6,361 matches
-
puternic impact pozitiv asupra formării copilului este climatul susținut de o constantă afectivitate, bine temperată, manifestată în toate situațiile prin răbdare, calm, înțelegere. Nimic din ceea ce îl înconjoară pe copil nu are o mai puternică forță decât afecțiunea ca element distinctiv al ambianței necesare dezvoltării micului om. Copiii trebuie să simtă că sunt iubiți, să primească și să dăruiască dragoste pentru a nu porni dimineața încruntați spre școală. Cele mai complicate raționamente și cele mai bune sfaturi nu fac cât un
MESERIA DE PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]
-
exultantă decât în Poeme simple: „S-au copt strugurii. S-au copt viile./ Soare de toamnă. Culegem viile./ Lăsați copiii să vină la mine/ Cu sutele și cu miile,/ Să plece toți cu coșurile pline”. Apare, totuși, și o notă distinctivă, ilustrată de tenta reflexivă a unor solilocvii („De când oamenii umblă pe lună,/ Îngerii nu mai vor să zboare”) și mai ales de melancolia insinuată discret în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
a invoca ploaia prin jocul paparudelor și prin îngroparea unei păpuși de pământ ce îl închipuie pe „tata soarelui”. Continuând Desculț, romanul Jocul cu moartea menține particularitățile anterioare, dar prin anumite note dominante devine o scriere cu o individualitate proprie, distinctivă. Lirismul acestei cărți consistă în extraordinarul ritm epic, încântător, ca de baladă. O bună parte din România, inclusiv capitala, și aproape întreaga Peninsulă Balcanică se află în 1917 sub ocupație germano-austriacă. Vânzător de ziare la București, Darie este arestat ca
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
concentrice ale zonei nucleare numite și centrul sistemului. Dezvoltarea este maximă în centru, relativă în semiperiferie și devine subdezvoltare în periferia sistemului. Teoria sistemului mondial este deci o teorie a stratificării mondiale a societăților în „centre”, „semiperiferii” și „periferii”. Trăsătura distinctivă a noului sistem vizează unificarea unei „economii mondiale” cu o nouă „civilizație” („tehnologia capitalistă”). Această unificare reprezintă principala mutație capabilă să prevină transfigurarea noii „economii mondiale” (cea nord-europeană) în imperiu, așa cum s-a întâmplat cu celelalte „economii mondiale” din istoria
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
membrilor comunității, îndreptat spre atingerea unui obiectiv bine determinat, scopul general fiind depășirea unor situații de criză și îmbunătățirea condițiilor de viață în comunitatea respectivă. Deși fondurile sociale au o mare varietate, ele au o serie de caracteristici comune, însă distinctive față de alte tipuri de fonduri (Carvalho, 1994; Owen, Van Domelen, 1998; Jorgensen, Van Domelen, 2000; Batkin, 2001; Rawlings et. al. 2004): fondurile sociale sunt agenții de rangul doi (second-tier) deoarece ele nu investesc în mod direct, ci doar administrează și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
finanțat prin contribuții ale angajaților și ale angajatorilor, care să furnizeze un venit de înlocuire corespunzător la momentul pensionării; posibilitatea participării voluntare la sisteme complementare de pensii care să suplimenteze aceste venituri; posibilitatea indexării la inflație. Căutând să identifice trăsături distinctive ale inegalităților contemporane la nivel individual, Treanor arăta ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor) că, acum 1 500 de ani, indivizii aparținând elitei justificau situația lor favorabilă prin moștenirea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de coordonare. În special în perioada preșcolară, indivizii afectați de tulburarea Rett pot prezenta dificultăți de interacțiune socială similare cu cele de la autiști, dar tind să fie tranzitorii. Sindromul autist diferă de tulburarea dezintegrativă a copilăriei, care are un caracter distinctiv de regresie a dezvoltării, aceasta survenind după cel puțin doi ani de dezvoltare normală. În tulburarea autistă anomaliile de dezvoltare sunt sesizate de regulă din primul an de viață. Când nu sunt disponibile informații despre evoluția precoce ori când nu
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
intelectuale cu izbucnirea de impulsiuni primitive în sfera comportamentului sau a imaginației (J. de Ajuriaguerra). S. Lebovici și P. Diatkine recunosc că noțiunea de „pre-psihoză” este greu de delimitat. M. Schüdeberg consideră grupul de afecțiuni borderline ca pe o entitate distinctivă, calitativ diferită, situată între nevroze și psihoze, care combină în proporții variabile normalitatea, nevroza, psihoza și psihopatia. Acest grup de boli se caracterizează prin inadaptarea socială, contacte afective limitate, insensibilitate, intoleranță la emoții, inadaptare la realitate, incapacitatea de a simți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autohton, integrat, organic și fenomenologic, curentului european. Abordarea interdisciplinară și comparată individualizează concepția și metoda de lucru încă de la primul volum, Mitologie romantică. Dată fiind vocația pentru eseu, T. plonjează în literatura universală, derivând „universalitatea romantismului românesc din trăsăturile sale distinctive”. În acest scop alege șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror ipostaze filosofico-literare și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
