1,507 matches
-
mare", "pirat" și "vânător de monștri marini" ai intenționat să faci aluzie la faptul că sunt constănțean, ai reușit. Într-adevăr, sunt născut și crescut la Constanța, și numai traseul profesional al tatălui meu (inginer proiectant de automobile) m-a dislocat din cel mai vechi și cel mai frumos oraș al României. Dar marea, deși îmi place enorm, nu a reprezentat niciodată o atracție profesională. Nu știu de ce. Mi-am dorit să fiu, pe rând, mecanic de locomotivă, pilot de raliu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au fost mai presus de orice laudă. La 4 februarie 1878, la București, se dă decretul care prevedea suspendarea stării de război declarată în întreaga țară. La 16 februarie, Comandamentul român a dispus ca Divizia a II-a să fie dislocată în zona Craiova. Astfel, după șase luni de confruntări intense în cele mai grele sectoare ale frontului, glorioasa Divizie a II-a se întorcea la 28 februarie în garnizoana Craiova. La 10 mai 1878, locotenent-colonelul Gheorghe Teleman a fost avansat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cultural. Într-adevăr, spre sfârșitul secolului, structura economică a principatelor românești se găsea antrenată într-un proces de continuă prefacere. Creșterea ponderii meșteșugurilor și apariția primelor unități industriale, formarea unei pături de intelectuali cu vederi mai largi constituiau factori care dislocau moravurile feudale încă persistente. Pe plan medical, urbanizarea în plină creștere, cu inerente consecințe specifice, punea importante probleme de sanitație. Asistăm astfel, în a doua jumătate a acestui secol, la înființarea primelor spitale și la constituirea primelor organe de administrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anilor ’54-’56, în spațiul exclusiv cultural, alura unei miniliberalizări. Acest nou curs, impus din exterior, a durat puțin, căci a fost stopat după revoluția din Ungaria (tot un factor extern!), dar atât cât a durat, tot a reușit să disloce câteva blocaje dogmatice, să clintească acea „inerție“ din a cărei combatere N. Labiș își făcuse, în epocă, un crez moral și o artă poetică de răsunet. Preludiul emancipării culturale de mai mare anvergură de mai târziu (anul ’65) este de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de a-l putea urmări cum face conexiuni logice, cum apasă pe cele mai potrivite aspecte, cum îndepărtează, una după alta, cu deplină sigu ranță, aparențele. Și tocmai această inteligență de vârf, acest calm desăvârșit al deducțiilor logice au fost dislocate de boala din anii din urmă, când Mihalaș era torturat de angoase și insomnii. În vara lui 1986 s-a petrecut un reviriment-surpriză al poftei de-a scrie, după ani lungi de inapetență. Mihalaș scria tot timpul, febril, frenetic, poezii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se dezvoltă alge. Pentru a ilustra acțiunea naturii, dau două exemple. Primul e al templului de la Borobudur din Java. Construit În secolul VIII, dar abandonat și uitat după un secol, a fost descoperit Întâmplător, literalmente Înghițit de junglă. Cu pietrele dislocate de arbori și sculpturile acoperite de mușchi. După alt mileniu, Între rădăcinile arborilor s’ar fi găsit doar o grămadă de pietre. Pentru că entropia construcției e scăzută, Întrucât Înglobează informație, ea, construcția, e supusă acțiunii entropizante a mediului Înconjurător până la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ritmul de formare a solului. Și astfel, coama recifului se acoperă cu o pajiște, timp În care, pe versanți se poartă Încă lupta dintre stâncă și plantă. Ici-colo, câte un arbore profită de fisurile stâncii În care Își proptește rădăcinile, dislocând-o. Și cu asta intră În luptă altă armă, viața animală, căci duzii pe care i-am văzut la lucru au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor veni și animale. Oile Își croiesc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor nesigură și paradoxală pe lungi picioare sche letice abia articulate și gata să se disloce din ligamentele lor cu șuruburile prea slăbite, cum și Întreaga lor construcție fizică, ipotetică și abia ghicită sub rochiile lungi din tafta neagră, somptuoasă, Îmi aminteau mai curând ritmurile frenetice din La danse macabre a lui Saint-Saëns, fără a-mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în casă. Apoi, în stânga și în dreapta se ridicau doi pereți de zăpadă de la pământ până la coama acoperișului, unde ajungea la peste patru metri înălțime. Hornul era complet acoperit de zăpadă, iar tânărul care l-a desfundat a fost obligat să disloce zăpada pe o porțiune mai mare pentru a da de gura hornului. Am rămas uimiți! Câtă zăpadă, Doamne! Câtă zăpadă! Iar echipa asta de tineri inimoși, cât au mai lucrat, Doamne! Cât au mai muncit! Au lopătat un munte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca un tată de albine, precum și cu binecuvântarea harului Sfântului Duh, corpul meu căzut, slab și înfometat a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către zona postero-inferioară a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui să fie belită de tot, că, altminteri, cine știe ce-i mai trecea prin căpățână acestei primate garnisită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ineficientă. Erau mari și mulți și de o îndrăzneală extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o repulsie crescândă și o frică îngrozitoare încât adormeam cu bețele în mâini pentru ca apărarea să fie mai eficace, lovindu-i pur și simplu pentru a-i îndepărta, ziua, în absența noastră, într-o cumplită bătaie de joc, excavau și dislocau o cantitate atât de mare de pământ încât căram afară cinci-șase căldări pline din scobiturile lor. Era o provocare belicoasă, un război declarat în toată puterea cuvântului. Fără menajamente, fără iertare, fără tratative de pace, armistițiu sau conciliere. Ori ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi aruncat volumul cât colo. Vieții nici nu-i pasă, stăpână pe un subiect atât de „tare” și de mare, că orice i-ar face nu-l poate strica. 7: Crowhurst navighează de-a lungul coastei franceze. Patru șuruburi sunt dislocate în centrele vitale ale navei: „Acțiunea e disperată - e ca și cum ai vrea să repari o mașină de tăiat mezeluri în timp ce ea taie salam...”. 8: După cinci ani de căutări, poliția britanică îl arestează pe Bruce Reynolds, capul bandei care a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
