930 matches
-
1926 prin fuziunea a două societăți sportive din Reșița: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca UD Reșița. A participat la campionatul districtual Timișoara începând cu 1927, iar în sezonul 1930-31 a câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se în finala națională. Aici a trecut de Prahova Ploiești și de S.G. Sibiu și a câștigat titlul de campioană. În anul următor, echipa reșițeană
AFCM Reșița () [Corola-website/Science/318117_a_319446]
-
poștale), în timp ce în ziua de fapt a alegerilor, centrele de votare sunt fixe, de obicei în școli, librării sau primării. Candidații sunt listați în continuare în ordinea numerelor de pe buletinul de vot.Această listă a fost confirmată de Comitetul Electoral Districtual Helsinki pa data de 15 decembrie 2005. Legea prevede ca numerotarea candidaților să se înceapă de la numărul 2.Sunt mai multe motive,cum ar fi prevenirea ca vreun candidat să folosească sloganul “numărul 1” pentru publicitate,prevenirea ambiguității între numerele
Alegeri prezidențiale în Finlanda, 2006 () [Corola-website/Science/319531_a_320860]
-
la Nadeș, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Mormântul său, pe care îl împarte cu doi fii și cu a doua soție se găsește în cimitirul evanghelic din Nadeș. Pe lângă activitatea sa de preot, Marienburg a fost membru al consistoriului districtual, al Conferinței Naționale Bisericești ("Landeskirchenversammlung"), al Tribunalului conjugal districtual ("Bezirksehegericht") și a Asociației pentru Istoria locală transilvană ("Verein für siebenbürgische Landeskunde"), din anul înființării acesteia în 1842. În plus, Marienburg a fost timp de 3 ani secretar ("Syndikus"), 7 ani
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
său, pe care îl împarte cu doi fii și cu a doua soție se găsește în cimitirul evanghelic din Nadeș. Pe lângă activitatea sa de preot, Marienburg a fost membru al consistoriului districtual, al Conferinței Naționale Bisericești ("Landeskirchenversammlung"), al Tribunalului conjugal districtual ("Bezirksehegericht") și a Asociației pentru Istoria locală transilvană ("Verein für siebenbürgische Landeskunde"), din anul înființării acesteia în 1842. În plus, Marienburg a fost timp de 3 ani secretar ("Syndikus"), 7 ani decan adjunct ("Surrogatus") și 8 ani decan al filialei
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
din satul Ciocănești. Este numit ca paroh la Ciocănești (30 martie 1870 - 1874), la Jadova (1874-1884) și la Vatra Dornei (1884-1904). Ca urmare a calităților dovedite, i s-au conferit funcții administrative importante: exarh episcopal (1880), protopreviter (1890) și protopresviter districtual al Câmpulungului (1901-1906). În 1891, protopresviterul Gheorghe (George) Balmoș a fost ales ca deputat de Vatra Dornei în Dieta Bucovinei. El a fost nominalizat în cadrul adunării generale a societății politice “Concordia”, care avea un program politic național destul de modest, printre
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
32 voturi contra a 37 de voturi obținute de contracandidatul său). A fost nominalizat la 4 noiembrie 1901 candidat al Partidului Poporal Național pentru mandatul dietal din districtul politic Câmpulung, fiind deputat în Dieta Bucovinei. La 8 iunie 1904, protopresviterul districtual și parohul de Vatra Dornei, Ghideon Balmoș (care era văduv), a fost tuns în monahism și numit în funcția de proistos al asistenților de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
a fost un jurist și activist politic ucrainean din Bucovina. El era fratele lui Ivan și Evhen Semaka. Era fiu de preot. După liceu, a studiat dreptul la Universitatea din Cernăuți. În 1891 a fost angajat ca jurisconsult la Tribunalul Districtual din Cernăuți, iar în 1897 la Judecătoria din Rădăuți. În 1899 s-a mutat la Cozmeni, unde a lucrat ca secretar, consilier și președinte al judecătoriei. La Cozmeni a condus organizațiile locale "Casa Poporului" și "Ruska Besida". S-a implicat
Ilia Semaka () [Corola-website/Science/319347_a_320676]
-
