1,929 matches
-
une robe sombre toute simple" [ibidem, p.27]. Modă pune în scenă un spectacol al armoniei feminine. Artă modei devine artă aparentei. Acest spectacol nașterea a ceea ce printre locurile ordinare este absolut nou într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de secol este purtată că un costum de teatru [v.Doffin-Orsini, p.363]. Haină Parizienei devine spectacol. Pariziana își eclipsează rivalii prin strălucirea costumului 394. Costumul Parizienei, fructul unei alegeri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de producție. În concepția marxistă asupra istoriei (materialismul istoric) oamenii își determină viața, domină natura, dezvoltînd așa-zise forțe productive. Forțele productive cuprind condițiile naturale, oamenii înșiși și mai ales tehnologiile și utilajele. În fapt, ele regrupează într-o relație dialectică subiecții sociali și mijloacele materiale de producție elaborate de către aceștia. În același timp, ele antrenează o diviziune tehnică a muncii. Pe de altă parte, în activitatea lor, oamenii intră în raporturi determinate care sunt raporturi sociale. Cum oamenii își întrețin
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
decât prin și pentru aceste "două" care-l divizează radical. Textul "nu există" în afara acestei diviziuni (nu există text "adevărat", "prim" sau "ultim" fundamental): procesul este gândit în această contradicție care îi întemeiază în același tmp materia, jocul, scena, transformarea dialectică 11 (Antologia "Tel Quel": 1980, 46). Studiind Problemele structurării textului 12, în practica unei analize transformaționale care preia de la Chomsky limitele structurii de supra față și posibilitățile semnificante ale structurii de adâncime, Julia Kristeva atinge prin ipoteza intertextualității socialul și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
enunț este altul față de prima dată? Réécriture este scriptural și critic (ibidem, 9). Din seria propozițiilor care au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent pe care efortul obstinat al repetării ni-l face posibil de conjugat este a nesfârși (infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextuală mai mult sau mai puțin complexă, conform structurii universului său de așteptare; pe de altă parte, orice text artistic în special se scrie ca o "lectură" a tuturor textelor cunoscute de autor, texte cu care intră într-o relație dialectică de atracție și de respingere; o întâlnirea textului cu cititorul, ca spațiu al dezvoltării semnificației. Integrând stratificarea lui Philippe Sollers în instrumentarul utilizat pentru analiza operei lui Jorge Luis Borges, într-un studiu asupra intertextualității, care nu a fost egalat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de ipoteză, există realmente și dacă ea joacă vreun rol în istoria culturii. Să fie vorba despre un proces spasmodic prin care o epocă se scutură brutal de balastul de amintiri devenit sufocant sau este un fenomen constant, simplă progresie dialectică a formelor, în care orice operă se constituie în funcție de cele anterioare?11 Sunt invitați să sprijine o teorie sau alta Harold Bloom 12 și Marshall McLuhan 13. Primul este adept al periodicității recursului la intertext (nu este vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stilul literar tradițional, sistemul prozodic în specificitatea lui, tradiția culturală și istorică, sistemul artistic individual. În lumina modernității critice, cerce tătoarea spațiului liric slavon Elena Loghinovski pare și mai iubitoare de rigoare decât Marina Mureșan Ionescu: Privit în mod consecvent dialectic, ca unitatea și întrepătrunderea elementelor din diferite straturi ale textului, conceptul de "structură", [...] consi derat într-un context mai larg, dat de conlucrarea disciplinelor moderne de la psihanaliză și socio logie literară la teoria informației și comunicației absoarbe o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
