6,113 matches
-
într-o zi un pupic. Dup-aia au început să bată la ușă, să-l caute pe dom’ inginer și să se intereseze când vine primul camion cu puieți. Mama habar n-avea, eu nici atât, iar tata ne făcea semne disperate să spunem că nu-i acasă. Când timpul plantării copacilor s-a dus și când s-a ales praful de sorocul multor bulbi, răsaduri și semințe de flori, cu alte cuvinte când se apropia vara, Naghy m-a urecheat fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era adevărul gol-goluț: crucea era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brațe și pe cele din spate drept degete mari. M-am agitat ca un dement, bătîndu-mă peste piept, apoi Încrucișîndu-mi picioarele, apoi făcîndu-mă cocoloș, ca un om căruia i-au luat foc hainele. N-avea nici un rost. Și totuși, situațiile disperate nasc speranțe disperate, așa că, după ce a fost cît p-aci să mor otrăvit de Shine, am revenit la ideea limbajului gestual. În momentul ăsta, m-am gîndit că ar fi de ajuns o simplă expresie rudimentară, ceva care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cele din spate drept degete mari. M-am agitat ca un dement, bătîndu-mă peste piept, apoi Încrucișîndu-mi picioarele, apoi făcîndu-mă cocoloș, ca un om căruia i-au luat foc hainele. N-avea nici un rost. Și totuși, situațiile disperate nasc speranțe disperate, așa că, după ce a fost cît p-aci să mor otrăvit de Shine, am revenit la ideea limbajului gestual. În momentul ăsta, m-am gîndit că ar fi de ajuns o simplă expresie rudimentară, ceva care să le spună oamenilor doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rășina arsă, m-am gândit la corpul lui Vaughan în baia apartamentului său, la furtunul puternic al penisului ițindu-i-se din pubisul tare. Cicatricele de pe genunchi și coapse erau ca niște trepte miniaturale, locuri de prindere pe acea scară a excitărilor disperate. Până la primele ore ale dimineții, văzuserăm deja trei coliziuni. În confuzia mea, continuam să cred că încă mai încercam să-l căutam pe Seagrave, însă știam că Vaughan își pierduse interesul față de pilotul cascador. După a treia dintre ciocnirile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Național de Investiții că le va returna toți banii pierduți, dar nu a explicat cum anume va face acest lucru .” Deși promitea o viață nouă mai bună,Vadim s-a opus mereu oricăror reforme reale în acest sens: În timp ce reformiști disperați și susținători de-ai lor din mass-media au fost la un pas de a spune că românii trebuiau să se reinventeze, Vadim a cerut ca, dimpotrivă, cei care l-au slujit pe Ceaușescu în timpul «Epocii Luminii» să fie repuși în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
taxelor și impozitelor excesive și chiriilor mari. Concurența neloială și încurajată uneori de autorități se repercutează asupra comercianților cinstiți, care își achită datoriile; încurajează exemplul celor care practică obiceiuri nesănătoase și ilegale în comerț ca și neplata obligațiilor față de stat. Disperați, unii șomeri sau cetățeni cu venituri foarte mici au găsit un refugiu în comerțul de tip ambulant ori speculativ. Dezinteresul general al politicienilor față de cultură se datorează pragmatismului lor, care ia proporții îngrijorătoare. Editarea cărților și publicațiilor nu este subvenționată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din noiembrie 1996 nu pot invoca scuza lipsei de experiență și a necunoașterii situației reale. Mințind cu nerușinare (bancul cu cei cincisprezece mii de specialiști poate intra în orice antologie a cacialmalei!), promițând marea cu sarea unui electorat secătuit și disperat, odată ajunși la putere n-au mai arătat vulgului decât fațeta mistic-ciocoiască a unei bande de profitori și prefăcuți. Interesați doar de căpătuiala rapidă (exemplu: înscăunarea în posturi importante exclusiv a membrilor camarilei), ei s-au dovedit vulnerabili și la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
României și pe bună dreptate problema orfanilor și orfelinatelor de la noi, a numărului mare de copii instituționalizați. Abandonul de copii înregistrat în fiecare an se datorează nu numai educației părinților care au recurs la acest fapt sau gest necugetat sau disperat, ci și sărăciei care poate destrăma familii întregi. La rândul ei, sărăcia și învățământul defectuos au propriile lor cauze, care nu-i exclud pe politicienii din România postrevoluționară. Datorită lor în primul rând, tranziția noastră a fost marcată de o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
români încep să dea semne de oboseală în fața greutăților zilnice și a grijilor, iar din lipsa banilor și din teama de a nu mai avea ce mânca, mulți ajung să se îmbolnăvească psihic (unii chiar ajung la sinucidere, ca măsură disperată și extremă). [...] « Dificultățile economice fac să se declanșeze mai frecvent bolile psihice, să evolueze mai rău, să se recupereze în măsură mai mică bolnavul», a declarat Zenoviu Cordea, șeful secției de psihiatrie din cadrul spitalului (de psihiatrie din Baia Mare). De asemenea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mare disperare și chiar convulsii sociale, pe fondul accentuării decalajului dintre țările bogate și cele foarte sărace, dintre bogați și săraci. Oricum, violența nu este îndreptățită și nu se poate justifica. Rămân însă marile probleme sociale, cum ar fi situația