21,744 matches
-
de adorație, corespunzînd chiar complexului de inferioritate. Ce se putea astfel, paradoxal, dezamorsă. Marea revoltă se asociază nu o dată cu o sete de supunere. Oare revoltă profeților biblici mînioși, la care a fost raportat Arghezi, n-are că fundament o paradigmă divină, o adorație mistica? Oare acel profet modern care a fost Léon Bloy - negreșit o sursă de inspirație pentru poetul român - n-a pornit, în fastuoasele-i diatribe, de la structura unui homo religiosus? Obiectul admirației aprinse a lui Arghezi, din deceniul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
perfect legitim, drept manual. Ea ar trebui să conțină o serie de observații utile și instrucțiuni menite să ofere cuiva o abilitate anume, deprinderea de a face un lucru oarecare. Arta persuasiunii, de pildă, nu se referă la o inspirație divină și misterioasă, ci la un set de strategii explicite, pe care le poți studia și apoi folosi, spre a deveni astfel un bun orator, o persoană capabilă să-i convingă pe ceilalți. Fac astfel de banale precizări pentru a lămuri
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
o moașa de țară, prin al carei ceremonial transcendență se încorporează în text, Sorin Dumitrescu afirmă inplicit că individualitatea artistică se resoarbe în transparență sursei și că gestul individual este deplin doar dacă el se gaseste la capătul unei mecanici divine. Citită în această cheie doctrinara și privită în ordinea ei interioară de o coerentă impecabila, expoziția Rudenie și patrimoniu este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din ultima vreme. an al doilea și în ultimul rînd, expoziția se individualizează
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
au, în această etapă, constiinta despărțirii lor. De-abia după ce musca din mărul cunoașterii, devin conștienți de nuditatea lor și se lasă cuprinși de rușine. Aceasta e "a doua cădere". Cele două "căderi" constituie fazele de-căderii din puterea Ideii divine, care conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
tainele universului; supunîndu-l încercărilor melancoliei îi conferă o sensibilitate mai pătrunzătoare, ad secretiora et altiora contemplanda conducit". E adevărat că, așa cum observa Ficino, " Saturn nu desemnează de regulă calitatea și soarta comună a muritorilor, ci pe omul separat de ceilalți, divin sau bestial, blajin sau strivit de o extremă mizerie". Dar fetele bestiala și genială (sinonim renascentist pentru divin), ca și mizeria, nefericirea, formează o platformă pentru marea personalitate creatoare, pentru înălțarea ei în abstracțiune și metafizic. Unul din poeții de
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
o asumă instinctul (conatus) omului exilat de lume, aspirația sa către patria celesta. E o eliberare a sufletului de corp care favorizează profeția". Că și: "Melancolia corespunde elementului Pămînt, înlesnind vocația filosofica... Saturn îi poate transforma pe subiecții săi în divini sau bestiali, fericiți sau loviți de mizeria cea mai cruntă. Saturnismul acest rău moral și spiritual (...) constă în demoralizare și indiferență față de lucrurile lumești, dar produce cu toate acestea aptitudinea pentru contemplație". Din monografia lui Chastel închinata lui Ficino se
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de rînd, geniul nu e doar un crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra, într-un chip șui generis, fibră mediocrității. O umilește
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
științifică" fac să apară incongruente an planul referințelor la descoperirile făcute de Galileu. Intervenția lui Gheorghe Stratan e și de astă dată pertinenta: "Galilei n-a folosit niciodată cuvântul latin lex său italian legge altfel decât an context religios (lege divină). Rezultatele cercetărilor sale șanț exprimate prin alți termeni, ca ^proporții^, ^rapoarte^ sau ^principii^, iar de cele mai multe ori, sub forma unor simple constatări (observații). ^Legile^ lui Galilei se bazează pe geometrie, nu pe algebra. Din acest motiv, din legitățile formulate lipsesc
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
viața filmului românesc - care traversează o adevarată criză, nelăsat an mod abuziv și nedrept să-și ducă strategia până la capăt, - Radu Gabrea și-a făcut debutul și an regia de teatru, pe scena Nottara-ului, cu spectacolul Maria Callas - La Divină după Master Class de Terrence Mc Nally, spectacol care a făcut turnee la New York și Washington iar recent a participat la Festivalul internațional de teatru de la Tampere, Finlanda. Se pare ca magia teatrului a acționat asupra regizorului de film, motiv