le-a fost greu să li se găsească în biografie atitudini reacționare, cosmopolite și idealiste de dreapta"221. Regula după care aceste domenii culturale, critica și istoria literară, ca și proza și poezia, erau lăsate să funcționeze presupunea "adoptarea materialismului dialectic și istoric ca unică doctrină, analiza și judecata de valoare a unei opere neputând (n.n.) fi făcută decât din perspectiva contribuției acesteia (a operei n.n.) la consturirea socialismului din R.P.R."222. Ca mod de desfășurare, epurările, sancțiunile, interdicțiile de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rațiunea este, la origine, o iluminare divină, ea constituie totuși nota caracteristică ce definește „omul desăvârșit”. Didahiile lui Antim Ivireanul reprezintă exemplul cel mai strălucit al eticii secolului al XVII-lea În țara noastră. Etica sa este expresia unei viziuni dialectice asupra vieții morale: analizând Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1512-1521Ă dovedesc și faptul că filosofia și cultura Greciei Antice erau cunoscute În evul mediu românesc, În fapt acestea putând fi Înțelese ca o particularizare românească a nu
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu este exclusă, dar face parte din aceste mișcări dialectice care definitivează marile etape ale devenirii spiritului obiectiv. Legile economice pot varia după nivelul de analiză, sînt legi relative. După unii economiști, numai teoria dezechilibrului și, mai ales, cea a dezechilibrului keynesian permite a defini fundamentele microeconomice ale macroeconomiei și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea face posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să fie mereu reinițializat de către fiecare utilizator al postmodernismului. Caracterul "dual" al postmodernismului categorie istorică și concept ideal, sistematic îi subliniază încă o dată caracterul de construcție provizorie, nefixată și procesuală. Asupra necesității de a privi postmodernismul diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei, toate aceste asemănări conturându
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al formelor hibride. Hybris-ul pare a fi una dintre condițiile postmodernității, care, așa cum susținea Matei Călinescu, poate fi caracterizată de un "eclectism rafinat" sau, în termenii lui Scarpetta, de "impuritate". Toate stilurile par a fi valabile într-o manieră dialectică ce presupune un "prezent plural" și o falsă unitate. Tocmai de aceea postmodernismul a fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente sau manifestări culturale, precum avangarda, kitsch-ul, camp-ul etc. Lipsa de formalitate a postmodernismului distruge frontierele clasice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoriei marxiste, ale semiologiei și ale structuralismului. De altfel, obiectele sunt grupate în sisteme de semnificație, iar logica lor este înțeleasă atât economic și funcțional, cât și (mai ales) cultural. Explicația sistemului cotidian al obiectelor este realizată pe fundalul relației dialectice dintre un subiect atras și chiar fascinat de o lume obiectuală aflată într-un continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perspectivele religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și scriitură, precum și "deconstruirea" unui personaj-cheie în conceperea modernității vin să contureze desprinderea de modernism și intrarea într-un stadiu discursiv nou, în care, cel mai adesea, a fost etichetat drept postmodern. Baudrillard critică absolutizarea economicului și a procesului său dialectic, obsesia marxistă care a transformat latura economică într-o instanță fantastică, ridicând-o la nivelul unui principiu de realitate. Atât Marx, cât și Freud se fac "vinovați" de nesesizarea îngustării și a separației (la coupure) teoretice pe care au provocat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inadecvării filosofice a conceptului de hiperrealitate, care se bazează pe o schemă argumentativă care trece de la susținerea ideii că noțiunea de hiperrealitate este de factură carteziană și, în consecință, suferă de punctele sale slabe, până la integrarea acesteia într-o teorie dialectică a postmodernismului. Pentru King, teoria hiperrealității este înscrisă în cartezianism din cel puțin trei motive. În primul rând, atât Descartes, cât și Baudrillard împărtășesc premisa conform căreia cunoașterea umană se întemeiază pe un tip de experiență senzorială (în căutarea punctului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale și încântătoarele sale flashuri verbale. Baudrillard se găsește la apogeul său atunci când discută peisajele și scenele urbane"490