pe cei care nu-și înhumau morții. Humanus, „uman”, era numai cel care avea grija „închiderii ciclului vieții” izvorâte din humă. Viața era o „cursă circulară” între naștere și moarte. O astfel de viață riguros orânduită de zei era caracteristica distinctivă a „umanității” (humanitas, humantatis) față de bestialitate și barbarie. Era, în esență, un curriculum vitae, o „cursă circulară a vieții”. Era ceea ce elinii numiseră paideia sau, mai precis, enkyklios paideia ( e)nkuklìo" paideia = „educația integrală, ciclică”). Dar curriculum vitae nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelepciunea căutată de philosophoi, credința în posibilitatea athanasiei și virtuțile principiului meléte thanatou, dar mai ales marea sinteză enkyklios paideia au fost îmbrățișate de toate cetățile în mod unitar. Unitatea culturală elenistă a devenit aproape „globală” din moment ce ea era semnul distinctiv al lui kosmopolites. Am văzut însă ce s-a întâmplat cu această unitate culturală în veacurile care au urmat. Intrată în simbioză cu religia creștină, paideia elenistică a continuat să furnizeze fundamentele spirituale pentru o civilizație unitară. Valuri de barbari
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atitudini diverse, făcându-le să fuzioneze, să devină convergente sau măcar interdependente. Se organizează polar, în numele unor ideologii, convingeri, sentimente, mobilizând indivizii, ștergând diferențele, în scopul obținerii afilierii. Ele se sprijină pe o retorică adecvată, acționează prin proclamații, sloganuri, semne distinctive, limbaj emfatic. S-a propus o apropiere între cele două noțiuni pe care le-am examinat. Pentru Marysa Zavalloni (1972), identitatea este nodul central al percepțiilor individuale, o modalitate de a organiza reprezentările individului și ale grupului său de apartenență
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
convertire a unei deprinderi în situații noi? Nucleul central al reprezentării sociale conservă trăsăturile esențiale ale contextului, caracteristicile unei epoci, schemele cognitive de bază, limbajul și practicile curente. Mai târziu, succedând reprezentărilor, memoria colectivă convoacă tocmai aceste proprietăți, aceste note distinctive ale reprezentărilor formate într-un anumit context, prin interacțiunile în care erau implicați actorii sociali, prin sistemul de norme practicate de ei. Trei sunt mecanismele prin care se realizează acest transfer de la reprezentări către memoria colectivă: a) prin procesele obișnuite
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să folosească un sintetizator de voce. 5. Este textul programului, pe ecran și imprimat, suficient de mare și clar? În general, profesorii ce lucrează cu copiii cu CES critică programele ce folosesc caractere mici și fără culori, formele mari și distinctive pe ecran fiind esențiale pentru succesul învățării la cei cu dizabilități. 6. Este programul ușor de folosit? Pentru utilizarea sa trebuie memorate multe comenzi? Dacă pentru folosirea unui anumit program e nevoie să se parcurgă în prealabil un manual, atunci
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
trecere, această practică folclorică fiind prezentă în toată Peninsula Balcanică. Este vorba de „nunta mortului”, care se desfășoară la dispariția unui tânăr încă „nelumit”. Sunt urmărite atent originile fenomenului, căile de răspândire, elementele comune din spațiul cultural balcanic, precum și cele distinctive. Folcloristul investighează meticulos documentele etnografico-folclorice, constatând că, răspândită pe arii foarte largi, „nunta mortului” cunoaște numeroase concretizări în sud-estul european nu doar ca practică folclorică, ci și ca întrupare artistică. Fenomenul ar putea avea o proveniență poligenetică, dar întemeiată pe
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul ca tip de existență, se continuă sugestiv în această lucrare. Aluziile frecvente la scriitorii români integrează în romantism și fenomenul autohton, ale cărui trăsături distinctive sunt evidențiate succint într-un capitol special. De altfel, literatura universală și fundalul culturii slujesc de multe ori ca planuri de referință pentru interpretarea creației autohtone. Din luminile veacului proiectează comparatist scriitori români: Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Tudor Arghezi ș.a.
