1,346 matches
-
Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
instinctivă și naivă în același timp. De câte ori o văd desfăcută, cum știe numai ea să se desfacă, sunt tulburat până la lacrimi. O cert mult. O cert uneori numai ca să-i văd pe față spaima că ar fi putut să-mi displacă. Spaimă mimată, desigur, Tina știe că aș fi incapabil să-i fac ceva rău, dar e așa de ului toare când se joacă de-a copiii terorizați, că nu pot să mă opresc din jocul ăsta de-a tiranul. Când
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
replică din partea lui Filip. Dar numai după câteva minute de tăcere își continuă asaltul. Ce te face pe tine să-ți prețuiești într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
regăsim "parfumul" secolului al XVIII-lea: este un termen care transmite mai mult decât lasă să se înțeleagă la prima vedere. El indică faptul că un ambasador care vrea să reușească în profesiune, trebuie să facă eforturi mari să nu displacă, căci se impune ca el să aibă un loc bine determinat în societatea țării în care activează. Cunoaștea unei țări presupune a înțelegere spiritul ei, a trăi în atmosfera ideilor acesteia și a fi capabil să înțelegi raporturile politicii sale
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Dumnezeu, așa cum îmi place mie să o spun și să-i spun, de câte ori am ocazia. Dar e modest, atât de modest, cum nu-ți poți închipui. Eu sunt mai directă cu dumnealui, i-am fost ucenică atâta vreme. Nu-i displac complimentele, dar se simte oarecum incomod, dacă e copleșit cu prea multe laude. O ascult, dar în mine se naște întrebarea pe care nu îndrăznesc s-o rostesc. - Vrei să mă întrebi despre mama, nu-i așa? - Sunt chiar așa
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
apropiate, încât în cazul în care, din motive subiective,ți-ar trece prin minte să te zvârli de pe geam, ai înțelege deîndată că nu ai face altceva decât să pici în balconul de vizavi. Lucru care cu siguranță ți-ar displăcea, pentru că nu nutrești sentimente suficient de iubitoare față de vecini încât să ai vreo nevoie de o așa intimitate cu ei și, în fond, aspect deloc de neglijat, nici nu ți-ai atinge scopul final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aparent nu faceți decât să construiți o poveste. Vreți comunicare cu cititorii dar îi reduceți la tăcere. Vă doriți semnale de la lectori? Vă interesează ce cred despre dvs. criticii și cititorii de rând? Vă fac plăcere/ vă lasă indiferent/ vă displac interviurile? J.B.: Da, recunosc afirmațiile, care erau însoțite și de altele în acel context. încercam să sugerez că scrisul mi se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și că sunt profund legat de roman ca formă de artă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
că Gigi Becali nu are ce căuta în Parlament. El spune că indiferent dacă pedeapsa este cu suspendare sau executare, este neplăcut ca o persoană care are o condamnare penală să reprezinte pe cineva în Parlament. "Mie, personal, mi-ar displăcea să fiu reprezentat de o persoană cu o con-dam-nare penală, indiferent că este cu suspendare sau executare. După părerea mea, persoane cu condamnări nu au ce căuta în Parlament. Punct. Nu contează unde este membru, contează principiul. Dacă acceptăm că
Klaus Johannis îl atacă dur pe Gigi Becali by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39323_a_40648]
-
culturale, aud că se cramponează, la ora actuală, atît de mult de funcția să, încît în loc de-a se pensiona, fiind de multă vreme trecut peste vîrsta corespunzătoare, preferă a rămîne subalternul subalternilor săi. N-aș putea spune că-mi displac ironiile sorții. * "Cică literatura să nu fie judecată după criteriile etice care ar fi căptușeala ei, la care să nu te uiți. Brocart și aur pe partea cu opera, zdreanța și jeg, pe spatele unde-i etică. Asta ar fi
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
acordată legăturilor sociale și considerarea excluziunii sociale drept dezintegrarea legăturilor dintre anumiți indivizi (exclușii 1) și restul societății. Adoptarea relativ rapidă a conceptului de excluziune socială este atribuită atât faptului că ea constituia o alternativă la conceptul de caritate care displăcea în Franța, cât și fiindcă anii ’80 au fost caracterizați de apariția sau cronicizarea unor probleme sociale, precum șomajul sau extinderea ghetourilor. În contextul francez excluziunea apărea ca o consecință a eșecului statului de a menține solidaritatea socială (Ambrosio, xe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
Ioanide și totodată mirîndu-se de o existență ce i se părea bizară. De partea sa, doamna Pomponescu ducea aceeași viață de convenție, primind într-un salon adiacent anticamerei pe prietenele sale, mai toate interesate și solicitatoare (lucru ce nu-i displăcea, fiind măgulită a obliga), iar seara avea loc o adevărată ședință (în vremile de putere), în care mai ales doamna făcea intervenții imperioase. Într-o astfel de zi de anticameră, Pomponescu lua la orele zece dimineața cafeaua cu lapte în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