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru binefacerile primite ori făcute pentru semeni, tolerarea și sprijinirea celor aflați în mizerie pentru a redeveni oameni; este de dorit ca blândețea și dreptatea să meargă mereu împreună; energiile divine se obțin mai mult prin mistică decât prin cunoașterea dialectică; metafora Sf. Pavel despre corpurile noastre ca fiind niște temple ale Sfântului Duh existent în noi este plină de sensuri.(I, Corinteni, 6, 19) Să reținem că isihasmul este recunoscut și de biserica romano-catolică. Reforma protestantă (și "biserica reformată" a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
omului se înalță așa cum au presimțit-o poeții omul Făgăduinței, figura omului profetic. Trebuie să înțelegem bine termenul acesta: profetul nu este un "revoltat", nu este cel care contestă și, prin aceasta, cel care să fie încă prins în plasa dialectică a filosofiei lui "nu". Profetul este cel care recheamă la ordine. El nu distruge dezordinea: el nu are nicio putere s-o facă. În mult mai mare măsură decât să restabilească ordinea, el restabilește principiul ordinii. El depune mărturie, își
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de tradiție. Un alt postulat al similarității este non-dualitatea, vizibilă în imaginile hermetice intitulate Mandala sau simbolul oniric al individuației, Arborele, Roza crucienilor, Treimea creștină cu "a patra persoană", care le cuprinde pe celelalte trei. Toate sunt quaternioni. Nu triada dialectică a tezei cu antiteza și sinteza, ci, cum am mai spus, un al patrulea, după termenul mediator ce ține în echilibru pe primii doi. De la aceste "paradoxuri", redate întotdeauna într-o povestire ce apare ca dramă, tragedie, roman sau mit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
continuă a tradițiilor, îmbinate cu reforme potrivite, care să contribuie la autoreglarea sistemului social. P. Ricoeur aprecia că între ontologia înțelegerii prealabile susținută de Gadamer-Heidegger și escatologia eliberării promovată de J. Habermas nu este o antinomie, ci sunt numeroase interdependențe dialectice. (2, p. 272) Într-o perspectivă aplicativă, se poate spune că evoluția unui popor încercat de provocările istoriei se face atât prin valorificarea tradițiilor culturale proprii, cât și prin asimilarea și repetarea unor reforme testate de alții, cu care vrea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
concepțiilor și metodelor opuse de explicare a științei. El a valorificat atât procedee analitice de cercetare a științelor, cât și altele care presupun largi sinteze, cu multe implicații culturale. Astfel, adesea, Kuhn făcea trimiteri la hermeneutică și la vederile evoluționiste, dialectice asupra cunoașterii, a științei și a culturii occidentale moderne și contemporane. Recunoaște însă ca dilematică stabilirea statutului istoriei științei, cel puțin în SUA: disciplină autonomă sau dependentă de istorie? Într-adevăr, unii istorici sunt dezinteresați de prezentarea științelor din epocile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din secolele al XVII-lea-al XVIII-lea. În sensul acesta, Estul rămânea mai "tradițional" față de Vest, care s-a sprijinit și pe gânditorii și savanții din timpul Renașterii și Reformelor bisericești. Din al doilea studiu citat reținem interpretările tipic dialectice ale relațiilor dintre convergența și divergența gândirii, dintre știința normală, tradiție, consens de o parte și știința extraordinară, revoluție, preconsens, pe de altă parte. Factorul fundamental al creativității științifice moderne este divergența și convergența gândirii în rezolvarea problemelor tip puzzles
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
autoritatea și prestanța. Textele de filosofie rusească și sovietică apărute mai ales la editurile Cartea rusă și Editura politică au fost dominante în primele două decenii după război. Primele volume din cele două seturi "tradiționale" de la editura politică intitulate "Materialismul dialectic și științele moderne", respectiv " Teorie și metodă în științele sociale", precum și revista "Analele româno-sovietice, seria Filosofie" au dominat încă un sfert de secol mai târziu. În multe din acele volume din anii '70 încoace au fost publicate texte ale filosofilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]