1,246 matches
-
cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră bine toate soluțiile. - Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora următoare profesorul cu obișnuitul său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. - De la cine, domnule profesor? l-am întrebat eu în sfârșit cu o ironie la care nu mi se mai putea răspunde. - Cum de la cine? De la vecini! - Vecinii mei au patru! - O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin tresăriri, gesturi spontane și grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs disprețuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta ducă-se dracului! Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care avea grijă de el și trăiau într-un cartier sărac, dar cu o căsuță a lor cu grădiniță idilică. În
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cred eu ca e necesar..." " Iar eu, ca dascăl al dumitale, te previn că le pui greșit din punct de vedere gramatical!" mi-a răspuns el cu un dispreț la fel de afectat ca și întreaga lui persoană. Am tăcut și eu disprețuitor și nici măcar n-am vrut să-mi revăd teza și să mă conving dacă el sau eu aveam dreptate. Păstram în amintire neștearsă prețuirea profesorului meu de română Iustin Salanțiu, din Cristur-Odorhei, care îmi dăduse totdeauna zece, atât la astfel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ÎL APĂSA DUREROS. NU SE ÎNDOIA CĂ SE ADEVERISERĂ TEMERILE SALE PRIVITOARE LA PLANURILE JUDECĂTORULUI. AȘEZAȚI ÎNTR-O PARTE, DICTATORUL ÎMPREUNĂ CU PODRAGE ȘI ALȚI DOI CONDUCĂTORI DE GRUP ÎL OBSERVAU CU ATENȚIE. \ EXCELENȚĂ, NU ÎNȚELEG. FAȚA MASIVĂ ERA IMPASIBILĂ ȘI DISPREȚUITOARE. Domnule Trask, nici noi nu înțelegem multe lucruri. De exemplu: Ce s-a întâmplat cu vechiul și dragul nostru prieten David Marin? Marin deschise gura să răspundă, apoi o închise la loc. Clătină ușor din cap, ca pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ciudată pânză a lui Braque, alăturată de unii portretului florentin. ...Cel care refuzase să permită tunderea arborilor din grădină, pentru că „naturii trebuie să i se dea voie să-și poarte singură de grijă“, rămăsese și la bătrânețe îndrăgostit de animale, disprețuitor cu medicii și călugării fonfăiți, tot mai închis în sine, înverșunat și vital. Fusese doar „o maimuță imitatoare a naturii“ ? O și depășise, măcar prin imaginație... Maniera ascundea poate deficiența, neliniștea perpetuă, spaimele și slăbiciunea. Înnobilate prin intensitatea trăirii, prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se referise, prin urmare, la... maturitatea celor care acceptă colivia, supuși, resemnați, ca niște copii care nu se pot opune părinților tiranici sau la... imaturitatea celui care se sufocă, încolonat, în complicitate, dar nu își dă încă foc, încă nu. Disprețuitor ? Destul de indiferent. Manole pare satisfăcut cu acest sumar indiciu, cei doi colegi încep să manevreze cu plăcere riglele, mai discută despre una, alta, hipodrom, cecuri, competiții, dar și despre dificultățile amplasamentului construcției, argumente pro-contra, despre incertitudinea terenului macroporic, ale cărui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâncat. Mitu va pleca, Lena așteaptă s-o duci la grădina zoologică. Ce faci, nu te scoli, nu mănânci ? Stă în același loc, în picioare, cu spatele lipit de ușă. Înaltă și lată, într-o rochie lucioasă. Figura mată, acră, disprețuitoare. Pantofii lunguieți, fără toc, picior mare. — N-am chef de mâncare. Pe căldura asta, am să-mi fac o cafea. — Coboară la noi, bem împreună. Am un nes rece. Dar repede, altfel iar adormi. Te aștept peste zece minute. Spălat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu lucra nicăieri, o ducea prost. Așa că el, impresionat, reuși să-i găsească la șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintâi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai cu un băț de trestie și cântând cântece