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
un geniu al jazz-ului în America anilor '30, un personaj inventat de Woody Allen după chipul și asemănarea ironiei și melomaniei proprii. Un personaj pitoresc și excentric, fanfaron, cleptoman, caraghios, grandoman, dar, peste toate - și împotriva tuturor! - un talent divin. Un geniu - perdant, patetic-buf, un copil mare, care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să menționeze că există unul care cîntă mai bine decît el! (din această "nevroza a numărului
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
imaginația lui Borges construiește spații simetrice, Cornel Ivanciuc ne proiectează într-un fabulos cu intenții parabolice. "Gloanțele răzbunării" parcurg mii de kilometri până să-și atingă victima, sfidând legile fizicii. Grigore Ona devine un înger al răzbunării, întrupare a pedepsei divine, de care nimeni nu poate scăpa. Pe Vancea, personajul din Secretul scării lui Iacov, sfârșitul îl surprinde pe "coridoarele puterii", în zilele lui decembrie 1989. Vancea este, la rându-i, un inițiat, descifrând în tainele cabalei fugă "Președintelui", desi aici
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
al cernelii/ m-apasă./ Soarele negru al cernelii/ m-apasă". (Preludii pentru trompeta și patru pereți). În cele din urmă, substanțele afective ale trăirii, desi părelnic învinse în impactul cu Cartea, se repliază în nucleele lor, drept autentice purtătoare ale divinului mister al ființei: "Obosite sentimentele se retrag din cărți/ tu că o inimă însingurata rasai/ călcînd în picioare propria umbră/ precum Dumnezeu orizontul" (Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om). Luptînd cu poezia precum Iacob cu Îngerul, Daniel
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de-a se supune mereu unor critici pe care el însuși le consideră perfect legitime. Acest caracter permisiv al democrației parlamentare liberale i-a încurajat mereu pe adversarii săi. Dacă aristocrația nu se revendică decît de la tradiția bazată pe "dreptul divin", socialiștii acuzau "orînduirea burgheza" de cinism și cruzime: "ei au pus accentul asupra păcatelor evidente ale burgheziei - bogăția materială a celor puțini, inegalitatea flagrantă dintre membrii societății. Marx a umplut secolul trecut cu sarcasmele sale la adresa ăfilistiniloră, la adresa reprezentanților ordinii
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
majusculele de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi. / Libertatea e insuportabila. Mă transform în / sclav, scriind? Întorc capul de la lucrul meu / și văd doi ochi - în aer bulbucați, străini de / lume: divini / demonici." Este foarte familiară această prezenta a diavolului, si in acelasi timp foarte variată. Un poem întreg e alcătuit din zeci de nume ale acestuia, colecționate cu grijă și expuse cu un gest care parcă vrea să însemne o exorcizare
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
5. Faulkner 7). Pînă la necesară - zic eu - actualizare a unui similar sondaj de opinie, am să menționez cîteva păreri avizate asupra complexei opere dostoievskiene spre a face trecerea la miezul demersului de față: cartea părintelui arhimandrit Paulin Lecca, Frumosul divin în opera lui Dostoievski. Trecînd cu un zîmbet amar peste aberațiile unui Mihail Novicov 8), rețin mai întîi opinia lui Tudor Vianu: scriitorul rus "continuă linia românului romantic și a viziunii lui despre om, dar cu o știință într-atît mai
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
presupuse de un demers de o asemenea amploare, dar cu temeritatea caracteristică unei fete bisericești autentice, părintele arhimandrit Paulin Lecca a publicat cu sprijinul unei bănci, al unei fundații și al unei edituri peste trei sute de pagini întitulate ademenitor Frumosul divin în opera lui Dostoievski. Un fragment de scrisoare (de recomandare) ne ademenește, și el, de pe coperta a patra: "(...) lucrarea Dvs. despre Dostoievschi (sic) merită și trebuie să apară! După atatea cărți neadevărate și chiar calomnioase despre marele romancier, apariția uneia
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
adepții proletcultismului, înființînd acea contestabila "Școală de literatură"!), cît sfidarea normelor de scriere în limba standard! De aceea, înainte de întreprinderea anevoiosului drum către public, veleitarii ar trebui măcar să aprofundeze cunoștințele elementare (i.e. gimnaziale) de limbă română... În planul conținutului, Frumosul divin în opera lui Dostoievski de Paulin Lecca este o compilație, 80% din text constituindu-l citatele. Paradoxal, aici stă un merit al cărții, cum deja am lăsat să se înțeleagă din cele precedente: oricine, în grabă actuala, poate beneficia de