disperată a taberelor de refugiați, situația țărilor foarte îndatorate, amenințate cu colapsul economic și anarhia. Având în vedere și manifestațiile tot mai violente la reuniunile la nivel înalt ale țărilor puternic industrializate, îndreptate împotriva globalizării economice (care amenință cu suprimarea statelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cei mai interesați în reconstruirea țării și într-un viitor în care ei, și nu noi, vor trăi? Cum să le interzici în aceste condiții să aibă opinii politice? Pe bună dreptate, „Piața Universității a fost ultima și cea mai disperată încercare de păstrare a spiritului revoluției din decembrie. Sensul expresiei «zonă liberă de comunism» trebuie luat la propriu. Pe măsură ce restaurația câștiga teren, spiritul anticomunist și-a căutat în «insula» Pieței Universității și în manifestațiile ce s-au petrecut aici vreme
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dea o imagine insuportabilă democrației, să distrugă acel refugiu intim în care valorile își conservau forța de atracție. Mi se întâmplă tot mai des să întâlnesc oameni care sunt mai obosiți, azi, sufletește, mai deprimați decât erau altădată și mai disperați, mai lipsiți de un punct de sprijin. Iată de ce cred că ratarea libertății ar fi un rău înfricoșător, mai rău decât lipsa de libertate;” N-am avut un «proces al comunismului», în schimb s-a bârfit copios pe seama celor ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își pusese niște ochelari de soare și stătea cu capul pe masă. După ce mi-am făcut treburile și am cumpărat încă o sticlă de vin, m-am întors. Ronaldinho tocmai termina de povestit. - ...fata cade în genunchi plângând și strigă disperată „Ionuț! Ionuuuuuuuuuuuuț!“. Din râpă își ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
baie. Își aprinse o țigară, puse un CD cu Bowie, Outside, dădu la cântecul 16, I’m deranged („Alții ascultă With or without you de U2 în situația asta“, își zise), și se întinse în pat. Vincent rămase singur și disperat. Se simțea de tot căcatul, așa că trase apa, dar nu ajută la nimic. „Bravo, Vincent“, își zise. „Ți-ai trădat prietenul și stăpânul, și de ce? Din curiozitate? Din răutate?“ Se gândi preț de o milisecundă, apoi căută în banca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
abis! Sar de pe un mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume risipite în gol; lumea se fărâmițează... Cei din Secția D mă cheamă, fac gesturi disperate să mă întorc înapoi și să nu merg mai departe... Franziska! Iată, un ultim salt și sunt lângă tine! E aici, e în fața mea, surâzătoare, cu sclipirea aurie a ochilor, chipul mic, ușor înroșit de frig. — Oh, ești chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
erau și mai mari dacă apucau să petreacă ceva timp împreună în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni. Toate acestea se vor sfârși dacă se va schimba ceva cât de cât. Menajera se încruntă. Situația era destul de serioasă ca să recurgă la măsuri disperate, dar nu prea vedea ce-ar putea face. N-are nici un sens să încerce să-i deschidă ochii; odată ce o femeie ca aia și-a înfipt ghearele într-un bărbat, nu mai e cale de-ntors. Bărbații devin nechibzuiți în astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce neorânduială. Să n-ai grădinar se cheamă de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de intelectual bine plătită, cum are doctorul Ranta. E o datorie socială să angajezi niște servitori, care se găsesc pe toate drumurile, disperați să câștige și ei o bucată de pâine. Salariile sunt mici - inacceptabil de mici, considera Mma Ramotswe - dar cel puțin sistemul creează locuri de muncă. Dacă fiecare persoană angajată ar avea o menajeră, aceasta ar avea ce să pună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îi veni ideea să-și facă și ea un calendar pentru clienți: Aveți vreo bănuială? Sunați la Agenția de detective nr. 1. Dumneavoastră întrebați, noi răspundem! Nu, sună prea banal. Dumneavoastră vă plângeți, noi investigăm! Nu, nu toți clienții era disperați. Noi rezolvăm! Da, așa e mai bine, are demnitatea necesară. Iar dumneavoastră sunteți... se interesă femeia politicos, dar cu o urmă de suspiciune în glas. Crede că-mi caut de lucru, reflectă Mma Ramotswe și se îmbărbătează să mă refuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-l convingă, parlamentează. - Domnule ambasador, poate totuși... - Nu mai rămân nici o secundă! Eu am coborât... Studenții aplaudă: „Heiheihei, vive la France!, heiheihei, vive la France!” și îl încurajează pe diplomat: „Hai sus, hai sus, hai sus...”. Polițiștii se uită disperați în dreapta, în stânga, n-au cum să-i facă să se oprească. „Hai sus, hai sus, hai sus...” - Nu... Nu, în nici un caz! Absolut! face diplomatul îngrozit semne. Cobor... - Dar sărbătoarea, în numele lui Berthelot... - Eu am coborât, nu mă interesează... - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să se așeze alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește să știi să citești? - La a Înțelege ce au scris alții, răspunse francezul cu naturalețe. Uneori, cînd ne simțim singuri, triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare și cum au reușit să le facă față e de mare folos... Iguana Oberlus stătu cîteva clipe pe gînduri și tăgădui, convins: - Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]