9,048 matches
-
rezolvată, locatarii erau mândri și mulțumiți de o așa ispravă. Și răzbunați. Din motive tainice, cam la o săptămână după ce pânza fusese arborată, cineva adăugase cu o vopsea verde-praz, într-un colț, încă o nemulțumire: „Jos Ceaușescu! Un nu hotărât dictaturii!“ Și, cum nu deranja pe nimeni carac terul ei tardiv ori agramat, noua inscripție fusese lăsată și ea acolo. Încet, încet, oameni de prin tot cartierul, pricepând că e treabă serioasă, veneau și mai scriau câte un cuvânt, o propoziție
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în centrala Ministerului Afacerilor Străine (1794). Arestat, este eliberat după 9 Thermidor (27 iulie 1794, căderea lui Robespierre și a dictaturii iacobine) și devine ministru plenipotențiar în orașele hanseatice (dintre care orașul Hamburg nu i-a acceptat scrisorile de acreditare), apoi la Florența (1797) și în Elveția (1799). Gata să plece la acest ultim post, Reinhardt a fost chemat să-l
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dar ca om ești un gunoi, te-ai dat la nevastă-mea. D-NA ROZMETRU: Da, da, și nici nu saluți. EU: Sunteți nebuni. Tot nu înțelegeți că comunismul a murit, nu mai puteți înfiera în ședințele PCR inginerii și dictatură muncitorilor a murit și acum sunteți șomeri. Dumneata, d-l Rozmetru, parcă ești șomer, iar dumneata d-na ați candidat că secretara de partid pe Țigarete. A propos, nu urlai că bărbatul te înșală, are o amantă? Și când, doamne
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
organizații din diverse țări, a elaborat cinci dimensiuni esențiale pentru culturile naționale care influențează și culturile organizațiilor din țările respective: Individualism versus colectivism (adică centrare pe propriile interese - materialism - sau pe interesele grupului, ale colectivității - altruism). Distanța puterii (mare în dictaturi, țări în care puterea este concentrată în mâinile unui număr restrâns de persoane; mică în democrațiile participative). Evitarea incertitudinii (redusă - grad mare de acceptare a riscului; scăzută - grad mic de acceptare a riscului). Masculinitate versus feminitate (valorile asociate cu masculinitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
un domeniu o autoritate pentru ceilalți oameni” (de exemplu, el este singurul care își cunoaște propriile senzații și propriile gânduri), atunci „nici un om nu este pentru vreun alt om o autoritate în toate domeniile” (Bochenski, 1992, pp. 42-43). Ca urmare, dictatura autorității (cineva este o autoritate pentru toți ceilalți în toate domeniile) este absurdă din punct de vedere logic. Astfel este evident că stilul de management excesiv autoritar nu are suport logic. Există totuși, spune Bochenski (1992, p. 44), un purtător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
unei autorități deontice în toate domeniile - totalitarismul (Bochenski, 1992). La scară mai mică, în organizații, anarhia, adică lipsa totală de autoritate deontică (de reglementări clare, de regulamente de ordine interioară, proceduri etc.) este la fel de periculoasă și ineficientă ca suprareglementarea și dictatura unei autorități deontice totalitare. Autoritatea (deontică) de grup Bochenski abordează și problema autorității de grup. El explică faptul că „P este o autoritate deontică pentru subiectul S care aparține grupului K în domeniul D atunci și numai atunci când există un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
gen de putere ce poate fi comunicat. Într-o astfel de dispută nu mai trebuie să convingi, ci să-ți impui propriul tău punct de vedere. Impunerea perspectivei ia locul adevărului. Dus la extrem acest gen de putere capătă forma dictatură (în cadrul căreia o singură persoană dictează punctele de vedere) sau totalitarism (toți trebuie să aibă aceeași perspectivă). Ceea ce arată că esența puterii este de factură gnoseologică. Fundamentarea unei gândiri (a unei filosofii) poate să aibă nevoie chiar de cercetarea fundamentelor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
s-au concentrat mai mult pe mijloacele de comunicare rapidă (presă, conferințe, spectacole, manifestații "spontane" etc.), dar și pe cărțile agitatorice, de consum imediat, expuse mult mai mult perisabilității. Cifrele încep să crească din nou din 1948, primul an al dictaturii proletare. Nu e deloc întâmplător că în anii 1949-1952 avem un vârf de creștere (149 în anul 1949; 130 în 1950; 207 în 1951 și 122 în 1952). În intervalul 1951-1958 se manifestă o anume stabilizare a producției (o cifră
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
