912 matches
-
Dincolo de colectivismul inert al populației rurale (Shafir: 1985) și de ostilitatea sau indiferența ostilă manifestată de marea majoritate a populației în raport cu activitățile politice, a cărei origini cultural-istorice sunt analizate magistral de către Trond Gilberg (1990) există interpretări convingătoare care circumscriu anemicitatea disidenței românești unor cauze sociale inteligibile pe termen scurt. În timp ce Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria s-au remarcat din acest punct de vedere, și datorită influenței culturale și civice a Occidentului, în a cărui proximitate geografică se aflau, aceste state au mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
81). Reiese de aici concluzia că, dacă ar fi aderat cu hotărâre la "lagărul socialist", RSR era de părere că nu ar fi avut atât de mult succes în extragerea de beneficii internaționale așa cum a reușit urmărind o politică semi-independentă, disidența calculată. În plus, "lagărele" erau dominate de mari puteri. RSR nu ar fi avut nici o șansă să ocupe poziția Uniunii Sovietice în mișcarea comunistă internațională; dar, așa cum știm, Ceaușescu se imagina pe sine cu obstinație în postura de lider al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
simtă atras de principiile eurocomunismului. Dimpotrivă, esența lor "burgheză" îi repugna, așa cum observă și Șerban Orescu (2006: 89-91), dar se folosea de pozițiile internaționale ale PCF, PCIt sau PCS pentru a o consolida pe cea a PCR, mai ales în ceea ce privește disidența calculată în raport cu tutorele niciodată complet și practic imposibil de repudiat, centrul moscovit. Așa cum afirma secretarul general al PCR la conferința națională a PCR din 1977, "noțiunea de eurocomunism" reflectă dreptul legitim al fiecărui partid comunist de a utiliza strategii și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PCR în domenii ca politica naționalităților sau drepturile omului, chiar dacă au criticat intens alte partide conducătoare est-europene în aceste chestiuni". Dublul tăiș al relației dintre eurocomunism și leninismul romantic își făcea deci simțită din plin prezența, mai ales că firava disidență românească începuse să își argumenteze pretențiile utilizând, printre altele, și "documente scrise de eurocomuniști" (Gilberg în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 197-198). Pe cale de consecință, spre sfârșitul anilor '80, în interiorul RSR s-au manifestat critici voalate la adresa eurocomunismului. Partidele eurocomuniste respingeau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
așa cum am constatat, în cadrul viitoarelor societăți post-capitaliste, proiectul eurocomunist nu se autosubminează din start? Acceptând legitimitatea opoziției, eurocomunismul acceptă practic un cal troian de care îi va fi ulterior imposibil să se debaraseze, pare a sugera Cioabă. Fenomenul însuși al disidenței cu care statele comuniste est-europene se confruntau după semnarea tratatului de la Helsinki credita oarecum scepticismul acestui autor, bazat deci pe o incontestabilă experiență, Cioabă pretinzând în continuare "noi clarificări" partidelor eurocomuniste și renunțarea la "unele generalizări forțate" (Cioabă: 1988, 206
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în România" (Sampson: 1983, 144). S-a dovedit că antropologul american a avut dreptate. Mult mai bine consolidat politic și organizațional decât PMUP, și de asemenea mult mai stăpân pe nemulțumirile sociale, PCR nu s-a confruntat niciodată cu fenomenul disidenței organizate. Iar în imaginarul romantic leninist nu exista loc pentru idei, influențe sau "rămășițe mic-burgheze" decât în măsura în care aceste urmau să fie disciplinate și transformate ideologic; în nici un caz nu s-ar fi pus problema unor concesii politice față de nemulțumirile sociale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2001), Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, Iași, Editura Polirom. Deletant, Denis (2006), România sub regimul comunist, traducere de Delia Răzdolescu, București, Fundația Academia Civică. Deletant, Dennis (1998), Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență în România anilor 1965-1989, traducere de Georgeta Ciocâltea, București, Humanitas. Deletant, Dennis (2000), "Impactul revoltei maghiare în România", în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1954-1960: fluxurile și refluxurie stalinismului, București, Fundația Academia Civică, pp. 598-602. Deletant, Dennis; Pearton, Maurice (1998), Romania
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
