9,387 matches
-
mutațiilor fundamentale în toate zonele societății (anul 1848 sau, de ce nu, România de după 1989), conservatorii au aerul unor oameni care înoată împotriva curentului din dorința de a păstra un statu quo care să le permită prezervarea unor privilegii sau din disperarea de a nu se putea adapta ritmului prea accelerat al schimbărilor. În România de azi, prin spirit conservator se înțelege, în general, un om pătruns de idei naționaliste, practicant religios, bun familist, cititor de clasici, obișnuit al sălilor de concerte
Tradiție și moderație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8237_a_9562]
-
eu aveam să devin instrumentul prinderii lui Andrei simțeam că înnebunesc." în fine, găsește o mașină, dar parcă e un făcut, apare o altă piedică: mașina lui Vlad, șoferul, nu pornește. Curând își revine și autoarea surprinde clipa trecerii de la disperare la extaz: "Niciodată, notează ea, nu auzisem un sunet mai providențial." "Cumpenele" însă abia au început. Ajunși de voie de nevoie la Făget, sunt anunțați că "planul a căzut". într-o continuă și maximă încordare, aflați într-o situație fără
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
să fugă rafale de mitraliere, pentru calitățile excepționale pe care le-a probat eroina și, deopotrivă, pentru calitățile textului literar. Nu știu să mai fi scris cineva la noi despre un asemenea subiect, să fi analizat cu atâta acuitate psihismul disperării și al hotărârii de a redobândi libertatea, chiar cu riscul de a săvârși un act aproape sinucigaș. Pia Pillat este o scriitoare înzestrată pe care literatura română trebuie s-o recupereze, cum a făcut cu Vintilă Horia (Dumnezeu s-a
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
învolbura și nu mi-ar răspunde. Nu suportă concurența canalelor, a satelitului. Se retrage fără să se predea în bibliotecă". Raporturile volubilei, ultraexpansivei scriitoare sunt amprentate puternic de feminitatea d-sale. Dacă pentru unii absurdul e un prilej de angoasă, disperare sau revoltă, Florica Bud nu se dă în lături a cocheta cu acesta, a încerca să-l seducă stilistic, a-l îneca în spuma savuroasă a unei neobosite improvizații frazeologice. Miza de căpetenie a textului este jocul. Autoarea cărților pentru
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
mi-ar sta în față, nu m'ar putea mângâia de absența celei ce m'a precedat." O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
al primilor ani postbelici sau în noua paradigmă literară a (post)modernității, specifică anilor de început ai mileniului III? Citind cartea, se simte, indiscutabil, l'air du temps, atmosfera de derută existențială de la începutul anilor '50, combinația de speranță și disperare din primii ani ai comunismului, când intențiile noilor autorități deveniseră clare, dar experiența democrației interbelice îi făcea încă pe oameni să creadă că, în pofida probelor care se adunau cu fiecare zi, scenariul catastrofă putea fi încă împiedicat (mulți stăteau cu
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
de victimele comunismului și ar fi îndeajuns) sau în sanatoriu (Eminescu, Bolintineanu). Sinuciderile sunt și ele numeroase și au motive din cele mai diverse: din dragoste (Dimitrie Anghel, Odobescu), de teamă (Petre Andrei), din motive de sănătate (Ilarie Chendi), din disperare (Grigore Alexandru Ghica) sau... din nimic (Urmuz). Mulți români celebri au murit săraci și uitați de lume (Haricleea Darclée, Nae Leonard). Moartea poate fi adusă de soția geloasă (Traian Grozăvescu) sau de o piatră care te lovește în cap la
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
încercarea surdă de a-l recupera acum, dincolo de teorii și de judecăți istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
tinerei generații" erau copleșiți de sentimentul morții, găsind într-însa suprema "eliberare" din această lume, care nu le-a oferit decât suferință și dorințe nerealizate, dacă Pavel Anicet se sinucide, aproape fericit, crezând că și-a creat o moarte fără disperare... o moarte senină... Odată cu organizarea și creșterea cuiburilor se schimbă numai termenii și sentimentul "morții salvatoare" este servit tineretului... în Apus, ca și în Răsărit și în Extremul Orient milioanele de tineri cresc cu totul în alt spirit decât cel