bisericești. Cervenko însuși spunea sus și tare că mai bine și-ar tăia mâinile decât să tragă asupra unor bieți oameni ca și dânsul. Altfel, fiind extrem de conștiincios în serviciu și disprețuitor de moarte, superiorii îl lăsau în pace, mulțumindu-se a zice că-i cam scrântit. ― Fiecare își face datoria cum crede, murmură Bologa drept răspuns lui Cervenko, așezîndu-se la masă față-n față cu Klapka, și apoi porunci soldatului: Adă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Era ovreu și inginer la o fabrică de mașini din Budapesta. Acum se opri un moment și se uită împrejur parcă ar fi așteptat o întrerupere. Întâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând că e farsor, Gross continuă disprețuitor: ― Statul!... Statul care ucide!... În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi, cei osândiți să murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari care au pus la cale măcelul milioanelor de robi inconștienți! Mă mir că... ― Noi apărăm
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai încăierări, atacuri... Sublocotenentul dârdâia în observator și salută pe Bologa ca pe un mântuitor. ― La infanterie se zice că o să ne atace muscalii chiar în noaptea asta, șopti Apostol. Tu ai observat ceva? ― Aș... liniște și frig, răspunse sublocotenentul, disprețuitor. Infanteriștii așa fac, se tem de toate umbrele... Dar muscalii nu sunt proști să ne atace azi, hodoronc-tronc, când de-abia mâine-poimâine vine schimbarea! Bologa îi strânse mâna cu mulțumire și-i ură somn bun. Niciodată nu i-a fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să le sfideze uimirea: ― Bine, Petre... Chiar mi-e foame, căci în tren mai mult am răbdat decât am mîncat! În tindă, prin ușa rămasă întredeschisă, auzi glasul unuia: ― Mi se pare că și locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape disprețuitoare, care altă dată l-ar fi jignit, acuma îl liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dorit o reclamație la superiorii lui Bologa, cerând, în interesul ordinii și al liniștii, rechemarea lui pe front. Solgăbirăul s-a gândit la aceasta, ba a și vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla în Parva. Căpitanul, bețiv și disprețuitor față cu civilii, i-a spus că n-are vreme să se țină de mofturi. Vasăzică militarii consideră drept mofturi tot ce nu e înarmat cu pușcă sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi să se încerce, barem deocamdată, o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo, răspunse Bologa. Dacă Dumnezeu e pretutindeni, n-ai nevoie să alergi la el forțând zăvoarele morții! ― Da, da... Așa vorbiți de două mii de ani! murmură locotenentul de pionieri, iar disprețuitor. Mereu cu iubirea în gură și cu sabia în mînă! Mereu ipocrizia... Și nu ipocrizia ocazională și temporară a luptătorului, ci ipocrizia dogmatizată, devenită instinctivă și inconștientă! Plimbîndu-se de ici-colo, prin odăița strâmtă, Gross se uita din când în când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu mine decât despre afaceri de serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi, dragul meu, te-aș jigni dacă aș
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și întrebîndu-se cum a ajuns aici. Pe urmă zise încet, în șoaptă, ca pentru sine: ― Nu vine căpitanul... și nu mai pot aștepta... trebuie să plec... Porni spre ușa deschisă, în prag își aduse aminte de Gross, care îl privea disprețuitor, se întoarse, îi dădu mâna fără o vorbă și ieși afară, în soarele primăverii, în vreme ce locotenentul îi strigă din urmă bațjocoritor: ― Noroc, Bologa, și drum bun! "De ce-mi urează drum bun?" se întrebă Apostol peste câteva minute, strecurîndu-se printre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrut să-l mai asculte, pretorul strigă cu mândrie și resemnare: ― Haidem, plutonier, la muncă!... Noi nu cunoaștem odihna... Asta-i soarta noastră!... Mai avem câteva