403, 405, 407-408, 418, 429, 433-443, 450, 470, 475-476, 486-487, 489, 504, 507, 509, 517, 522-523, 526-527, 530, 537-538, 545, 549, 555, 568, 596, 604, 626 V Vietnam / 317, 328, 330, 376, 595 Concepte D Diplomație de prestigiu / 316-317, 619 Disidență calculată / 271, 278-279, 316-317, 401-402, 424, 436 L Leninism asianizat / 15, 56, 58, 279, 292, 294, 298-300, 306-307, 333, 375, 378, 381, 384, 389, 391, 393, 415, 426, 500, 560 Leninism europenizat / 15, 56-61, 136, 147, 149150, 152, 201, 249
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
drumul boemei bucureștene de joasă marcă Fănuș Neagu), Dinescu își consolidase de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi în cea de convulsivă restaurare democratică. Substituindu-mă amuzat Eugeniei Vodă, aș putea la rîndu-mi observa, și în acest caz, părăsirea poeziei. Și acceptarea unui rol penibil inadecvat de... analist politic. Nu prea departe de al unui caraghios
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cred, că această non creație este simultană, sau aproape simultană. Un lucru e clar; un om subminat din interior, este mult mai vulnerabil la intervenția din exterior. Teatrul lui Constantin Popa are un demers ideologic clar, coerent și organic. Depășind "disidența de succes", Constantin Popa este un autor serios, un dramaturg dublat de un poet iar "Regulamentul de bloc" o piesă de actualitate mai acută decît o putem bănui la prima vedere. Val Condurache Cronică dramatică: O binemeritată revanșă Revenit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au supraviețuit În anumite zone ale țării. Viziunea sa este foarte apropiată de concepția ecosistemică a ecologiei sociale americane, reprezentată de O. Duncan, G. Lensky, J. Kasarda, A. Hawley (D. Abraham și S. Chelcea). Nu se poate vorbi de o disidență sociologică activă și manifestă În cadrul sistemului comunist, care să semnifice o ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea mecanică a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri după modele străine de gestionare a problemelor sociale românești Își dovedește totala inadecvare. Un diagnostic al acestei situații l-am descris pe larg În cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu au însă nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind, în cele din urmă, în disidență cu teoria marxistă clasică. În mod corect și nuanțat ar trebui spus că teoriile profesorului Stahl nu pot fi încorsetate într-o categorie tradițională, dat fiind caracterul lor pronunțat de originalitate. Opera profesorului Stahl trebuie pusă în valoare ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot Împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. În viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură, „rezistența În instituții”. În această subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate În volumul despre care vorbim evidențiază „rezistența În și prin instituții” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este pur și simplu o istorie a Securității din timpul regimului Dej, ci mai curînd o analiză a rolului pe care l-a jucat impunerea terorii, a represiunii În menținerea la putere a lui Dej, În suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere În „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Formarea guvernului Groza”; 5. „Ministerul Român de Externe”; 6. „Condiții din Penitenciarul Central Aiud”; 7. „Organizarea Serviciului de Securitate românesc, 1948-1965” (acest document este reprodus ca „Anexa 3” și Într-o altă lucrare a autorului, Ceaușescu și Securitatea. Constrîngere și disidență În România anilor ’65-1989, ed. cit., pp. 80-82); 8. „Arestarea și anchetarea lui Herbert (Belu) Zilber”. Merită subliniat că miniportrete ale liderilor comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnăraș, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Valter Roman ș.a. ne sînt oferite În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist Român etc.), oameni de afaceri, funcționari guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate În FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a activității posturilor de radio. Situația refugiaților În lume 1997-1998. Persoanele deplasate intern: o urgență umanitară. ICNUR, Carocom ’94, 1997, p. 2. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, interviu cu autorul, Înregistrare audio, 3 aprilie 2001, Paris. Mihai Dinu Gheorghiu, „Exil, disidență și a doua cultură”, În Eva Behring (ed.), Rümanische Exilliteratur: 1945-1989 und ihre Integration heute, Freiburg, octombrie 1998, apud Eva Behring, Scriitori români din exil. 1945-1989. O perspectivă istorico-literară, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 13. Robert C. Williams
