-mi în astă viață noapte, ruine de plăcere șoapte, căci prin ochii tăi, porți ale Minții Diafane dharma ne separă, din fluxul de ozon fost-am concepuți odată O, Doamnă! Eu veșnic imperfect aspir la Soare Tu pururi o zeiță selenară, două principii ce nu se întâlnesc vreodată chiar dacă prin Venera Dumnezeu ne-a hărăzit mărgăritar de
RUINE DE PLĂCERE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372091_a_373420]
-
cu apă rece... rece apă!... pot să nu recunosc?!... și a plecat legănându-și lasciv poponețul celulitic. L-am văzut, când a intrat pe terasă, pe amicul meu, dar m-am făcut că zboară vaca și că mă interesează zbaterea diafană a aripilor unui fluture imaginar, care tocmai se învrednicea să treacă pe lângă mine. Îl știam că e vorbă lungă. Pe amic, nu pe fluture. Să fie clar! Amicul a aruncat o privire razantă, penetrantă ca un sonar, peste teatrul de
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
ascult o liră, chiar imaginară, Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat. Din mormânt, iubirea ta incendiară Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând năluca-ți blândă, diafană, Munții de mâhnire-ncerc să-i ocolesc. Mă împiedic, arsă de un nor de sare, O relicvă pală-a unor amintiri. Lacrimi tremurânde dintr-un colț de zare Se aștern tăcute-n cioburi de-amăgiri. Azi dezbrac o rază-n
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]