chiar de la Gheorghiu-Dej. Să ne întoarcem însă în timp și să zăbovim foarte puțin asupra biografiei Mitropolitului Visarion Puiu, un nume aproape necunoscut, fie și în rândul multor slujitori ai altarului ortodox din această țară. Un nume interzis în anii dictaturii comuniste, în țara sa, pe care a slu-jit-o cu rar devotament, credință și pricepere pastorală, un nume pus la index de B.O.R., nici acum reabilitat de Justiția română (democratică?). A rămas "criminal de război", "trădător", "dușman al poporului
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
zonă Drăguș și l-a însoțit pe Paul Sterian în misiunile diplomatice la New York și Washington, toate acestea avînd ecouri în creația ei plastică și literară, tot mai apreciată de congeneri. Despărțită și de al doilea soț, ajuns demnitar în timpul dictaturii regale, pictorița va avea de suferit de pe urma legilor rasiale din 1940: exclusă din breasla artiștilor și dată afară din casă, e nevoită să se întrețină din meseria deprinsă de la bunică. în paralel, traduce din poezia engleză și americană modernă, antologiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
în diverse publicații din Vest, și nu în ultimul rînd prin prezența la microfonul "Europei libere". Îndată după 1989 revine în patrie, pentru a lua, din partea numitului post de radio, interviuri unor scriitori, artiști, oameni de știință ce se opuseseră dictaturii ceaușiste, texte întrunite în volumul Fața cernită a libertății (1991). Pînă-n prezent, Pavel Chihaia n-a ostenit a-și continua activitatea literară, de cercetare și jurnalistică, ultima în special învederînd un caracteristic accent antitotalitar. Să urmărim acum Paginile de jurnal
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Carol Quintul penelul lui Tizian - n.m.); că sărută urma rușinei și nebuniilor sale; dar îi imită toate îndrăznelile. Bunul plac al acestui om nu cunoscu granițe decît din partea oamenilor de litere, confrații și rivalii săi." Iluminismul a fost, spune Maurras, "dictatura generală a scrisului". Utopie. Revoluția Franceză, spune Maurras, purtîndu-i pică, s-a făcut cu declarații. Cu hîrtii. Napoleon, la rîndu-i, transformă volumele în cod de legi. Firește, Maurras, argumentînd frumos, exagerează. Însă literatura are nevoie de-această încurajare, chiar polemică
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
are o bună doză de subversivitate pentru regimul comunist. Romanul lui I. D. Sîrbu demonstrează felul în care comunismul l-a cenzurat pe Marx, incomodul, făcând din el, treptat, un idol mușamalizat. E modalitatea de trădare a stângii autentice, perfecționată de dictatură. Atitudinea anticomunistă mobilizează un virulent epic pamfletar. Nici unul dintre romanele noastre publicate înainte de 1989 nu a mers atât de departe în contestație. Nici nu ar fi putut fi publicat. Nici romanul lui I. D. Sîrbu nu a fost publicat decât după
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
controversele acestora. Lucida, raționala Nadia respinge, discutând cu prințul Callimachi, ideea unor tineri care, "doritori să-și facă un nume peste noapte", agită la Cluj "falsa antinomie, discordie Nord-Sud", considerându-i pe "sudici, pe munteni, primii și singurii vinovați de dictatura ceaușistă". Cumpănita Nadia respinge ideea , dar sugestia a fost făcută. Deci există unii care cred că sudicii, muntenii sunt "primii și singurii" vinovați de dictatura ceaușistă. Nu cumva au și ceva dreptate? La fel e introdusă ideea superiorității Ardealului și
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
falsa antinomie, discordie Nord-Sud", considerându-i pe "sudici, pe munteni, primii și singurii vinovați de dictatura ceaușistă". Cumpănita Nadia respinge ideea , dar sugestia a fost făcută. Deci există unii care cred că sudicii, muntenii sunt "primii și singurii" vinovați de dictatura ceaușistă. Nu cumva au și ceva dreptate? La fel e introdusă ideea superiorității Ardealului și a rolului său decisiv în revitalizarea nației, "preluând activ moștenirea Școlii Ardelene și a corifeilor ei". Alteori, în consonanță, e înălțat elogiul provinciei, al marii
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
va dovedi, în ciuda speranțelor puse în el, un ratat. Dar fiecare generație și-a avut bărbați și mai ales femei de marcă, în ani mai prielnici sau de restriște: ai emigrărilor peste ocean pentru un loc de muncă, ai războaielor, dictaturii mussoliniene, ai marilor iluzii și deziluzii comuniste. Prin ei, observați în manifestările cotidiene în momentele existențiale semnificative, ajungem la imaginea, și ea mereu schimbătoare, a satului, a zonei; este parcurs drumul anevoios de la înapoiere și sărăcie lucie, maestră în arta