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Tudorel Urian Istoria aviației produce întotdeauna revelații. Mai ales atunci când ai posibilitatea să treci dincolo de cifrele seci, de bilanțurile abstracte și să pătrunzi sensul omenesc al unor întâmplări cu fireștile sentimente de emoție, teamă, inchietudine, disperare, fericire a supraviețuirii ale celor care au participat la ele. Peste ani, chiar și cele mai mari spaime se transformă în amuza(n)te aduceri aminte. Prin fața ochilor ți se derulează, ca într-un film vechi, întâmplări de demult, locuri
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
familiarizat). ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 6 Iunie 2014 Cât de multe sunt primele audiții în acest festival? Cam care ar fi raportul dintre acestea și lucrări care au mai fost interpretate? Se mai scrie muzică nouă astăzi? D.B. Nu urmărim “cu disperare” primele audiții; ele există, și la ediția viitoare le vom mai și programa în avans prin lansarea unor invitații speciale adresare unor compozitori români sau străini. Din păcate nu dispunem de suficiente venituri pentru a lansa comenzi de lucrări. Pe
Dan Buciu despre SIMN 2014 by Andra FRĂȚILĂ () [Corola-journal/Journalistic/83328_a_84653]
-
de astăzi a vieții publice din România. E greu de dovedit că Iliescu și acoliții săi au știut de la bun început ce fac. Dar e dincolo de orice dubiu că știau unde să ne ducă: într-un liman al exasperării și disperării, într-un port cu vapoare hodorogite, unde pirații nu au altceva de făcut decât să ia hainele de pe noi. Cu neînsemnate excepții, oamenii cu bani din România acestui moment provin din rândul nomenklaturii și securistimii protejate de Iliescu. Li s-
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
Radu Stanca lui Deliu Petroiu: "Sibiul e total mort. Închipuie-mă, prin urmare, în acest trist cimitir și plânge-mă" (v. Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, p. 17). De aceea, Radu Stanca gândește cu disperare o evadare spre Cluj sau spre București, dar nu va reuși prea curând. În orice caz, 1945 e o apoteoză a Cercului și totodată un sfârșit de etapă. O reconsiderare radicală se impune strategilor Cercului, care sunt I. Negoițescu și
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
în etape diferite ale devenirii mele, să-i cunosc pe acești artiști, să reușesc să decodez ceva din universul lor și dincolo de ce se vede pe scenă. Deși, la drept vorbind, acolo este tot. Mintea lor, neliniștea, geniul, visul, abandonul, disperarea, spaima, bucuria, generozitatea. Festivalul Shakespeare înseamnă Emil Boroghină. Ce vreau să spun cu asta? Nu trebuie să-l iubești. Nu trebuie să vezi la fel nici teatrul, nici politica, nici oamenii. Nici nimic. Trebuie să ai doar onestitatea să recunoști
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
încoace, care a murit de cîteva ori pînă acum pentru ca să obțină, dincolo de promisiuni, finanțarea evenimentului. L-am înțeles și nu prea o vreme. L-am respectat, însă, enorm. Întotdeauna. Chiar și atunci cînd între noi se găsesc abisuri. Apoi, întîlnindu-i disperarea, am pus, cum am putut, umărul la construcția exemplară a domniei sale. Un edificiu cultural nobil și impresionant ridicat într-o cetate de provincie tributară trecutului, șabloanelor, prejudecăților. Pentru Craiova, Festivalul Shakespeare este o deschidere fantastică. Și nu doar culturală. Pentru
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
cumpărat, rate la mobilă și rate la îmbrăcăminte" (p. 78). După treizeci de ani, spre finele romanului și pe una dintre turnantele epuizante ale vieții sale în cerc, fostul copil și ex-ciclistul campion la juniori are exact aceleași stări. Oboseală, disperare, greață: "Nici pe el nu-l prea auzise plângându-se, deși se întâmpla să amâne să se ducă la veceu din pricină că are treabă până peste cap sau e prea murdar pe mâini pentru astfel de îndeletniciri, deși avea un salariu
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
italiană, spaniolă, ivrit, împreună cu "ora opt", se află la originea unei catastrofe existențiale de a cărei obsesie nu va putea scăpa. Secvențele narative din volumul de nuvele Octombrie, ora opt (1981; ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