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Xenopol din Iași, VII, nr. 1-2, 1999, p. 135. Mihai Pelin, Opisul emigrației politice. Destine În 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Editura Compania, București, 2002, p. 9. Gheorghe Glodeanu, Incursiuni În literatura diasporei și a disidenței, Editura Libra, București, 1999, pp. 14-16. Eva Behring, Scriitori români din exil, 1945-1989. O perspectivă istorico-literară, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 12. Ibidem, p. 16. Ion Solacolu, „Luntrea cu vise”, În Horia Georgescu. Pentru cauza românească, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un film la Hollywood, a continuat să fie apreciată pozitiv pînă astăzi; vezi critica făcută de Mircea Popa, Reîntoarcerea la Ithaca. Scriitori din exil, Editura Globus, București, 1998, pp. 187-199, sau de Gheorghe Glodeanu, Incursiuni În literatura diasporei și a disidenței, Editura Libra, București, 1999, pp. 143-151. Djuvara, art.cit., p. 15. O prezentare succintă a Comitetului Național Român poate fi găsită la Mircea Carp, art.cit., p. 831. O descriere mai detaliată, Însoțită de o analiză fină a conflictului care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cîteva dintre cărțile care Îi poartă semnătura (omițînd multele studii/articole răspândite În diverse publicații): Ceausescu and Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989, Hurst & Co, London, M.E. Sharpe, New York, 1995 (cu o traducere românească: Ceaușescu și Securitatea. Constrîngere și disidență În România anilor 1965-1989, traducere din engleză de Georgeta Ciocîltea, Editura Humanitas, București, 1998); România sub regimul comunist, În românește de Delia Răzdolescu, Editura Fundația Academia Civică, București, 1997 (cu o ediție În limba engleză: Romania under Communist Rule, Center
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale PNL tradițional: elemente comune și deosebiri / 46 2 . Evoluția organizatorică a partidului condus de Gheorghe Brătianu / 51 2.1. Definitivarea organizării, extindere și reorganizare. Semnificația acțiunii "Leul pentru "Mișcarea" / 51 2. 2. Dinamica vieții interne de partid: adeziuni și disidențe / 62 3. Partidul Național Liberal-Gheorghe Brătianu program politic și elemente de ideologie / 73 3.1. Elaborarea și perfecționarea programului Partidului Național Liberal-Gh. I. Brătianu / 73 3. 2. Elemente de ideologie / 82 4. Partidul Național Liberal-Gheorghe I. Brătianu, partid de opoziție
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
asemănările și mai ales deosebirile privind organizarea lor de amănunt. Activitatea organizațiilor georgiste județene și locale, diferitele etape de reorganizare la nivel local sau central și factorii care le-au determinat, precum și dinamica vieții interne de partid sau adeziunile și disidențele reprezintă alte repere urmărite pe parcursul lucrării. Am analizat elaborările doctrinare ale liderului și ale altor fruntași georgiști, relevând asemănările și deosebirile ideologice dintre noua formațiune politică, partidul matcă și alte partide politice românești cu orientare neoliberală. Am pus în evidență
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
proces de democratizare a societății românești, în interiorul PNL funcționa regula potrivit căreia orice divergență se rezolva în limitele disciplinei de partid. Așa se explică faptul că, până în 1926, PNL a rămas un partid unit care nu a cunoscut sciziuni și disidențe importante. Totuși, Ionel Brătianu nu a putut înfrânge dorința de afirmare a liberalilor tineri. Modificările survenite după 1918 în structura bazei sociale și în organizarea partidului au determinat, în deceniul al treilea, manifestarea unor fricțiuni în PNL. Al. Constantinescu, fost
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de maleabilitatea și eficiența necesare șefului unui partid politic de anvergura celui liberal. Lipsa de autoritate a noului lider și, în același timp, dorința lui de a menține sistemul de "ierarhie cronologică"78 în partid, împiedicând ascensiunea tinerilor, au facilitat disidențele din PNL. Uzat după o lungă guvernare, supus unor atacuri deosebit de dure din partea nou formatului Partid Național Țărănesc, după 1927, PNL parcurge o criză puternică, fiind necesară reorganizarea internă, începută din inițiativa secretarului general, I.G. Duca79. La sfârșitul anului 1928
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]