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
un dispreț, atunci un dezinteres pentru lectură, nu însă chiar atât de dezastruos pe cât e de clamat. Dar e clar că literatura română postdecembristă se scrie într-un alt climat ideologic decât cea imediat postbelică, deși efectele sunt cam aceleași. Dictatura pieței și a divertismentului funcționează într-un mod la fel de opresiv și de nefast ca dictatura politică. Distorsiunile literarității și corupția esteticului sunt pericole la fel de mari și într-un caz (perioada comunistă) și în celălalt (perioada consumistă sau epoca divertismentului). De
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
de clamat. Dar e clar că literatura română postdecembristă se scrie într-un alt climat ideologic decât cea imediat postbelică, deși efectele sunt cam aceleași. Dictatura pieței și a divertismentului funcționează într-un mod la fel de opresiv și de nefast ca dictatura politică. Distorsiunile literarității și corupția esteticului sunt pericole la fel de mari și într-un caz (perioada comunistă) și în celălalt (perioada consumistă sau epoca divertismentului). De aceea, pe baza acestei comparații, aș fi fost tentat să răspund că i s-a
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
și masiv prezentă în dezbaterile publice de după răsturnarea regimului comunist din România, în decembrie 1989. în toate registrele, de la mitologizare la deriziune, dar aproape întotdeauna în tonalitate peremptorie, violentă și agresivă, dovadă indirectă a trecerii de la libertatea îngrădită din vremea dictaturii la o libertate de permanent război civil mediatic. Expresia "dezbatere publică" este de aceea măcar eufemistică, dacă nu de-a dreptul improprie. Nu bănuiam în seara aceea că, foarte repede, solidaritatea intelectuală, prin care căutasem să facem față presiunilor regimului
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins. Arghezi putea, la sfîrșitul demonstrației lui, să îndemne: "Confrate bolnav de dictatură și ursuzlîc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la Iași în cuier, și vino la "Capșa". Aici sălășluiește fericirea: crema gălbuie, strudelul, cataiful și frișca." O rezolvare amicală, într-o lume în care onoarea plătește mai
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică, și apoi o
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
curaj civic și au întregit cariera de instigator la revoltă a poetului. Nu e deloc lipsit de importanță faptul că Mircea Dinescu a ajuns în această postură împreună cu poezia sa, o poezie care a refuzat și ea să se supună dictaturii și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
1995) - dublată, eventual, de lectura memoriilor Ninei Cassian, pentru o privire din interiorul fenomenului - risipește din fașă orice iluzie cu privire la vreo eventuală revelație este-tică, susceptibilă a fi produsă în post-moderni-tate de avânturile sta-hanoviste ale versificatorilor din anii de glorie ai "dictaturii proletariatului". Despre Emil Brumaru (n. 1939), unul dintre poeții de primă mână de azi, istoriile literare consemnează faptul că a publicat prima poezie în anul 1966 (în revista "Luceafărul") și că a debutat editorial în 1970, cu volumul Versuri, (Editura
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
impactul fiecărui volum tipărit, considerând scriitorii prin supravegherea lor. Țe-pe-neag preia această idee, cu tot cu paralela politico-geografică susținătoare, și o expune, în termenii lui, câteva luni mai târziu: "Matei, glumind, mi-a propus să scriu o carte - J'ai choisi la dictature și abia pe urmă să mă întorc. La urma urmei nu e o idee de disprețuit. În 1968, când am plecat ca din pușcă din Franța, plin de elan revoluționar, cam asta era ideea principală pe care o fluturam ca
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în percepția celor implicați în jocul politic a suferit mutații majore. Vladimir Tismăneanu a renunțat la olimpianismul pe care i-l oferea statutul de profesor american, în favoarea unei implicări directe în politica românească. A devenit președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România, al cărei raport, citit de Președintele Traian Băsescu, a transformat Parlamentul României într-un circ grotesc. Atunci, la manifestările animalice (la propriu) și complicitățile mustăcite ale celor care boicotau discursul prezidențial au asistat înmărmuriți foștii președinți ai
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]