interogatorii și trebuie să încheiem dosarele, căci mâine e zi mare... Aruncă o privire disprețuitoare lui Bologa și porni grăbit, legănîndu-și burta, spre casa din stânga, urmat de aproape de plutonierul credincios. Apostol oftă ușurat... Apoi, după un răstimp, întrebă pe primarul care nu știa ce să facă: ― Generalul e aici?... D-ta poate că... ― Doarme, răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fioros și hain la suflet, când, într-o zi frumoasă de toamnă, însuși Andrico și-a luat inima în dinți și a pornit spre tatăl său cu gândul de a-l ruga să lupte chiar el cu acel hain și disprețuitor balaur. S-a prezentat în fața tatălui său și l-a rugat cuviincios, așa: -Dragă tată, te rog din toată inima să îmi dai binecuvântarea de a mă lupta cu Marco. Prea multe lacrimi s-au scurs din ochii mamelor, prea
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
ani nainte de el, alții zic că 485 {EminescuOpXV 486} 300 ani. 3400 ani nainte [de] Cr. În vremea grecilor trebuie să fi fost piramide mai vechi. De la acest Cheops (Chembes ) Maltus zice că a domnit 63 ani. A fost disprețuitor al zeilor, a scris apoi o carte sfântă (Manethou]) M: a găsit cărți din vremea lui Cheops. Deja în Egipetul vechi se vorbea că Cheops ar fi lăsat scripte. După un plan vechi s-a zidit templul, după o scrisoare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a Resurselor umane referitoare la planul strategic, și citez: „Nu există vaci sacre Într-o organizație modernă precum poliția. Totul poate fi obținut, totul are o anumită prioritate.“ — Exact. Faptul că ești aici arată că asta are prioritate, replică ea disprețuitoare. — Tocmai. Invers, faptul că nu suntem pe teren, investigând asasinatul unui tânăr arată că asta nu are prioritate. — Bravo, bravo! urlă Dougie Gillman. O mare pacoste, Dougie, dar un anchetator strălucit. Unul dintre puținii puțoi din poliție care mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta, de doamna asta atât de curajoasă. Privirile ni se intersectează din nou și o rază laser de energie sexuală țâșnește din pupilele amândurora. — O, așa o să fac, spune el ascultător și, pe când mă răsucesc cu fața la el, pot simți privirea disprețuitoare a lui Bunty În urma afimației lui Încrezătoare, dar nu vreau să-i fiu complice. Încă nu. — Acum mă simt mult mai bine. Mulțumesc atât de mult Bruce, zâmbește ea. Vaca solidă se ridică În picioare să se ducă la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ieșim cândva să mâncăm poate? Nu, Îmi pare rău, clatină ea din cap. Haide, ne-am putea simți bine, Îi spun eu. Ce număr ai? — Uite, am ieșit doar să bem În liniște ceva. — O, da, zic eu, uitându-mă disprețuitor În jur la piața de carne, ăsta-i fix locu unde te duci să bei liniștită ceva, ei? Se strâmbă la mine, apoi se Întoarce spre Semi Hoor. Puțoiu ăla mucos de Bladesey vorbește cu amândouă. Nu pot s-aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
corpul ăsta de dedesubt. Încap vreo cincizeci de discuri, zâmbește el. Puțoi chior. — Bine, zic eu, iar vocea Îmi sună sumbru ca la serviciu. Mergem Înăuntru, iar eu am lăsat din greșeală intenționat televizorul deschis. Micul nemernic se uită primprejur disprețuitor la mizerie, dar știe că-i mai bine să nu spună nimic. Trec la atac ca să previn orice Întrebare despre Carole și copilul. — Și cum stau lucrurile cu Bunty... Încercai să-mi zici aseară, dar eram mangă. Nu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lână de angora, dar țâțele alea nu se dau bătute, Încă mai țipă după atenție de dedesubt. Pare cam acrită când Încep să-i spun ce tip mișto cred eu că e Bladesey. — Mda, sigur, spune ea pe un ton disprețuitor. E mult prea femeie pentru tine Confrate Blades. Îmi pare rău, dar da, se aplică aceleași reguli. Pune un vas cu ceai pe o tavă din plastic verde, cu două cești, o cană cu lapte și un bol cu zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]