2,306 matches
-
Misticii creștini descriu mai multe căi de întoarcere a sufletului către Dumnezeu. Dintre acestea amintim integrarea graduală a ego-ului printr-un program de rugăciuni și ascetism, revelația transcendentă a Domnului sufletului în contact extatic cu suspendarea realității sau influența percepției divinului într-un contact direct cu sufletul uman304. Practica meditației și rugăciunii contemplative care conduce la extaz este tipică misticismului 305. Procesul de introversie în care imaginile și amintirile se reorganizează în ochii minții sunt percepute ca viziuni, iar alte stări
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i iubim și de care avem grijă, fiind conștienți de magia atingerii omenești. Astfel, acest al cincilea simț, corolar al tuturor celorlalte participă primordial la înțelegerea sintezei pe care o reușește creierul în cadrul relației sale din arcul reflex noetic cu divinul. Ceea ce este în exterior se află și înlăuntru, ceea ce este sus este și jos, sufletul universal regăsindu-se în fărâma reprezentată în noi. Parabola peșterii 401 Inițierea se sprijină pe ritualuri și pe puterea spirituală transmisă de ele... Fără o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căci a șaptea zi e o recreație a Domnului pentru șansa noastră de a-L înțelege, întâlni și recrea. Momentul de liniște și reculegere, de cuprindere a cât din transcendent a răscolit fiindul nostru, acesta e momentul de receptare a divinului, a noosului prin plasa de dendrite și axoni a bietului și minunatului nostru creier. De aici dorul său de a-și reîntâlni creatorul prin conștiență, căci conștientul și inconștientul o fac permanent în cadrul arcelor și arcanelor reflexe în relația directă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
auto-examinăm și, pornind de la acest examen, să generalizăm în ansamblul universului legile și principiile care guvernează atât corpul cât și conștiința noastră. Filosofia rosicruciană este o sinteză a acestor două metode, căci ea asociază întotdeauna studiul omului cu cel al Divinului. Altfel spus, pe cât arată cum să se aplice pe plan uman o lege cosmică anume, pe atât pune în evidență contrapartida cosmică a unui principiu terestru. De aceea, ea este într-adevăr o aplicație mistică a marii legi hermetice: Tot
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se scufundă și din care renaște soarele, Helios, Apollo. Căruța e taina iubirii 416 și vasul alchimiștilor, deci și Graalul. Tema inimii, chivotul, vasul, arca, carul este un simbol constant. Inima omului este locul unde se petrece transmutanța omenescului în divin, conservarea și renașterea ființei, trandafirul din centrul crucii, soarele suprapus pe Crucea Sudului, Cristos. Marele Arhitect al Universului coboară în car pe podul curcubeu, asemenea mitologiei sudaneze. Carul tras de cei patru armăsari din mithraism se învârtesc perpetuu în cerc
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de roată, realizând plutirea dar și căldura care să lase urme ale inițierii și să ducă la lichefierea pietrei filosofale. Ea se învârtește datorită celui de-al doilea foc, agent numit foc secret sau filosofal, rezultat din întâlnirea profanului cu divinul. Simbolismul roții trece adeseori în cel al trandafirului despre care s-ar putea scrie o bibliotecă. Ca și Homer, Hesiod denumește muzele fiice ale Mnemosinei traductibil prin înțelepciunea memoriei, reprezentând în realitate memoria universală a naturii, lumina astrală eterul în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire să treacă barierele, porul fântânii în ambele sensuri, așa precum Harap Alb reușește abia când își desăvârșește inițierea. După cum spunea Christian Bernard 471, dacă umanitatea continuă să se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Isus, a fost bine întipărit în mintea Sa faptul că Tatăl Ceresc era Marea Iubire ce conduce Universul și nu moare niciodată. Iubirea acestuia este mult mai mare decât a unui tată pământesc care este doar o reflectare a celui divin. Omul a fost învățat că toată omenirea a fost creată de același Tată Ceresc, fiind frați și surori și i s-au prezentat datoriile sale pe pământ, despre felul cum trebuie să trăiască pentru a se pregăti să merite trecerea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spunând că e hrana care nu piere? Încarnarea și învierea, materia și spiritul în echilibru, unde piatra mormântului reprezenta ușa morții și a nașterii, iată taina unui timp mistic de acum zeci de mii de ani relevând același întreit Dumnezeu, divinul în eternitate, umanul în trup și Cuvântul. Așa încât, când nimerim în vibrația în care nimeni nu locuiește, ascultă ce spune Dumnezeu! Kether, numărul unu cabalistic, reprezintă fântâna, izvorul, din copacul plutitor, adică arborele vieții, fiind soarele de dincolo de soare, lumina