comune cu primele romane ale lui Norman Manea, Captivi (1970) și Atrium (1974): decepția maturității, tentaculele mediocrizării, cotidianul mocirlos, apatia elegiacă. Monotonia, platitudinea, suspiciunea, banalitatea, resemnarea, captivitatea sunt trăite de recentul absolvent al facultății cu un sentiment din ce în ce mai acut al disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă. Marea și, uneori, amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
2007) și e o antologie editată de Joshua Knelman și Rosalind Porter. Editorii au abordat un număr de scriitori din spațiul anglo-saxon, cerându-le să scrie o scrisoare de dragoste. Rezultatul e un emoționant amalgam în care umorul negru și disperarea, durerea și sarcasmul, resentimentul și naivitatea, sofisticarea și simplitatea deconcertantă alcătuiesc un tot seducător. Coautorii acestei insolite colecții sunt și celebrități ale zonei literare (de la Margaret Atwood, Leonard Cohen, Ursula K. Le Guin, Douglas Coupland, Jeanette Winterson), și nume despre
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
cuprinse în confesiuni autobiografice, jurnale intime, corespondență, interviuri, articole etc. Armonizându-și observațiile în volumul Din mansarda lui Cioran, apărut la Euro Press Group, Constantin Cubleșan conturează distinct profilul prismatic al celui ce s-a situat de la început Pe culmile disperării, torturat apoi, tot restul vieții, de anxietăți, obsesii, paradoxuri existențiale, spectrul morții, căutări abisale. Procedând sistematic, Constantin Cubleșan îl prezintă pe Emil Cioran într-o suită de ipostaze, fiecare fiind axată pe o idee centrală. Mai puțin obișnuit pare faptul
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
fi denigrat limba maternă, limba română, este contrazisă de corespondența sa. De pildă, la 15 aprilie 1971 îi scria fratelui său Aurel: "Ce limbă avem! Nu cunosc alta mai poetică." Celebra carte de debut a lui Emil Cioran, Pe culmile disperării, din 1934, este corelată de Constantin Cubleșan cu zbuciumul existențial al autorului ei din perioada premergătoare acestei cărți. Relevante sunt cele 12 scrisori salvate "ca prin minune", adresate prietenului său Bucur }incu, originar tot din Rășinari, publicate și comentate de
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
navetând, în schimb, între metafizică și crampoane. Geoană și-a dat seama că, în acest context, "primarul care este" poate fi un argument "hard" în lupta disperată pentru a se menține la șefia partidului. Așa arată oceanul de foame și disperare pe care Vanghelie navighează cu toate pânzele sus. Iar vântul s-a întețit al naibii! P. S. După ce-am încheiat acest articol, am mers la facultate să-mi țin cursurile. Am pășit în amfiteatru, am perorat despre mitologia Sudului american
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
nuclee epice separate. Toate au aceeași temă: moartea. Pe o scenă goală, cu elemente minime de recuzită și de decor, în costume din pînză de sac, cîțiva adulți - ce actori excepționali! - povestesc despre ei, despre viață și despre moarte. Cu disperare, cu teamă, cu ironie și autoironie, cu frică, cu umor negru, cu un firesc paralizant. Cu o emoție răvășitoare. Un comentariu fin, demn, asumat, despre nimicnicia omului pe pămînt, despre derizoriul existenței, despre șansa pe care apropierea morții o poate
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
se gândească la viața spirituală, pizma, care te împinge la tot felul de ticăloșii față de aproapele, mânia de neînfrânt, gata să săvârșească îngrozitoare fărădelegi, lenea, sau totala desconsiderare a sufletului, nesocotirea căinței până în zilele ultime ale vieții și, în sfârșit, disperarea sau sentimentul contrar nădejdii totale în Dumnezeu, în mare mila Domnului, tăgăduind în Domnul bunătatea tatălui, mergând până la gândul sinuciderii, bombăni pisica. Uliana Vladimirovna încremeni. Uliana Vladimirovna se clătină pe picioare. Apucă să bage de seamă că peste fereastra camerei
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
pagini, găsim în el deja din belșug substanță amieliană. Pe parcursul unui scurt interval de timp - între 25 februarie și 4 aprilie 1846 - notațiile lui Russo consemnează stările sale de spirit aproape zi cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]