paște vitele „în locurile libere și în hotarul necultivat“ ale satelor maghiare și săsești. În beneficiul preoților, Mihai a obținut scutirea lor de robotă. Mai concludentă pentru politica „românească“ a lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost încercarea de a disloca regimul politic întemeiat pe Unio trium nationum care excludea pe români din viața politică a principatului. Așa cum s-a văzut, la originea măsurilor dictate în 1366 de regele Ludovic I de Anjou s-a aflat discriminarea confesională. Ea s-a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune, dar o adevărată indignare, amestecată de revoltă. În mintea mea evocam Bistrița limpede, albastră, neastâmpărată, luptând cu stâncile pe care le întâlnea în cale, rupând adesea poduri, dislocând case, smulgând bucăți de pădure, cărând astfel spre țara de jos toate bogățiile munților. Atâta merita Iașul? Bahluiul acesta infect. (Mai târziu, când am știut ce mincinos e cântecul "Dâmboviță, apă dulce", sau care poate fi sensul real al cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-ul www.crimele comunismului.ro. Bătaia la tălpi. Deținutul era lovit cu ranga de fier peste Încălțăminte, apoi era obligat să alerge. Acest supliciu era repetat mai multe zile la rând. Deținuților supuși la o astfel de tortură li se dislocau oasele metatarsiene. Bătaia pe capre. Considerată ca fiind cea mai „obișnuită” metodă de tortură fizică. Deținutul era legat de mâini și de picioare, genunchii trecuți printre brațe, iar pe sub genunchi și brațe i se introducea un baston, care era ridicat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
torturat nu mai putea umbla și avea dureri Înfiorătoare. Bătaia cu sacul de nisip. Deținutul era legat cu mâinile deasupra capului. Imobilizat În această poziție, era bătut cu un sac de nisip, care avea o greutate de 4-5 kg. Loviturile dislocau organele interne, fără a se putea constata, ulterior, urme pe suprafața corpului. Pe corpul victimei nu rămânea niciun semn, dar În interior, plămânii, inima, ficatul, rinichii erau puternic afectate. După un timp, deținutul simțea dureri mari În diferite părți ale
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu expuneri amănunțite și deplasări în "măruntaiele" centralei. Creată în urma unui acord Brazilia-Paraguay, semnat în 1966, lucrările au început în 1971, la 14 octombrie 1978 fiind deviate apele fluviului Parana. Pentru construcția barajului și a lacului de acumulare, au fost dislocate 50 de milioane tone de pământ și stâncă și s-a consumat ciment cât pentru 210 stadioane Maracana (ce altă unitate de măsură puteau folosi brazilienii?). Barajul are o lungime de 7235 de metri și o înălțime de 196 metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doamna Meir nu mai exist) nici un echivoc. Sub influența propagandei arabe, Întreaga lume vorbește acum despre o „patrie palestinian)” și un „popor palestinian” și Însuși cuvântul palestinian a devenit o arm). Dar cum r)mane cu arabii care au fost dislocați În 1948? F)r) Îndoial), multi dintre ei s-au exilat singuri. Cand au Început ostilit)țile, nu au fugit În exil, ci pe un teritoriu cunoscut, În Cisiordania. Mărie Syrkin, profesoar) la Universitatea Brandeis, scrie: „Nim)nui nu-i
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
am fost Întrerupți. A fost introdus aghiotantul lui, care i-a spus ceva. Mormăind enervat pe rusește, Kuropatkin s-a ridicat greoi din locul lui și bețele de chibrit Împrăștiate pe divan săreau În toate părțile pe măsură ce corpu-I masiv se disloca. În ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse din Extremul Orient. Acest incident a avut o urmare deosebită cincisprezece ani mai târziu, când, Într-o anumită etapă a fugii tatei din St. Petersburg-ul cucerit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul, marginea mesei, ridicându-se din loc În loc pentru a căuta zadarnic tufa din care fusese dislocată. 4 Nu numai că mama nu vizita niciodată bucătăria și aripa servitorilor, dar ele erau atât de departe de preocupările ei, de parcă ar fi fost Încăperile corespunzătoare dintr-un hotel. Tata n-avea nici el vreo Înclinație administrativă pentru a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca s-o retez cu sensibila roată din față; șerpuind Între două frunze plate și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de tenis; deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul parcului; și apoi, cuprins
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi seară, versurile lui Mazilescu „se opresc mereu și inexplicabil (ca într-un lapsus intermitent) ori (se) suspendă agățate de cele mai neașteptate părți de propoziție sau de cuvânt”, ele sunt definitive, irevocabile, stăpânitoare. Nici un cuvânt nu mai poate fi dislocat, nici o repetiție, nici un clișeu verbal nu e fără rost ori de prisos : „am prevăzut totul până în cele mai mici amănunte ”. Îmi amintesc cum, mergând pe Calea Victoriei, el recitându-mi poezia aceasta, ne pregăteam să traversăm, dar semaforul tocmai trecuse pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]