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inimă. Tainică și tăcută, rosa e păstrătoarea secretă a subconștientului uman, a atmei, a sufletului monadic uman. El este asociat cu dragostea romantică, puritatea și pasiunea, dorința trupească și perfecțiunea celestă, virginitatea și fertilitatea, viața și moartea. Astfel trandafirul distilează divinul în om, e o legătură de sânge între Isis, Venus și Osiris, Adonis, Cristos. În înțelepciunea rosicruciană străveche, mistrețul care l-a ucis pe Adonis reprezintă iarna ce ucide vara, hiperborealul capricornian ce domină esența filosofiei racului, iar florile ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fel cu cei din clasele inferioare. Munca era un blestem, o pedeapsă pentru păcatul primordial al omului. Aici intervine schimbarea. Francmasonii consideră că munca este acel ceva ce vine de la însuși Dumnezeu, de la cel considerat Marele Arhitect al Universului, fiind divinul Creator, deci Suveranul este El însuși un muncitor. Dar ce e munca? Folosirea omului de către el însuși cu scopul de a realiza ceva, pentru că mâncarea nu crește gata de a fi mâncată, hainele nu sunt făcute de oi și nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
același timp de sinteză pentru a realiza exprimarea semiotică a cât mai multă informație prin cât mai puțin. Din antichitatea cunoscută și raportând-o la cea necunoscută sau uitată, matematica, astrologia, arhitectura au fost tributare geometriei vizibile și invizibile a divinului Creator în sensul destinic al conștientizării factorilor din subconștientul aflat în cele trei arcuri reflexe subliniate de noi. Geometria a creat Kabbala. Marele inițiat în toate științele și doctrinele timpului său, Pitagora a realizat transmigrațiunea sufletului și numerologia, adevărata natură
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
invizibilă, imaterială, ultimul sefirot, lumea îngerilor și serafimilor. Dialectica inversiunii în raportul oglindit hermetic, între sus și jos, e acum reflectată prin marele arc reflex noetic între vizibil și invizibil, material și spiritual, loc de cuprindere a refracției atmei în divin. O materie diafană, fără repere spațiale, unde centrul e pretutindeni în sferă și creația se regăsește în Creator 737. În acest punct geometric definit e Marele Arhitect al Universului. Frumusețea universului nu poate fi luciferică. Centrul e Dumnezeu în infinit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cuprinsă de o mișcare reflexă, de sens invers, intelectualizată, deci supusă noosului. Adevărul, ca mister nedezvăluit, se topește în noi din infinit, devine materie vizibilă, alchimic poate pentru un timp. Virtutea, deci, poate fi explicată și prin creația artistică a divinului în om. Și totuși, adeseori virtutea e semn de sărăcie intelectuală, unde eternul și efemerul se întâlnesc să împlinească destinul. Dumnezeu nu o să intre niciodată în mintea ta. Poarta pe care o folosește este inima ta741.. Arcul reflex al atmei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sentimente care n-au egal în splendoarea realității. Stau adesea incapabil să mă exprim, deși mă consider un maestru al Cuvântului. Degeaba. Oricât am vrea să spunem ceea ce simțim când numai ne gândim la omul aflat în peisajul dominat de divin, care ne-a trezit starea de beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Unicul necreat și creator e însuși el, Vidul. În orice loc sau timp, îl simți pe Dumnezeu prezent cu îndoiala dacă locul și timpul luate ca referință sunt de fapt Dumnezeu. Orice există are o limitare ce poate aparține supremului divin, pe care îl descoperim a fi și în alt loc, în alt timp, în altă dimensiune. Dar, fără poetul ce reproduce Cuvântul - Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?/ Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior),/ Dacă mă stric? (și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astăzi dorm somnul din mormânt.../ Și de-ar pieri în țărână nemernicul pământ,/ De-ar bate ceasul morții și veșnicul apus/ Tot zâmbetul de stele ar fi acolo, sus779. Aceste ascensiuni și coborâșuri sunt tendințele omului spre universalizare și ale divinului de întrupare, arcuri reflexe devenite poem. Dar nimeni, fără să aibă har și să fie adept al Luminii, nu poate fi Poetul. O sferă aduce taina în clopotul de taină. O, scurtă tristețe, rămâne de jur împrejur o sferă de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