var pe stradă, am pus servitoarea să-l scuture puțin. Pe Ioana o cunoaște de mică. Făcând aluzie la copilăria Ioanei, madam Farfara voise a atrage atenția că prezența lui Ioanide era cu totul paternă și inofensivă. Lui Pomponescu îi displăcu faptul că, plecat pe ușă, arhitectul plana încă în atmosferă, absorbea gândurile femeilor. Ioanide i se păru cinic, fanfaron, lipsit de moralitate. Îl socotea infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zile pe Tudorel la șantierul de pe locul lui Conțescu, spre a sta de vorbă cu el. Acum Doru pretexta a fi foarte ocupat cu prepararea examenelor de toamnă, rămăsese acasă, dar lipsea cât mai mult de la domiciliu. Această incoerență familială displăcea din ce în ce G. Călinescu mai mult arhitectului și era decis ca într-un timp dat să puie ordine în căsnicia lui. Ioanide avea acest caracter, că, deși solitar în propria lui casă și foarte instabil, transporta spiritul casnic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vieții de familie. Văzu firește și pe nepoata în chestiune, care era un tip de învățătoare cu totul docilă direcției lui Conțescu, așteptând ordinele acestuia fără veleități de a le discuta. Lui Gonzalv nici nu-i plăcu, nici nu-i displăcu, energiile lui sufletești erau adunate în altă parte. Fapt este că Gonzalv aruncă discret sugestia că ar voi să se căsătorească și totodată că nepoata lui Conțescu nu i se părea nepotrivită. Când nu mai fu nici o îndoială asupra acestui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
politici" ca să-și permită menținerea unei mici curți. Acum toți dispăruseră ca prin farmec și Pomponescu fu nevoit să iasă singur. O luă pe jos spre șosea, în speranța de a întîlni pe cineva, într-atît melancolia de unul singur îi displăcea. Nu dădu cu ochii de nimeni și ajunse la Bufet, ca niciodată, fără suită. Se așeză pe o bancă și privi la rarii trecători. Nici unul nu-i dădea vreo importanță, lucru foarte natural, pe care îl înțelegea prea bine, Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oameni, dar eu am chibzuit. Acum tu încerci să chibzuiești și asta mă interesează. Spune ce dorești. Lanark era mulțumit și enervat totodată. Era îndeajuns de singuratic încît să se simtă flatat atunci cînd lumea i se adresa, dar îi displăcea tonul condescendent. — Nu sînt prea multe de spus, zise el cu răceală. — Dar de ce îți place lumina zilei? Avem suficientă lumină cu mijloacele obișnuite. — Pot măsura timpul cu ea. Am numărat treizeci de zile de cînd am venit aici, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ton jignit: — Nu mă plătește nimeni. Fac acest lucru pentru că îmi plac oamenii. Cred în prietenie. Oamenii ar trebui să se poarte frumos unul cu altul. Mi s-a făcut milă de el. Știam că nu se cade să-ți displacă un om din cauza înfățișării sau felului în care vorbește, dar el nu-mi plăcea absolut deloc. I-am explicat faptul că doream să iau banii înainte de a face orice altceva. — Dacă o să te duc la serviciul de protecție socială acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost ăla. — E bine că secretarului îi place cum lucrezi. — De ce? — Mi-ar lua timp prea mult să-ți explic. Lucrară în tăcere, apoi Thaw îl întrebă cu o voce stăruitoare: — Kenneth, sînt obraznic? — O, nu. E clar că-ți displace să-i rănești. A doua zi dimineață, în drum spre clasă, Thaw se întîlni cu domnul Watt, care-i spuse: — O, clipă, Thaw! Aș vrea să vorbesc ceva cu tine. Intrară într-o nișă cu fereastră și se așezară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se va constata prin dezbateri publice într-un stat vecin cumcă o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși la câștig ca bandiții din codru; că administrația va ajunge la halul de-a prinde cetățenii ce-i displac pe ulițe și a-i trimite sub escortă la București, pretextând că sunt nebuni. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întîmplat și se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de inacțiune, prin care s-a pus în opoziție cu toată Europa. Apoi nu e treaba noastră de-a da guvernului englez un sfat pe care nu ni-l cere și de-a esprima o opinie care - ar putea să displacă la Londra. În definitiv, daca puterile occidentale, după ce se vor fi înțeles, vor avea trebuință de adeziunea Europei pentru a stabili o situație normală în Egipet și a aduce un acord durabil între puteri, atunci, însă numai atunci, cestiunea va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Om care n-a știut a da la ai săi o creștere utilă și cum se cuvine și care pretinde a da creștere unui popor întreg! Cumcă aceasta este ținta d-lui C. A. Rosetti și cumcă nu i-ar displăcea o continuă regulare a proprietății din 15 în 15 ani și o continuă confuziune între al meu ș' al tău ne-o dovedește foaia redijată de discipolii, de copiii sufletului său: "Dacia viitoare". De acord cu bătrânul demagog cosmopolit, pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fată veselă și sănătoasă, cu încă doi, un funcționar la Regia Alcoolurilor și un student la medicină, pe care nu-i mai numea însă drăguți, ca la țară, ci "șan-ticleri", cum se zicea la mahala în acea vreme. Nu-i displăcea să aibă o aventură, pentru plăcerea ei, și cu un șanticler negru atât de simpatic ca Cedric. Dar, Dumnezeule, ce ieșise! Vasilica dădu drumul altor hohote de râs, și ochii începură să-i lăcrimeze. Totul fusese atât de caraghios! Negrul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
paralizat, murdar de excremente, pe jumătate putred, privind tavanul cu ochi înspăimîntați, pe când el, în trupul meu de adolescent, ar fi alergat către lumea tomnatică, aurie în soare, de dincolo de ferestre. Am zâmbit, căci, în definitiv, nu mi-ar fi displăcut schimbu-ăsta de piei și de cărnuri. Eram atât de chinuit, de inconștient și de trist, încît susurătoarea viață de spital mi-ar fi convenit pentru totdeauna. Mă imaginam pacientul cel mai vechi din salon, aureolat de oribilele lui simptome, iubit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]