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
cu ordinea sa. Folclorul - afirmă P. - dezvăluie atitudinile fundamentale ale românului, modul lui de a gândi și de a viețui, o viață trăită în respectul unei ordini etice, cosmosul fiind o prelungire a sufletului țăranului și fuzionând cu umanul. Caracterele distinctive ale viziunii românești asupra lumii sunt fraternitatea omului cu toate făpturile firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și armonia lumii, milostenia, conștiința muncii, modul de a înțelege rânduiala ca izvorând din înțelepciunea lui Dumnezeu. Poporul român are o viziune
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
-se prin divagații fastidioase despre metoda critică, conceptele de generație, optzecism, nouăzecism, poetica autorului ș.a. Astfel încât, în lipsa excursului analitic și a contextualizării istorice, ideea principală a cărții - poezia lui Cristian Popescu „e o configurare de destin literar și personal, linia distinctivă între text și eu fiind tot mai firavă” - rămâne suspendată între truism și incontinență. Aceleași carențe apar și în O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (2003). Urmărind să realizeze o „teorie a atitudinii critice”, în fapt o dislocare a
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
Pauză de respirație (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu. A colaborat la „Viața studențească”, „Interval”, „Cuvântul”, „Dilema” ș.a. Poezia lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se deplasează poetul, lirismul său desfășurându-se
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
ducă la o paradigmă unică. Întreaga lucrare evidențiază, în consecință, dincolo de modurile personale de formulare, acele structuri elementare general acceptate care ar putea fi considerate drept temelia unei paradigme unice agândirii sociologice. Accentul este pus, în consecință, nu pe caracteristica distinctivă și unică a diferitelor abordări, ci pe ceea ce pare să fie mai degrabă asamblabil într-un mod unic de gândire. Există mai multe linii de analiză: a. Structurile gândirii explicative. Sunt analizate câteva mari modele explicative, respectiv modelele analizei sistemelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
multe relații cauzale, în consecință reductibile la cauzalitate (Stinchkomb, 1968). Alții consideră că nu toate tipurile de explicație științifică sunt reductibile la cauzalitate, existând și explicații noncauzale (Nagel, 1961; Kaplan, 1965). În această lucrare, analiza se va concentra asupra caracterului distinctiv al diferitelor scheme explicative utilizate în sociologie, fără a intra în discuții asupra reductibilității lor la cauzalitate. Cauzalitatea a prezentat de la început pentru sociolog o atracție deosebită. Ea promitea eliminarea explicației superficiale a fenomenelor sociale prin conștiința agenților sociali și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu este anulată autonomia relativă a subsistemelor. Există și cazuri în care societatea globală este slab integrată, reprezentând mai mult un conglomerat fragil de sisteme relativ autonome, aflate în concurență, slab integrate. Sistemul din schema funcțională are o anumită caracteristică distinctivă: este un sistem orientat finalist. Întreaga sa activitate, dinamica sa internă, este orientată spre realizarea unor finalități proprii: menținerea și dezvoltarea sa. Acest tip de sistem prezintă proprietatea autoorganizării. El are capacitatea de a interveni activ în constituirea propriei sale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sa „locală”, dar, făcând parte dintr-o societate globală, dintr-un macrosistem, va fi determinat într-o măsură sau alta de structura acestuia. Introducerea structurii macrosociale, ca parametru structural în explicația diferitelor fenomene sociale, reprezintă, de asemenea, o caracteristică definitorie, distinctivă a abordării sociologice marxiste. În ultimele decenii s-a dezvoltat o bogată literatură psihosociologică a întreprinderilor. Critica cea mai severă adusă acestei literaturi este presupoziția tacită că organizațiile productive se constituie într-un vid social. Nimic din marile procese structurale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și de a acționa eficace pe această bază. Omenirea în ansamblul ei devine unitate a istoriei. Ea a progresat treptat de la sălbăticie la civilizație. Instrumentul progresului său este rațiunea. Filosofia secolului al XVIII-lea avea chiar asupra rațiunii o viziune distinctivă. Imaginea antică asupra rațiunii era una statică. Modelul ei preferat era înțelepciunea morală. Omul poate fi rațional sau nu. A fi rațional înseamnă a gândi corect. Viziunea antică asupra cunoașterii era, în consecință, complet statică, de tipul totul-sau-nimic. Modelul rațiunii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corelații pozitive între gradul de complexitate al unui sistem și eficiența sa generală. Aceasta din punct de vedere teoretic. Din punct de vedere empiric, dezvoltarea ideii de evoluție cu privire la dinamica în timp a unor sisteme a sugerat că cea mai distinctivă caracteristică a acestei schimbări este creșterea în complexitate. Din această cauză, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente la ora actuală, putem considera că gradul de complexitate este un indicator empiric relativ bun al nivelului de evoluție al unui sistem, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]