timp de câteva secunde, provoacă rezonanța dintre sufletul nostru uman și Sufletul Universal din care acesta provine și cu care este într-un contact permanent prin aceleași arcuri reflexe ce antrenează memoria, imginația și reflexia ca funcții de legătură între divin și noi. De aceea arta este una din mijloacele cele mai eficace pentru a ajuta omul în conștientizarea legăturii armonice ce îl unește cu Dumnezeul inimii sale. În ce privește operele neinspirate, ele par a fi fructul mentalului obiectiv, expresia unei viziuni
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne auto-examinăm și, pornind de la acest examen, să generalizăm în ansamblul universului legile și principiile care guvernează, atât corpul, cât și conștiința noastră. Poesia este o sinteză a acestor două metode, căci ea asociază întotdeauna studiul omului cu cel al Divinului. Altfel spus, pe cât arată cum să se aplice pe plan uman o lege cosmică anume, pe atât pune în evidență contrapartida cosmică a unui principiu terestru. De aceea, ea este întradevăr o aplicație mistică a marii legi hermetice: Tot ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atingând izvorul, adică Cosmosul. Prinderea conștienței prezente e parte din realizarea viitorului. Istoria din noi este o experiență dusă înafara timpului și apare frecvent ca o străfulgerare de secvențe necesare obținerii eternității. Dilema interpretării răului sau binelui din Dumnezeu, angelicul divin și angelicul demonic cuprinde febra liricii de-a lungul veacurilor: Și demonul ce voiește? O carte Răspundea vocea lui luminată de un vechi solar chiparos Al tău al meu sau un altul, Scrisă sub semn de sus. Și troate păsările
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simțită în sigiliul lui Jupiter, motiv pentru care clavicula secretă era inclusă și în gravura sa Melancolia de către Dürer, remarcând în antiteză discipolul avid de alchimie și angelologie, departe de ispitele materiale 1001. Esența magiei și metamorfozei sufletești este distilarea divinului din noi, trandafirul roșu al soarelui reprezentând legătura trupească dinre Isis, Venus, Maria și Osiris, Adonis și Isus. Adonis, soarele ucis de mistreț, apare în interpretare rosicruciană ca vara omorâtă de iarnă, trandafirii răsăriți din sângele lui fiind reînvierea. Și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
efemerității noastre materiale. Omenirea, cu toată filosofia ei, stăruie consecvent asupra ființei, mereu plasată între adevăr și falsitate. Dar dacă realitatea se derulează în nedesăvârșire și ne învăluie mai tot timpul imperfecțiunea, apariția zeilor, oameni aleși dintre oameni să reprezinte divinul ca mesageri ai Cuvântului, devine izvor de mântuire. Acolo doar cuvântul/ Stă cumpănire vremii/ Și-n umbra lui ne-așteaptă/ Un crâng scăldat în rouă// Ci cum prin floare teiul/ Din văile supreme-i/ Legat de cer, vom face/ În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi demonstrată prin cunoștințele proporțiilor lui Pitagora. Ritmul include temperarea și exaltarea pasiunilor 1108, rima o susține și provoacă răspuns afectiv mental imediat spre deosebire de științele exacte.1109 Forma și tâlcul ascuns al poesiei transmit imaginația și geniul, combinația armonică a divinului decantat prin noos în creierul poetului. Coleridge a reușit să desprindă sensurile înafara minții și nu mintea în afara sensurilor. Din păcate, majoritatea autorilor remarcă declinul puterii și relevanței sociale a poesiei în contrast cu progresul civilizației. Faptul că versurile, predominant metoforice, marchează
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nu ne aparțin, care vin din adâncul neexplorat al minții și care țâșnesc parcă din propriul nostru abis. Numai un condei hărăzit are acces la întruparea prin Cuvânt. Poemele rostite de mii de ani, textele care se referă la divin nu explică nimic din marile arcane îmbrăcate în aurite alegorii și totuși prin vers ele devin explicabile. În hainele lor sacerdotale, poeții sunt profeți iar în timp, ajung să se transforme în ceea ce au propăvăduit o viață, acumulând sacralitatea, ajung
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autodistruge are în această lume viață. Spiritele slabe sunt desuse foarte ușor de disarmonie și cad pradă confuziei. Dogma, fie ea religioasă, filosofică sau științifică, este singura capabilă să asigure o protecție eficientă pentru astfel de oameni. Și poetul cere divinului puterea de a transmite, nu prin cuvântul și limba adamică, sacră pe care o receptase, ci prin cea naturală, omenească prin care ne-nțelegem cu toții de la Babel încoace: Lumină-n veci, ce-ntreci cu-o veșnicie umanul gând, dă-mi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]