teme patriotice și articole pedagogice încă din școală și a participat activ la viața publică din regiune. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a îndeplinit funcții de conducere în învățământul din Bucovina: inspector școlar districtual pentru Siret (1892-1894) și Cozmeni (1894-1895), apoi referent al Comitetului Școlar Regional din Bucovina (1895-1906). În această calitate, el a facilitat deschiderea de școli populare în fiecare sat ucrainean, preocupându-se de publicarea de manuale pentru toate obiectele de studiu
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
anului 1934, s-a organizat, pentru prima dată, "Cupa Societăților “Astra”" la fotbal, având ca scop "strângerea rândurilor sportivilor acestor societăți petrolifere". Singura echipă a acestor rafinării, care a fost afiliată la "Liga de Sud" și a participat la întrecerea districtuală din ultimul sezon, fiind Astra Română din Câmpina. Pentru întrecerea din cadrul Cupei, organizată la Moreni, s-a anunțat și prezența directorului societății Astra Română, Van Der Meer și pentru ca participarea să fie cât mai numeroasă, s-au organizat în scurt
AFC Astra Giurgiu () [Corola-website/Science/315511_a_316840]
-
Societăților “Astra”" din întreaga țară. După desfășurarea competiției s-a hotărât, la nivel de conducere a societății, că din aceste trei formații care purtau numele de "Astra", din Prahova, să se alcătuiască una singură, care să fie înscrisă la întrecerile districtuale. Astfel, cele trei au fuzionat la data de 29 mai 1937 - formând Astra Română Ploiești. La scurt timp, o altă decizie ”venită de sus” a fost mutarea echipei lângă sediul Societății, la Câmpina, și a evoluat în District sub numele
AFC Astra Giurgiu () [Corola-website/Science/315511_a_316840]
-
în care se află astăzi Prefectura și Consiliul Județean (Palatul Administrativ orășenesc, finalizat în 1903-1904 și în care erau adăpostite administrația orașului, poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie), Muzeul Bucovinei și Muzeul de Istorie (sediul Căpităniei Districtuale, realizată în 1902-1903), Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), clădirile actualului Centru de Arhitectură, Cultură Urbană și
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
50%), în 1880 la 963 (32,54%), în 1890 la 1.206 (34,43%) pentru ca în 1910 să fie de 2.050 (38,53%). Pe măsură ce rolul localității a crescut (Gura Humorului a primit statutul de târg în 1867, de reședință districtuală în 1893 și de oraș în 1904), comunitatea evreiască din Gura Humorului a început să se dezvolte. În anul 1880 s-a deschis un consiliu cultural evreiesc la Gura Humorului. El a fost condus de marele industriaș Wolf Kleinberg până în
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice la Siret (1812), Cernăuți (1813), Cacica (1814), iar mai târziu au fost înființate parohii și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Primele familii de ucraineni sosesc la Cacica în 1785 pentru a munci în mina de sare din localitate. În 1810 se organizează primul grup de credincioși greco-catolici, iar doi
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
construirea unei biserici ortodoxe în localitatea Gura Humorului. Părintele Simeon a sfințit temelia noului lăcaș de cult la 29 septembrie 1876, în prezența baronului Hieronymus Freiherr von Alessani, guvernatorul Ducatului Bucovinei (1874-1887 și 1911-1913) și a lui Anton Keschmann, căpitanul districtual de Suceava ("Bezirks-Hauptmann von Suczawa"). El nu a reușit să-și ducă activitatea la bun sfârșit, pentru că a fost transferat în anul 1882 ca paroh la Corovia (sat aflat în prezent pe teritoriul Ucrainei). Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
Pașcoviciu și J. Danileviciu sa sfințit în 15/27 Octomvrie 1885 de mitropolitul Silvestru supt păstoria parochului D. Popescul. Temelia bisericii sa sfințit de parochul S. Cobilanschi în 29 Septemvrie 1876. la carea a participat președintele Br. Alesani și capitanul districtual A. Kesman. Aceasta sf. cruce este aședată pe spesele fraților Pașcoviciu din Gurahumorului întru cinstea m.m. Voevodilor Michail și Gavriil în anul 1890."" O lungă perioadă (aproximativ 25 ani) a slujit aici ca preot-paroh arhipresviterul stavrofor Ambrosie Gribovici, fost consilier
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniză noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomandă înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Prima menționare a prezentei în Siret a greco-catolicilor ruteni (ucraineni) datează din anul 1780, când primul grup de emigranți ruteni s-a stabilit în hotarul orașului pe un loc