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
căci soluționarea destinelor omenești, judecată definitivă asupra persoanei nu-i poate reveni Statului sub nici o formă, viața omului neaparținînd decît lui Dumnezeu. Pedeapsă cu moartea este, ca și orice altă ucidere, o ofensă adusă lui Dumnezeu, o ocara împotriva Providenței divine"15) (sublinierea îmi aparține)... Și tot așa, din citat în citat, adeseori pe sărite, binevoitorul cititor se lămurește în cele din urmă și asupra celorlalte idei creștine ale lui Dostoievski: binele, iubirea, pedeapsa, iertarea, libertatea ș.a.m.d. Înainte de a
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
în cartea sa, aceasta disponibilitate, demersul său rămînînd stilistic cumva în aer, fișele sale putînd capătă cu multă bunăvoință un loc ambiguu, între glosele de lectură și jurnalul de idei. Așadar, meritul cărții de debut a arhimandritului Paulin Lecca Frumosul divin în opera lui Dostoievski rămîne, după opinia mea, doar unul implicit, rezultat din aglomerarea harnica a excerptelor. Las pe seama cititorilor acestor rînduri răspunsul la întrebarea dacă e mult/puțin lucru la acest sfîrșit de mileniu... NOTE 1) Z.samfirt A
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
aglomerarea harnica a excerptelor. Las pe seama cititorilor acestor rînduri răspunsul la întrebarea dacă e mult/puțin lucru la acest sfîrșit de mileniu... NOTE 1) Z.samfirt A.srboret, Din Rusia, în "Telegraful" din 20 februarie 1881. 2) Paulin Lecca, Frumosul divin în opera lui Dostoievski, Fundația Dosoftei, Ed. Discipol, București, 1998. 3) Cf. R. M. Albérès, Românul dostoievskian, în vol. Istoria românului modern, București, 1968. 4) M. Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, Ed. Univers, București, 1970, p. 378. 5) Ibidem. Un
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca eretici, trădători, contrarevoluț ionari. „Stânca tunată“ de care se izbea orice minte vie depășind inhibiția ecleziastă, orice tentativă de adaptare a gândirii la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
pagină pe Oana Zăvoranu care îi urează numai de bine lui Huidu, adică "este vremea să dispară acest individ care nu folosește la nimic bun, doar mai atacă, înjură, bălăcărește și omoară la propriu oameni nevinovați. Mi-e silă, dreptate divină, așa se cheamă coșmarul pe care trebuie să-l îndure ăsta". România Liberă abordează subiectul din perspectivă juridică. Analiza se finalizează cu ani grei de pușcărie pentru Huidu, dar la mijloc sunt incriminați și medicii care nu i-au dat
Blestemul lui Huidu () [Corola-journal/Journalistic/24913_a_26238]
-
punerea în act a unor instincte de pilot automat: destin tras la echer fără surprize neplăcute. Numai că necesitatea poate fi ruptă prin insinuarea întîmplărilor, și tocmai de aceea omul are privilegiul libertății. În acest caz, coruperea unei direcții (providența divină sau fatalismul determinismului orb) are efecte bune: sîntem liberi, fiindcă ceva scîrțîie în mersul necesităților divine. Dacă așezi un creion pe vîrf rugîndu-te să stea nemișcat, șansa ca el să rămînă în poziție verticală (poziția de echilibru) e nulă, creionul
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
Numai că necesitatea poate fi ruptă prin insinuarea întîmplărilor, și tocmai de aceea omul are privilegiul libertății. În acest caz, coruperea unei direcții (providența divină sau fatalismul determinismului orb) are efecte bune: sîntem liberi, fiindcă ceva scîrțîie în mersul necesităților divine. Dacă așezi un creion pe vîrf rugîndu-te să stea nemișcat, șansa ca el să rămînă în poziție verticală (poziția de echilibru) e nulă, creionul înclinîndu-se și căzînd cu o viteză exponențială. Ieșirea din plan vertical e o abatere de la un
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
istorici literari au simțit nevoia unor aprecieri clare ale valorii operelor. Indiferent de întemeierea lor. Umberto Eco îl corectează, bunăoară, pe De Sanctis, când acesta scrie în Istoria literaturii italiene că Paradisul lui Dante e partea cea mai slabă a Divinei comedii, fiind un schimb teoretic de replici dintre maestru și ucenic mai degrabă decât poezie. Ceea ce mă preocupă aici este însă faptul că De Sanctis nu-l cruță nici măcar pe un geniu ca Dante. În general, astfel de aprecieri n-
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]