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. În anul 1806, mitropolitul greco-catolicilor ucraineni din Liov, Antonie Angelovici, a cerut împăratului austriac înființarea în Bucovina a unui episcopat al rutenilor uniți cu Roma, el susținând că majoritatea
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Maicii Domnului”) pentru săvârșirea slujbelor religioase. În acea perioadă, locuitorii din Ciumârna intenționau să construiască o biserică filială, ei aparținând de Parohia din Rușii-Moldoviței. La 18/30 mai 1887, Consiliul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Câmpulung a trimis câteva scrisori Protopresviteriei districtuale, Parohiei din Rușii-Moldoviței și comunității ortodoxe din Ciumârna în care își exprimau hotărârea de a dărui vechea biserică de lemn comunității din Ciumârna. Parohia Rușii-Moldoviței a răspuns la 28 mai/9 iunie 1887 că locuitorii din Ciumârna primesc biserica și
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
este un ansamblu de clădiri cu valoare de patrimoniu construit în perioada 1891-1903 în municipiul Suceava pentru a servi ca spital districtual. El se află situat pe Bulevardul 1 Mai nr. 21, în cartierul Areni. Ansamblul de clădiri vechi ale Spitalului Județean Suceava a fost construit între anii 1891-1903 în timpul mandatului primarului Franz Des Loges (1891-1914). El a fost ridicat în zona
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
mandatului primarului Franz Des Loges (1891-1914). El a fost ridicat în zona Areni (astăzi cartier al Sucevei), pe locul unei clădiri mai vechi ce data de la începutul secolului al XIX-lea. Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de "„Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”". Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
clădire-monument istoric construită în anul 1885 în municipiul Suceava pentru a servi ca sediu al Tribunalului și Judecătoriei. El se află situat pe Strada Ștefan cel Mare nr. 58. Acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de "„Fostul tribunal, căpitănie districtuală și închisoare”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . În prezent, în această clădire funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. se află pe Strada Ștefan cel Mare, la limita între zona
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
mandatul primarului Michael von Prunkul (1884-1886), odată cu înființarea Tribunalului Cercual Suceava, autoritățile austriece din Ducatul Bucovinei au demolat clădirea cazărmii pentru a construi în locul ei un imobil nou cu scopul de a servi ca sediu al Tribunalului Cercual, al Judecătoriei Districtuale și al Cărții Funciare. Arhitectul vienez Ferdinand Fellner a proiectat o nouă clădire cu demisol, parter și două etaje, care a fost realizată în stilul baroc târziu. În partea din spate a imobilului a fost amenajată singura închisoare din districtul
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
spitalul s-a întreținut cu bani obținuți din taxe de spitalizare. Între anii 1893-1895, în timpul mandatului primarului Franz Des Loges, se ridică pavilioanele care astăzi sunt cunoscute sub denumirea Spitalul Vechi. Concepute de la început pentru a îndeplini funcționalitatea de spital districtual, aceaste clădiri au purtat în epocă denumirea de "„Casa publică generală a bolnavilor din Suceava”". Ansamblul spitalicesc era format dintr-o clădire principală și patru pavilioane, cu un total de 14 saloane cu o capacitate de 70 de paturi, o
Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava () [Corola-website/Science/328902_a_330231]
-
în aceeași lună, octombrie 1940; totuși legia nu a fost ratificată sau aplicată niciodată. Medicul a fost eliberat din funcția de director pe care o ocupa la casa de corecție “Nivel de bază” datorită unui conflict cu Gau Jugendamt (Biroul Districtual de Tineret al vremii) prin care s-a demonstrat că Jekelius aplica pedepse exagerate și violente minorilor pe care-i avea în grijă. Una din urmări a fost inițierea unui proces de investigare disciplinară care-l viza pe doctor, proces
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]